1,876 matches
-
ei. „Ia-i, fă, înapoi, că eu nu-i iau!“ Grasă-grasă. Am început s-o-njur, aruncam apă, clor pe ea... „Lasă-mă, că m-ai disperat.“ Nu mă lăsa să dorm, nici să mănânc. „Te iubesc, vino-ncoace. La cununie.“ Și „Fă, lasă-mă fă!“ - „Bă, să-ți moară, să-ți fac...“ - „Ce să-mi moară, fă, că nu mai am pe nimeni“. A făcut acte de cununie, să mă cunun cu ea. Cerere la direcție. A venit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mă lăsa să dorm, nici să mănânc. „Te iubesc, vino-ncoace. La cununie.“ Și „Fă, lasă-mă fă!“ - „Bă, să-ți moară, să-ți fac...“ - „Ce să-mi moară, fă, că nu mai am pe nimeni“. A făcut acte de cununie, să mă cunun cu ea. Cerere la direcție. A venit cu un milițian dup-a doua. Nu mai știu cum îl cheamă. Că dacă vreau s-o iau pe aia. „Nu, n-am văzut-o în viața mea. Eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dar din toți cel mai viteaz Prâslea era. Prâslea cel voinic și ager A salvat mărul de hoți Și cu vitejia lui A omorât zmeii toți. Și trei fete de-mpărat De la zmei el a salvat Le-a promis și cununie Cu toți frații, pe vecie. Dar frații necredincioși Și tare invidioși Pe Prâslea l-au condamnat Pe tărâmul celălalt. El prin iscusința lui Taie capul șarpelui Pui de zgripțișor el salvează Zgripțuroaica-l recompensează. Ajuns pe tărâmul lui Vine-n
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și eu creștin, m-am cununat legal, la mănăstire, la Mândraia, în pădure la Obancea. A venit personal Prea Sfântul ălalalt și mi-a pus chirostriile, partidul a știut, s-a dat aprobare, nu gândi că s-a făcut o cununie ilegală. Mănânc și eu anaforă și beau aghiazmă, așa că cunosc sentimentele astea cu care vii acu’ să mă contrezi. Privea concentrat spre dulapul pe lângă care dispăruse adineauri insul acela roșcovan. Ridică de câteva ori din umeri, ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cameră, am deschis șifonierul și am ales întâi o pereche de boxeri negri și mulați pe care scria MAN, apoi am căutat niște ciorapi albi, dar n-am găsit nicăieri, așa că am hotărât să încalț pantofii noi, cumpărați alaltăieri pentru cununia civilă, direct pe piciorul gol. Mi-am pus niște pantaloni de culoare crem și o cămașă albă cu textură foarte fină, de asemenea achiziții recente. Am ezitat la cravată, fiindcă nu știam să fac nod, dar ar fi fost păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că taică- tu este bolnav cu inima. Cine are grijă de noi la bătrânețe? În tine aveam toată nădejdea! - Stați liniștiți că voi fi alături când sunteți bolnavi și aveți nevoie de ceva. N-o să duceți lipsă de nimic! După cununia civilă, Petre se mută la Frusina. Prima noapte de dragoste a fost un eșec pentru amândoi. Petre era un tip iute, nu prea tandru, să o mângâie, să-i șoptească la ureche cuvinte drăgăstoase; totul i se cuvenea de parcă era
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
era ca aceea a unei femei care este fericită și înflorește ca un bujor după ce face dragoste cu bărbatul ei. Dimpotrivă, pe zi ce trecea se ofilea, se închidea în ea. Nunta avu loc în primăvară și fără fast. După cununia religioasă au pornit cu toții spre căminul cultural unde s-a pus masa. Chefuiră până dimineață. Petre se cam amețise, abia se mai ținea pe picioare, când se întoarseră spre casă. Avea chef să cânte pe drum. Frusinei nu-i plăcu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Gheorghe: - Cred că îți dai seama, nea Gheorghe, că eu o plac mult pe fiica dumitale și aș vrea să mă căsătoresc cu ea. Miar plăcea să am binecuvântarea încă de pe acum pentru că nu vreau să o pierd până la cununie și voi veni mai des pe aici. De sărbători vreau să o duc să o cunoască și părinții mei. După sărbători ne căsătorim. Cu divorțul sunt convins că n-o să fie probleme, el se va termina înainte de sărbători. - Dragul meu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din partea tuturor prezentelor, de fapt, martore la eveniment. Toate astea și le-au reamintit, cât, fiecare În parte, cât, ambii, la un loc, În orele care s-au scurs, la agapa din fugă, care a urmat, ceremoniei de luare a cununiei civile. S-au dus acasă. Au urmat alte mici aranjamente, indispensabile, unui asemenea pas, după care, proaspăta familie s-a instalat, confortabil, În vila de la marginea pădurii de tei, de