2,675 matches
-
duioșie pe pământ. Dar un nor pe ceruri negru se înnalță și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-l înconjură-nprejur; Prin columnele-i mărețe trece cîte-o rază mată, A lui cupolă boltită e cu-argint înconjurată, Pe arcatele-i ferestre sunt perdele de azur. {EminescuOpIV 126} Luna înspre ea îndreaptă pasuri luminoase-ncete, Diadem de topiți aștri arde-n blondele ei plete, Încălzind aerul serei, strălucindu-i fruntea ei; Ale domei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ies; Haine verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe albe, Netezind a lor sprâncene, dând din frunte părul des. Într-o dulce și umbroasă, viorie atmosferă, Se ridică dintre lunce, cu-a ei cupole de ceară Închegate ca din umbră verde și argint topit, Transparănd prin diamantoasă fină de paingăn pânză, Monastirea alb-a lunei ce prin lumi va să s-ascunză, Cu coloane-nconjurate de a viței-ncolăciri. Ai grădinei arbori mândri cu întunecatul verde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de dafin, pe-unde cresc măslinii, Smochini s-ațin pe verzi cărări în floare. Din prund înalță trunchii lor arinii În lunce risipiți, sub stânci ce pică Isvoare sar prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur Iar căile-s cu marmură podite Și fără porți sunt sfintele dumbrave. Pe scări
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bolnave. Ah! e cetatea cea strălucitoare Unde-mpăratul Indiei reșade: Un soare însuși este el sub soare. Nevasta lui e-acea Șeherezade, De-nțelepciune plină și de frumusețe: Ș-a o privi doar soarelui se cade. Într-un saraiu cu cupola rotundă, Pe scări de marmură îmi urc piciorul, Pe stâlpi înnalți las umbra să pătrundă, Sub bolta porții calc de flori covorul - Cărare-i el prin de-aur nalte glastre: În ele crinii mari întrec ivorul. {EminescuOpIV 211} Cine-ar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
substanță activă. Pentru scriitor, coala de hârtie are valori magice. E ca un medium. Arta incită la un dialog fertil. Chiar dincolo de bariera timpului. Actul creației poate duce până la suprimarea durerii de a fi. Și totuși, arta încă mai reazămă cupola lumii. Isteria vieții noastre nu se mai asortează cu olimpianismul artei de altădată. În artă, cel mai greu ajungi la propria - ți voce. În artă, orice gând trebuie centrat în perspectivă universală. Altfel, periferia este asigurată. Vigoarea literaturii este asigurată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nici vorbă. Tocmai voiam să-ți spun că acest edificiu poartă numele de „Fundația Universitară Ferdinand I” și că este ridicată între anii 1930-1934, după planurile arhitectului Constantin Jatzu. Dar... explică-mi tu ce e cu cele patru postamente din jurul cupolei? Ia privește tu colea înspre coasta Casei Tineretului, la acel grup de statui. Ei, imaginează-ți că asemenea statui trebuia să ocupe acele postamente! Și de ce nu a mai fost dus proiectul până la capăt? S-a considerat că statuile, fiind
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
perioadele când am scris, am și visat aceleași lucruri, fără să pot spune prea limpede dacă visul precedă scrisul sau invers. Visam fațade cu stucaturi, cu statui în poziții neverosimile, patetice, întinzînd mâinile spre mine, ferindu-se de lovituri, implorând... Cupole de aramă sub care nimic nu era de dimensiuni umane, cu imense deschideri rotunde sus, în centru... Piețe pustii, sub un soare transparent, unde, în lumina galbenă, se înălța un turn la fel de galben, prăfuit și de neînțeles.. . De unde îmi veneau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și un pat, pe Domnița Bălașa. Pe cât de auster era interiorul, pe atât de gongoric balconul de fier forjat, cu inflorescențe Jugendstil, cu hâde mascaroane împletite-ntre ele. În amurgul roșu ca flacăra, ieșeam la aer pe balcon și priveam cupolele albăstrui ale orașului. Abia atunci, în Facultate, m-am familiarizat cu Centrul, de parcă aș fi trăit până atunci sub pământ, ca larvă în copilărie, pupă în adolescență, și abia acum aș fi ieșit în noul mediu 20 străveziu, ca imago
