6,333 matches
-
mamică. Emoțiile sunt foarte mari atât pentru ea, cât și pentru familia fostei prezentatoare TV. Mioara Roman a mărturisit că abia așteaptă să își strângă nepoțica în brațe. Fosta soție a lui Petre Roma își dorește ca fetița să fie cuminte și să nu fie la fel de zvăpăiată cum era Oana în copilărie. Abia aștept să-mi țin nepoțica în brațe. Sper să fie un copil cuminte, deși fiica mea mi-a spus că micuța ei este foarte agitată încă de acum
Mioara Roman: Sper ca nepoata mea să nu fie precum Oana () [Corola-journal/Journalistic/71415_a_72740]
-
nepoțica în brațe. Fosta soție a lui Petre Roma își dorește ca fetița să fie cuminte și să nu fie la fel de zvăpăiată cum era Oana în copilărie. Abia aștept să-mi țin nepoțica în brațe. Sper să fie un copil cuminte, deși fiica mea mi-a spus că micuța ei este foarte agitată încă de acum, când e în burtică. Și Oana era energică: șapte luni a mișcat încontinuu în burta mea. Apoi, după ce am născut-o, avea atâta energie că
Mioara Roman: Sper ca nepoata mea să nu fie precum Oana () [Corola-journal/Journalistic/71415_a_72740]
-
O serie de imagini cu Roxana Vancea în perioada liceului au fost postate pe internet. Câteva fotografii scăpate pe net cu bruneta arată că Roxana n-a fost chiar o fată cuminte la Târgu Jiu. Pe lângă fotografiile în poziții de model, există și una în care Roxana este ținută în brațe de către un coleg care o mușcă încet de sânul stâng.
Imagini aproape porno cu Roxana Vancea! Uite cum e mușcată de sâni () [Corola-journal/Journalistic/71449_a_72774]
-
au știut. Îmi doream un copil. Sarcina mea este foarte ușoară. Dacă o să meargă așa de bine, o să mai fac imediat încă unul. Sunt în luna a șaptea. Pe scenă a fost cel mai greu. Dar băiatul meu este extrem de cuminte", a declarat Anna Lesko, la emisiunea WOWbiz, de la Kanal D. Despre tatăl copilului, Lesko a dezvăluit că "este un muzician. Provine dintr-o familie de muzicieni respectați și în România și în Basarabia. Trăiesc o poveste de dragoste frumoasă, cu
Anna Lesko, vestea care a surprins pe toată lumea by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71503_a_72828]
-
cadou de sărbători, care lui Paul Walker i-a adus moartea. Daniela Crudu se laudă prietenilor săi că Moș Crăciun o să-i aducă un cadou “baban”. Sexoasa brunetă le-a povestit colegilor că i-a scris Moșului că a fost cuminte, s-a așezat la casa ei, se va mărita în curând și merită un cadou pe masura faptelor sale. Iar acel cadou are muuulți căi putere și se numește Porsche Carrera 911. Față, eu aș vrea să-mi aducă Moșu
Ce cadou vrea Cruduța. Lui Paul Walker i-a adus moartea by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71531_a_72856]
-
habar de eventualele sale cărți anterioare) și, ca în atâtea alte cazuri, numele său a fost imediat și definitiv prohibit până la căderea regimului comunist. Ulterior am aflat că este scenaristul unor filme luminoase din anii '60-'70 (Diminețile unui băiat cuminte, de pildă), ceea ce îndeamnă la o revizitare și, de ce nu, la o reconsiderare a operei sale. Romanul Răfuieli este, într-o primă instanță, ceea ce s-ar putea numi spovedania unui învins. Scris la persoana I, conține pagini de un real
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
bun chiar (1, 2, 3 sau..., din 1980, rămâne un volum absolut splendid), salutat ca atare de critică, a urmat, în trepte, căderea: Cruciada întreruptă (1982), Poemele siameze (1983), În așteptarea cometei (1986), Rondul de noapte (1987), Bătrânețile unui băiat cuminte (1994), Mickey Mouse e mort (1994), Ioana care rupe poeme (1996), Patinează sau crapă (1997), Percheziționarea îngerilor (1998), Lumină de la frigider (1998), Bună dimineața, Vietnam! (1999), Mahalaua de azi pe mâine și Pisica neagră, pisica moartă (2000, respectiv 2001, ambele
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
întîmplător îl atrag formele fixe, compozițiile de trei catrene sau sonetul (vezi sonetele La lună, Culcates romanițe, dar mai ales Boul, mică reușită fără vîrstă): „ De-a pururi trist, în mijlocul cîmpiei, Voinicul bou privește înainte, Cu ochii mari, cu sufletul cuminte, Ca un simbol antic al poeziei. [...] Trec norii, trec, spre asfințit de soare, Înveștmîntînd senina lui tăcere Într-un mister de umbre călătoare. El pleacă trist, să cate mîngâiere, Urmînd pe jos un lung șir de cucoare, Ce cîntă-n zbor
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
noștri“, spune bătrînul „înghițindu-și nodul de emoțiune ce-l îneca“. Se vorbește mai ales în poncife, iar limbajul autorului e plin de comentarii teoretice care blochează desfășurarea nestînjenită a acțiunii. Aceasta rămîne previzibilă pînă în final - e o relatare cuminte, fără ieșiri din tonul mediu, fără nebunie. Autorul nu pare a bănui că romanul căruia îi lipsește măcar un grăunte de nebunie este ratat din capul locului. Conform dozajului lingvistic atent pe care și l-a propus, Zamfirescu alternează metodic