dinsusul municipiului ce strălucea, În zilele cu mult soare, ca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tine“, și asta l-a adus pe Thomas În starea potrivită. Așadar, ce-a mai Însemnat tăvăleala În trei din noaptea ce-a venit? În chiar patul conjugal al cuplului. Nici Maricrisa, chiar dacă nu avea să se mai lege prin cununie cu vreun bărbat - fusese măritată de două ori, destul -, nu ocolea, uneori, pentru dezmorțire, zicea, cîte o relație trecătoare, nevinovată, considera, cu cîte un familist, numai așa, era ceva mai curat, ceilalți, știa ea bine, scotoceau prin toate găurile, umblau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să se căsătorească și religios, pentru asta erau nemulțumiți; de vreme ce o făcuseră civil - se dăduse liber la dublu-bărbați, În multe țări -, ce tot se punea de-a curmezișul bătrînul? Drepturile omului! decretaseră guvernele. Legea era lege, doar unchiașul nu voia cununie pe de-a-ntregul, se Încăpățîna, Împotriva mersului lumii, ori numai se făcea, pentru că nici cardinalii pedofili, dovediți - recunoscuseră unii -, nu pățiseră nimic; nici scoși din Biserică, nici afurisiți, se lăsase liniște; nici Dumnezeu, peste capul Papei, nu abătuse asupra lor
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
copilă? Dragostea mea pentru tine nu este deloc pasageră, iubito. Orice ar fi, ne căsătorim, nu? Tainicele cărări ale iubirii - Când? Va trebui să amânăm neapărat, dacă fratele meu își recapătă vederea..., doresc din tot sufletul să fie prezent la cununie, la nuntă... Doresc să ne vadă, dragul meu drag! Să ne vadă cu ochii lui, Eugen! - Așa va fi..., te asigur! Amânăm puțin. Nu este sfârșitul lumii... - Nu mai am răbdare. Doresc să fii al meu, asta este! Nici apartamentul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
intenționând să nu o dea în vileag pe Iuliana că-i spusese. - ... Nu..., nu ascundem, dragă Laura, dar nu am avut timp să vorbim, îi făcu ea jocul... Știi, eu cu Eugen... am hotărât să ne căsătorim, adică să facem cununia civilă cât mai curând... - Felicitări, dragii mei! Sincerele mele felicitări! Să aveți casă de piatră, cum se spune! Vai, ce mare bucurie! strigă ea entuziasmată, ridicându-se de pe scaun pentru a merge să-i îmbrățișeze, după care reveni, dar nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
voi, Olimpio. Niciodată nu s-a întîmplat în familia noastră asemenea rușine. Trebuia să vă gândiți bine înainte de a face pasul ăsta. Stați împreună de un an, aveți copil și trăiți ca păgânii. Să nu vrei tu, Stănică, să faci cununia! - În fața lui Dumnezeu, declamă clamoros Stănică, suntemuniți pe vecie. Numai moartea ne va despărți. În vreme ce Aglae vorbea, moș Costache o privea țintă, însușindu-și cu fizionomia toată atitudinea ei reprobatoare. Când însă luă cuvântul Stănică, ochii îi fură atrași ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aducă în casă fel de fel de indivizi, spre a le arăta "galeria de pictură". Aceste purtări schimbară într-atît opinia lui Simion despre Stănică, încît când Otilia și Felix porneau la moșia lui Pascalopol, toată lumea în casa Tulea vorbea de cununia Olimpiei ca de un eveniment iminent. VI Otilia și Felix coborâră în gara Ciulnița, întîmpinați cu brișca de Pascalopol, care plecase înaintea lor din București spre a pune ordine. Pascalopol era îmbrăcat într-un elegant costum rural-colonial (carîmbi de pânză
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
necuratul. - Părinte, zise după oarecare codire Aurica bătrânului, carese grăbea să plece și sufla în degete de frig, eu aș vrea să mai mărturisesc ceva. - Zi, tăicuță, repede. - Iubesc! - Iubește, porumbițo, că acum ți-e vremea, și să vii să-țițin cununiile. - Vezi, că iubesc un om care nu știu dacă se cade... - Doar n-o fi însurat? Se-ntîmplă și de astea, căci coadalui satan nu se odihnește o clipă. - Nu e însurat, dar nu e de-o lege cu mine. - Aha
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
