1,164 matches
-
de aur, considerată a fi „una dintre primele exemple de limite constituționale plasate asupra puterilor unui monarh european” . Regatul Ungariei a primit o lovitură puternică în timpul Invaziei mongole din 1241-1242. Regii maghiari au decis după invazie să colonizeze grupuri de cumani și iași în zonele de câmpie. Au sosit coloniști din Moravia, Polonia și alte regiuni învecinate. Puterea absolutistă regală a fost restaurată în timpul domniei lui Carol Robert de Anjou (1308-1342), din Casa de Anjou-Sicilia. Minele de aur și argint deschise
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
devină stăpânul pe termen lung a teritoriilor vecinului său. În ultimii ani ai domniei sale, fiul și moștenitorul lui, Béla a jucat un rol tot mai important în formarea politicii externe a regatului. El a reușit să convingă un grup de cumani să accepte suzeranitatea maghiară în 1228 și a format un nou banat, cel al Severinului în 1231. Imediat după ce i-a succedat tatălui său la tron în 1235, Bela al IV-lea a încercat să recucerească teritoriile pierdute de regatul
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
se pregăteau să atace Europa . Regale a fost informat despre marea amenințare mongolă de Fratele Julianus, un călugăr dominican, care vizitase regiunea considerată leagănul populației maghiare, Magna Hungaria în 1235. În anii care au urmat, mongolii i-au alungat pe cumani, care dominaseră regiunile vestice ale stepei euroasiatică. Liderul tribal Köten a acceptat vasalitatea regelui Bela al IV-lea și i s-a permis să se așeze cu oamenii săi în Alföld. Modul de viață nomad a cauzat însă numeroase conflicte
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
să i se supună. Cum regele a refuzat, mongolii au decis să atace Ungaria. Béla al IV-lea le-a cerut nobililor săi să-și adune forțele în tabăra regală. Eforturile regelui maghiar au fost subminate de o revoltă împotriva cumanilor, care erau considerați aliații mongolilor, iar gloatele furioase l-au masacrat pe Köten. Ca urmare, cumanii au părăsit tabăra regală și au atacat și jefuit partea centrală a regatului. Principalele forțe mongole au ajuns în Ungaria prin trecătorile nordice ale
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
IV-lea le-a cerut nobililor săi să-și adune forțele în tabăra regală. Eforturile regelui maghiar au fost subminate de o revoltă împotriva cumanilor, care erau considerați aliații mongolilor, iar gloatele furioase l-au masacrat pe Köten. Ca urmare, cumanii au părăsit tabăra regală și au atacat și jefuit partea centrală a regatului. Principalele forțe mongole au ajuns în Ungaria prin trecătorile nordice ale Munților Carpați în martie 1241. O a doua armată a invadat Transilvania, iar o a treia
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
permis să-și construiască castele din piatră, care să reziste la asedii îndelungate. El a inițiat un nou val de colonizare, care a dus la venirea în regat a „oaspeților” germani moravi, polonezi și români. Regele i-a invitat pe cumani să revină în regat și i-a colonizat în regiunea cursului inferior al Dunării și Tisei . Noile sate au fost formate din case din lemn construite pe parcele egale, ordonate. În timpul domniei sale s-a dezvoltat rețeaua de colonii din zona
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
la câteva luni după acest eveniment și ca urmare a izbucnit un război civil între diferitele clanuri rivale, care încercau să obțină controlul asupra regelui minor și prin acesta asupra regatului. Un conclav al liderilor spirituali și seculari maghiari și cumani (mama lui Ladislau era fiica unui lider cuman colonizat în Ungaria centrală după invazia mongolă) l-au declarat major pe Ladislau în 1277, dar tânărul monarh nu a reușit să-și întărească suficient autoritatea. Mai mult, Ladislau al IV-lea
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
antropologi. Dintre numeroasele variante posibile se pot specifica cinci teorii mai importante, conform cărora: 1. Paloții ar fi descendenți ai unor triburi kavare, care au sosit în Panonia împreună cu triburile maghiare și pe care Anonymus le definește (greșit) ca fiind cumani. Deși această teorie ar reprezenta o explicație logică și bine documentată în ceea ce privește regiunile Csallóköz, Mezőföld, Bodrogköz, etc., pentru alte regiuni din Ungaria (și din Slovaciade azi) locuite de paloți (Hont, Gömör, Nógrád, Borsod) nu s-a demonstrat prezența elementului kavar
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]
-
de paloți (Hont, Gömör, Nógrád, Borsod) nu s-a demonstrat prezența elementului kavar (în schimb s-au găsit dovezi la prezența istorică a kavarilor în multe regiuni sudice ale Ungariei, unde nu trăiesc paloți). 2. Paloții ar fi descendenți ai cumanilor care au ajuns în Ungaria cu 2-3 sute de ani mai târziu față de maghiari și au ajuns luji ai unor clerici și nobili maghiari. 3. Paloții ar fi descendenți ai unor mici grupuri de avari, cazari și secui. Conform acestei