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
declin ce durează pînă la sfîrșitul carierei sale. În război debutase totuși promițător: conacul de la țară și casa boierească din oraș, izolate de lumea din jur, erau pentru prima oară înlocuite de vibrația Bucureștiului și de agitația mulțimii; în locul sentimentelor cuminți și previzibile, eroul romanului, Mihai Comăneșteanu, încerca acum sfîșieri erotice. Dar totul recade curînd în ideologie: presupunerea că Războiul de Independență ar fi putut provoca o renaștere națională de proprorții plasează totul în neverosimil. Neverosimilul se accentuează prin reîntoarcerea forțată
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
nu este nimic de spus despre viețile celor care trăiesc sub acoperișul mânăstirii, toți bărbați trecuți de vârsta de 50 de ani, cu excepția lui Christian. Nu există tineri călugări, nu există controverse teologice, nu există tensiuni, viața lor curge monoton, cuminte, ca nisipul din clepsidră. De față cu mama ei, părintele Luc consultă o fetiță și-i prescrie o rețetă. Vizita medicală încheiată, femeia îi zâmbește și-și arată sandalele din picioare cu cataramele rupte, iar bătrânul medic scotocește într-o
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
doar că suferă de lacune de memorie, dar pare a fi și schizofrenic - alibi perfect pentru a plăsmui un narator necreditabil!), suprapuse peste istoria „mare”, frământată, a celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. După o introducere cuminte, marcată de amănunte biografice ale protagonistului (copilăria petrecută în umbra unui bunic cu vederi antisemite, anii de ucenicie pe lângă un notar) narațiunea devine tot mai dinamică, având în centru asasinate, misiuni de spionaj, un exil forțat la Paris. Aproape fără
Conspirație mondială sau imensă farsă? by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5719_a_7044]
-
mă usc (cum ziceau ele), gustam tot felul de „plaisirs furtifs”, dându-mi presentimentul vag culpabil al unor voluptăți fără egal. L. N.: Dar în adolescență, ce rol a avut iubirea? Pașnic, răscolitor, cuminte?... Ș.F.: „Pașnic” (pacific?), nu prea; „cuminte”, nici atât. „Răscolitor”, însă, à la Werther, mai deloc. Stadiul, în care mă aflam, era „erotico-estetic”. Idile, pettinguri, alias mozoluri (la cinematograf, de pildă, unde, o dată, lângă dulcineea mea de-atunci, o brună cu păr albastru de negru, abundent, cu fir
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
a sărbătorit 50 de ani de la inaugurarea clădirii lui Frank Lloyd Wright, organizând multiple manifestări, inclusiv o expoziție reunind zeci de schițe cu propuneri - serioase, ironice, absurde - de „umplere" a golului din centrul faimosului monument arhitectural... Printre recomandările cele mai „cuminți", cea a artistei de origine libaneză Mona Hatoum de a ancora în centrul rotondei o copie a „Coloanei infinite"! Punctul de vârf al manifestărilor aniversare a fost însă o retrospectivă Kandinsky, un omagiu adus unuia dintre cei mai influenți artiști
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
provocată de lipsa sentimentului transcendentului și întețită de imperialismul financiar sub a cărui zodie trăim. Autorul e un spirit blajin, nebătăios, dar manifestînd o curiozitate vie pentru lumea filozofiei. Neavînd o natură emotivă, expresia autorului are netezimea stinsă a frazelor cuminți. E genul de scriitor care nu se încinge pe măsură ce intră în atmosfera temei, tonul fiind de curgere liniștită și egală sieși. Și fiindcă nu are tensiune, cartea nu răscolește, ci relaxează grație contagiunii minei molcome. Autorului îi lipsește histrionismul și
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
vicleni asupra celor mulți și proști. Încîntat de diatriba lui Nietzsche împotriva creștinismului, Onfray se consideră un „nietzschean de stînga", sintagmă enormă prin chiar absurdul pe care îl conține. Potrivit acestei logici, supraomul, pierzîndu-și atributele supremației de rasă, capătă însușirile cuminți ale unui individualist anarhic, un soi de recalcitrant egalitarist căruia îi repugnă ideea autorității în genere - instituție, zeu sau tradiție -, punînd în locul ei spiritul de frondă ca scop în sine. De aceea, supraomului Onfray îi preferă termenul de „radicalitate existențială
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