creștinism, Aurica crezu că e mai bine să se înlăture problema religioasă. - În definitiv, declară ea, fiecare om cu credința lui. N-aș avea nimic de zis, dacă n-ar fi o piedică la căsătorie. S-ar putea face numai cununia civilă. Poate că nu e tocmai bine, așa se zice, sunt superstiții, ce vrei, în care noi femeile credem, dar amorul calcă în picioare orice. - Eu, zise Weissmann, începînd să înțeleagă unde bate Aurica, nu profesez decât amorul liber. Orice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dorință de a răspunde amorului ei, însă fără obligații. Petrecu o noapte agitată, erotică, apoi căzu într-o stare sublimă, ca aceea pe care o încearcă oamenii pregătiți pentru sacrificii mari. Avea să primească, în ciuda omenirii, amorul lui Weissmann, fără cununie, măcar cu jurământul unei fidelități statornice. - M-am gândit bine la ce mi-ai spus, zise ea studentului,am petrecut o noapte de chinuri, fiindcă, oricum, mă costă să fac pași greșiți, însă m-am decis... Weissmann, înspăimîntat, zise repede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de vin din pahar și se porni cu regret spre ușă. Acolo se opri și spuse din nou Aurichii: - Când vei aduce la dreapta cale a credinței pe ovrei,vino, fiică, cu el să te sfințesc cu sfânta taină a cununiei. - Ce tot spune? întrebă Aglae, intrigată de misterioaselelui vorbe. - Nimic, mamă, așa vorbește el, nu știi că e bătrân șiglumește? Câteva zile Aglae nu mai călcă prin casa lui moș Costache, iar Felix și Otilia își continuară existența, ca și cum nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
câți îi aduceau daruri la lăsata-secului. Vorbea cu însuflețire, repede, aproape fără să răsufle. Auzise el de Mihalache Tobă, de era negustor la Tarapana? Ea îl însurase! Dar de domnul Ilie Mitarcă, impiegatul de la mișcarea Grivița-vagoane? Tot ea îi pusese cununiile. Și de câți alții care n-o mai scoteau din săru mâna, coană Aglăițo! că mult bine le făcuse. Dogarul o ascultă și după aceea spuse blînd: - Bun, eu de unde să știu? Dacă e să ne înțelegem, ne înțelegem noi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în umbra stranelor și arunca lanțul cădelniței spre mulțime. Fierul suna limpede ca niște clopote mici, totul era numai un fum parfumat. O voce de bărbat cânta alături, se auzea tușea seacă a lui Grigore, și ginerele văzu verigile și cununiile în față, pe o pernă de catifea roșie. Se închinară bătând semnul rar, cuprinși de evlavie. Pe urmă simțiră amândoi, și femeia și mirele ei, cercurile de fier pe frunțile încinse. Schimbară inelele de aur și răspunseră pe rând, fără
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cum se apropie. Avea răsuflarea fierbinte și ochii lui păreau prietenoși. Îi fu frică și în tot trupul i se urcă o amorțeală. Ar fi vrut să plângă, dar lacrimile nu mai veneau. În curte, brutarul juca tinînd luminările de cununie în mâini. Flăcările lor tremurau, se stingeau aproape, clipind, apoi iar se însuflețeau. - Așa, nașule! striga Aglaia. Zi! Zi! Acesta sărea tot pe ciucite, își apleca burta, lanțul lat de la brâu sălta și el, mustățile i se ascuțiseră, înfiorate. Dogarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hai să te mai fac și eu un danț! Și trăgea cu oblonul la lungan, care se învîrtea neostenit. În timpul ăsta, Petrică Cîrcu o lipea pe Didina de pieptul lui, să-i simtă carnea caldă și sfârcurile. - Te are cu cununie? o întrebă. -Cine? - Dumnealui. Ibovnica rîse: -Nu. Meseriașul se fâstâci. - Adică-i ești țiitoare? - Îhî, îl îngînă ea. Bărbatul prinse curaj. Era lac de apă. Didina îi simți portofelul burdușit cu hârtii, banii meseriașilor. - Și ce-nvîrtești dumneata? îl luă pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-a lăsat pe Cîrcu s-o mângâie. Dar era bine și se simțea fericită văzând pofta atâtor bărbați, mendrele lor. - Ia spune, bolborosea președintele. - Să mă mai gândesc și eu... - Ce să te mai gândești... - Păi dumneata ai nevastă cu cununie, ce-ți mai trebuie? Petrică Cîrcu o privi drept în ochi: 204 - Parcă n-ai ști că ți se urăște! - Da copiii, c-oi avea și copii? - Am, să-mi trăiască, dar ce-are familia cu treaba asta? îmbătrînesc, mi-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tacâmurile, a îmbărbătat-o, s-a uitat la rudele mortului și-a întrebat-o: - Da ăștia ce mai vor? - §tiu eu? Partea lor. - Ce parte? Care parte? Să nu le dai nimic, auzi tu? Că Gogu te-a avut cu cununie, nu te-a luat după stradă! Două zile i-a mai ținut de au dormit la ea, pe urmă i-a dat afară. Se certaseră, și Florica le-a spus că nu vrea să-i mai știe, să se ducă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]