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]
-
Depresiunea Nógrád, în văile și micile depresiuni ai Munții Mátra și în valea râului Ipoly. Această regiune este amintită în folcloristică și sub denumirea de ”Ținutul Paloților”, o denumire strict etnografică, regiunea nefiind un ținut istoric sine-stătător. Spre deosebire de secuii, iașii, cumanii sau sașii colonizați în regatul ungar, paloții nu aveau niciodată drepturi sau privilegii colective și nici sistem administrativ propriu, deci așa-zisul ținut al paloților nu se consideră o regiune sau subregiune istorică, ci o regiune etnografică a cărei populație
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]
-
elementului romanic din regiune, ci dimpotrivă, la încheierea procesului de formare a poporului român și a limbii române, consecința în plan politic fiind apariția primelor formațiuni politico-teritoriale românești. Găgăuzii sunt urmașii turcilor selgiucizi stabiliți în Dobrogea, împreună cu pecenegii, uzii și cumanii, popoare care au urmat pe sultanul selgiuc Izzeddin Keykavus al II-lea (1236-1276). Mai exact, un clan de turci Oguzi au migrat către Balcani în timpul conflictelor inter-tribale cu alți turci. Oguzii s-au convertit de la Islam la Creștinismul Ortodox după ce
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
au condus o invazie comună dar fără succes căci Pomerania a culminat în Bătălia de pe râul Wda. La sfârșitul secolului al XI-lea, linia Rostislavich din Rusia, nu a recunoscut suveranitatea poloneză. Vasilko de Terebovlia care s-a aliat cu cumanii, au invadat Polonia. Sieciech a fost instalat ca domnitor al Poloniei. A demonstrat asta prin baterea propriei sale monede și și-a consolidat poziția prin numirea susținătorilor săi în sistemul judiciar. Sieciech a fost cel care a provocat o emigrare
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
nord de Marea Neagră între Nistru și Nipru. La vest este mărginită de Bugeac și Basarabia, la nord de Podolia și Zaporojia, și la est de Taurida. În Evul Mediu, ul a fost populat de Ulici, Pecenegi, și mai târziu de Cumani. În urma invaziilor mongole din secolul al XIII-lea a ajuns sub controlul Hoardei de Aur. În secolul al XV-lea este inclus în componența Marelui Ducat al Lituaniei (atunci fiind cunoscut sub numele de "Dykra"), mai târziu a devenit un
Edisan () [Corola-website/Science/330822_a_332151]
-
ungurii au atacat regiunea din vecinătatea Vienei, în timp ce kavarii au atacat un loc din apropiere, "Culmite". Alexandru Madgearu presupune că grupurile de kavari se așezaseră deja în câmpia Tisei în cadrul câmpiei Panonice pe la 881, ceea ce ar face ca trimiterile la cumani din "Gesta Hungarorum" pe vremea cuceririi maghiare să fie anacronice. Doi învățați musulmani din secolul X-XI, Ahmad ibn Rustah și Abu Saʿīd Gardēzī, care fac referire la cărți mai vechi ale unui geograf din Buhara, afirmă că în cazul confederației
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Odesa, Ucraina. Primii oameni care s-au așezat sedentar pe teritoriul localității de astăzi, au fost agricultorii culturii Cucuteni, la confluența mileniilor V - IV î.Hr. Odată cu migrația popoarelor, teritoriul dat este invadat pe rând de huni, gepizi, sciți, pecenegi și cumani. De la mijlocul secolului al XIV teritoriul aferent regiunii date revine Marelui Ducat Lituanian, servind drept o zonă de tampon între acesta și Hoarda de Aur. Ca urmare a războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792, interfluviul dintre Nistru și Bugul de Sud este
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
() reprezintă o ciocnire militară din anul 1068 care a avut ca protagoniști armata regelui maghiar Solomon pe de o parte și trupe de pecenegi (cumani sau uzi după alte opinii) și români (ipoteză recentă) de cealaltă parte. Lupta a avut loc lângă actuala localitate Chiraleș, județul Bistrița-Năsăud, România și reprezintă actul final al unui raid întreprins în Transilvania, Bihor (Regatul Ungariei) de către pecenegi (sau/și
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
sau uzi după alte opinii) și români (ipoteză recentă) de cealaltă parte. Lupta a avut loc lângă actuala localitate Chiraleș, județul Bistrița-Năsăud, România și reprezintă actul final al unui raid întreprins în Transilvania, Bihor (Regatul Ungariei) de către pecenegi (sau/și cumani, uzi, români) în calitate de invadatori. Aceștia, odată ajunși în zona actualului oraș Oradea, s-au întors cu o pradă bogată, dar au fost atacați și învinși la Chiraleș de către trupele maghiare. Pentru spațiul transilvănean, bătălia de la Chiraleș a avut drept consecință