colecția a crescut rapid devenind a doua ca dimensiuni în Statele Unite, după cea a Muzeului de Artă Modernă. Întâmplător sau nu - majoritatea lucrărilor au fost donate - colecția Metropolitan-ului a favorizat mereu, spre deosebire de cea a Muzeului de Artă Modernă, partea „cuminte" a operei lui Picasso. Nu sunt decât slab reprezentate momente esențiale din istoria cubismului, relația artistului cu suprarealismul, enorma energie creatoare din anii târzii. În schimb, perioada dintre 1900 și 1905 sau neoclasicismul sunt exemplificate prin lucrări de excepție. Într-
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
blajin căruia îi lipsește virulența de spirit. Ți-e cu neputință să ți-l închipui căzînd în accese colerice sau tremurînd de pandalia unor ambiții nesatisfăcute. Și fiindcă nu se înfurie, nici nu depășește pragul convențiilor în uz. O croială cuminte care nu încalcă pragurile și nu sfidează rînduielile consacrate, aceasta e umoarea de bază a scriitorului. În plus, cu Ciprian Măceșaru înțelegi că sursa sensibilității artistice stă în vulnerabilitate, dar o vulnerabilitate care nu provine dintr-o clătinare patologică, ci
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
norii de flori cătați de stupi. / Ferește numai, creanga uscată cînd o rupi. Nu-i poți lua în brațe, chiar de-s tăiați cu grijă./ Par duși de forțe oarbe ori în rupturi de spijă. Lîngă butuc, în șură-s cuminți și plini de must,/ cu-aroma dulce strînsă din rîndul lor îngust/ ce suie către coastă de jos, de lîngă drum... / acății, lemnul casei stăpîni și nu altcum" (Acății). Transcendența unei atari umanități o reprezintă un creștinism sătesc care pune
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
fenomenologie personală a literaturii Adrian Marino n-a impus. N-a trăit „ideile" pentru că nu le-a putut produce la o anume altitudine, clasînd doar, în vrafuri impresionante, „ideile literare" preexistente. Erudiția i s-a exersat pe liniamente îndeajuns de cuminți, tot astfel cum „critica ideilor ideologice, politice", pe care o invoca în ultimul timp, n-a depășit cadrele unui iluminism, așa cum era și normal, adus întrucîtva la zi. În conflictul său, exponențial, cu G. Călinescu fostul său învățăcel ne înfățișează
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
139:24 “Vezi dacă sunt pe o cale rea, si du-mă pe calea veșniciei!” Blooger-ul mai scrie că femeile ar trebui să posteze doar fotografiile în care ele apar atunci când spală vase și calcă haine, pentru că asta vor ”băieții cuminți”. Băieții nu ar trebui să posteze poze care-i arată lângă mașini și cu ochelari de soare, pentru că fetele vor preoți.
Articol incredibil al unui penticostal: Dumnezeu te urmărește pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/62630_a_63955]
-
legitimă apărare de gura lumii la gândul că voi scrie o carte care să îmi legalizeze „aventurile". Personajul din mine avea nevoie de umbra unui scriitor în devenire care să-i ierte toate păcatele. N-am fost deloc un copil cuminte, dar nici un copil rău, „un copil problemă". Un smintit nu putea crește în curtea tatălui meu. Sminteala mea, câtă era, venise din citanie. Eram victima cărților, precum Don Quijote, personajul romanului omonim primit drept premiu în clasa a cincea. Devenisem ceea ce
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
să nu trăiască, în plină desfășurare analitică, surpriza unor astfel de formulări încrucișate: „ostenitor exces de vorbă”, „mănoase intersectări”, „duh al evidențelor inflexibile”, „gaguri metafizice”, „sub semnul păpușărescului”, „metaforele sale au un strașnic lipici”, „metoda critică a pășirii și prăsirii cuminți”, „robotă științifică”, „lipicioasa manieră a sclifoselii”, „versuri scărițate în manieră maiakovskiană”, „năprasnica idilă”, „toleranță devălmașă” și altele, și altele. Om de spirit și, totodată, om duhliu, Regman este, așadar, în primul rând din pricini, cum am spus, de stil. Puțini
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
Călător din noaptea de Ajun, este „o minimalistă avant la lettre”, cu presimțiri și de „nou roman”. În Steaua Robilor, de Henriette Yvonne Stahl, sunt de aflat filoane dostoievskiene. La Lucia Demetrius, în Tinerețe, este de văzut „autenticismul unei fete cuminți” și tot la ea, în Marea fugă, sunt de observat intuiri ale prozei minimaliste, azi „în mare vogă”. Dar acestea sunt evoluții, sunt căutări și tendințe ce pot fi detectate și în scrierile de atunci ale scriitorilor bărbați, la un
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
existat. Cum spuneam, în el găsim două din cele trei condiții ale înțelegerii: analiza și intuiția, dar nu viziunea. Cauza stă în lacuna stofei lui Băncilă: brăileanul nu avea suflul unei vederi proprii asupra lumii, rămînînd la treapta unui digerator cuminte a ideilor altora. Chiar și așa, cele două decenii de vecinătate cu Nae sunt un arc de timp prea întins pentru a nu-i oferi lui Băncilă o puzderie de amănunte despre omul viu, amănunte pe care autorul le notează
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]