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
1192 Ladislau - vărul participant la bătălie al regelui Solomon va fi sanctificat, iar în jurul momentului participării acestuia la bătălie, va apărea o legendă. Peste puțin timp, regele Solomon va fi detronat de verii săi și va merge în exil la cumani. Pentru a-și recăpata tronul, Solomon s-a căsătorit cu o prințesă cumană și a promis posesiunile sale din Transilvania în schimbul ajutorului militar cuman. Cumanii l-au ajutat inițiind mai multe expediții în Transilvania dar Solomon nu și-a mai
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
timp, regele Solomon va fi detronat de verii săi și va merge în exil la cumani. Pentru a-și recăpata tronul, Solomon s-a căsătorit cu o prințesă cumană și a promis posesiunile sale din Transilvania în schimbul ajutorului militar cuman. Cumanii l-au ajutat inițiind mai multe expediții în Transilvania dar Solomon nu și-a mai recăpătat regatul. În 1070 românii, pecenegii și rutenii au participat la o expediție împotriva regelui Boleslav al Cracoviei. În 1085 Solomon cere și primește ajutorul
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
l-au ajutat inițiind mai multe expediții în Transilvania dar Solomon nu și-a mai recăpătat regatul. În 1070 românii, pecenegii și rutenii au participat la o expediție împotriva regelui Boleslav al Cracoviei. În 1085 Solomon cere și primește ajutorul cumanilor, românilor și rutenilor; sub comanda lui Kutesk aceștia fac un nou raid în Ungaria, bătălia finală având loc la Kisvarda/Oradea Mică în nord-estul Ungariei. În 1087, românii, pecenegii și cumanii (conduși de Tzelgu) alături de exilatul Solomon au participat la
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
al Cracoviei. În 1085 Solomon cere și primește ajutorul cumanilor, românilor și rutenilor; sub comanda lui Kutesk aceștia fac un nou raid în Ungaria, bătălia finală având loc la Kisvarda/Oradea Mică în nord-estul Ungariei. În 1087, românii, pecenegii și cumanii (conduși de Tzelgu) alături de exilatul Solomon au participat la o mare invazie împotriva Imperiului Romano-Bizantin (invazia a fost descrisă de Ana Comnena). Solomon și Tzelgu au fost uciși în ultima bătălie din această invazie. În 1091 împăratul Alexios I Comnenul
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
Solomon au participat la o mare invazie împotriva Imperiului Romano-Bizantin (invazia a fost descrisă de Ana Comnena). Solomon și Tzelgu au fost uciși în ultima bătălie din această invazie. În 1091 împăratul Alexios I Comnenul aliat cu românii balcanici și cumanii, i-a înfrânt decisiv pe pecenegi în Bătălia de la Levounion determinând declinul acestora. Există dispute legate de identificarea asiaticilor: Pecenegi, cumani, sau uzi, precum și despre certitudinea participării a românilor la bătălie - susținută de un număr mic de surse. Cronicarul Simon
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
fost uciși în ultima bătălie din această invazie. În 1091 împăratul Alexios I Comnenul aliat cu românii balcanici și cumanii, i-a înfrânt decisiv pe pecenegi în Bătălia de la Levounion determinând declinul acestora. Există dispute legate de identificarea asiaticilor: Pecenegi, cumani, sau uzi, precum și despre certitudinea participării a românilor la bătălie - susținută de un număr mic de surse. Cronicarul Simon de Keza amintește bătălia, ca pe un conflict între maghiari și pecenegi, dar o plasează în timpul domniei lui Ladislau I și
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
de un număr mic de surse. Cronicarul Simon de Keza amintește bătălia, ca pe un conflict între maghiari și pecenegi, dar o plasează în timpul domniei lui Ladislau I și nesigur undeva după 1077.. Cronica pictată de la Viena vorbește despre invazia cumanilor, iar câteva alte documente maghiare au consemnat această invazie cu obișnuita confuzie pecenegi/cumani si eventual uzi. Despre participarea românilor la această expediție există o relatare într-o cronică rusească relativ târzie.. V. Spinei a studiat această cronică a Cnezatului
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
un conflict între maghiari și pecenegi, dar o plasează în timpul domniei lui Ladislau I și nesigur undeva după 1077.. Cronica pictată de la Viena vorbește despre invazia cumanilor, iar câteva alte documente maghiare au consemnat această invazie cu obișnuita confuzie pecenegi/cumani si eventual uzi. Despre participarea românilor la această expediție există o relatare într-o cronică rusească relativ târzie.. V. Spinei a studiat această cronică a Cnezatului Moscovei și a găsit câteva inadvertențe: A.I. Gonța a remarcat că la acest raid
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]