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a fost foarte greu nefiind nici o construcție ridicată. Biserica este o construcție din lemn, pe temelie de piatră, în formă de cruce. Interiorul este format din altar, naos, pronaos și pridvor închis. Deasupra naosului este ridicat un turn cu o cupolă sferică. Naosul cu abside largi este luminat de câte o fereastră la sud și nord. Pronaosul în formă dreptunghiulară este luminat tot de câte o fereastră la sud și nord. Pridvorul în formă pătrată, este luminat de două ferestre la
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
sfințirea locului și, în mai puțin de patru ani, au fost înălțați pereții catedralei. Forma și amplasarea turlelor a gândit-o și elaborat-o însuși preotul Pavel Vuluță, iar ideile sale au fost materializate de meșterii din Tighina. Cele cinci cupole simbolizează pe Iisus Hristos și pe cei patru evangheliști. în octombrie 1995, primarul orașului, Anatol Plesca, a fost invitat în România la Dorohoi Îoraș înfrațit cu Drochiaă pentru a participa la jubileul de 500 de ani al Bisericii Sfântului Nicolae
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
sarcofag la dala de piatră a gisantului sau de la transi-ul medieval la eroul îngenuncheat alături de un sfânt, apoi la cavalerul Renașterii, ridicat cu aroganță pe mormântul său de marmură. Dar, fie că mormântul are formă de cameră, de puț, de cupolă, de tumulus, că e înălțat sau săpat în stâncă, există întotdeauna un monument. Adică, traducere literală, avertismentul unui "amintește-ți". Horus, Gorgona, Dionysos sau Christos, oricare ar fi natura mitului major, acesta produce o figură. Dincolo cere mijlocirea unui dincoace
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
respectarea acestor norme care asigură dominația legitimă, cât și împărtășirea valorilor pe care regulile le implică sunt posibile grație unui element care, la o analiză atentă, este recunoscut ca fiind profund ideologic. Este vorba despre ceea ce Robert Dahl descrie sub cupola "convingerilor și a culturii democratice" atunci când arată că, "pentru ca o țară să-și sporească perspectivele stabilității democratice, cetățenii și liderii lor politici trebuie să susțină cu fermitate ideile, valorile și practicile democratice. Cel mai sigur sprijin este obținut atunci când aceste
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
postmodernitatea a implicat regândirea conceptelor de cunoaștere și, respectiv, ideologie, date fiind schimbările sociale ce caracterizează societatea contemporană. În cea de a doua parte, îmi voi îndrepta atenția chiar înspre acest set de schimbări, pe care postmodernitatea le așază sub cupola procesului socio-istoric al globalizării, a cărui logică implică, din punctul meu de vedere, cea mai serioasă provocare la adresa ideologiei, în accepțiunea pozitivă aceea de identitate-integrare pe care i-am asociat-o pe parcursului capitolelor al II-lea și al III
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
definită drept "încercarea de reconciliere sau uniune a unor principii, practici sau părți, diferite sau opuse, precum în filosofia religiei"510. Așa cum sugerează faza sa postmodernă, originalitatea acestui proces istoric se remarcă prin faptul că poate fi înțeles ca o "cupolă" ce închide în sine o serie de fenomene care urmează o anumită logică. Am în vedere aici o serie de dezvoltări interne, dezvoltări intra-globalizante, care sugerează concentrarea tensională a anumitor diade (sau opoziții binare) în cadrul globalizării. De aceea, putem vorbi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
prin patina dată de fumul lumânărilor sale, care suplinesc prezența rugăciunilor dintr-o biserică obișnuită. Absurdul se întrevede în autoasumarea unei sarcini derizorii, simbolică, totuși, pentru destinul fiecăruia dintre noi, și în metamorfozarea inexplicabilă a Paracliserului, pe măsură ce se înalță spre cupola catedralei, dintr-un credincios umil, dispus la sacrificiu, într-un titan blasfemiator: (Pe un ton de rugăciune): Ce trebuie să facem noi, ceilalți? Cei mulți, dar ceilalți? După ce tu le-ai făcut pe toate singur, ce ne-a mai rămas
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a propaga mituri. Banda desenată întreține raporturi privilegiate cu mitul, în primul rând datorită preponderenței factorului vizual (de fapt, ea se definește exclusiv vizual încă nu s-a inventat o bandă desenată "tactilă"). De altfel, încadrarea analizei benzii desenate sub cupola mitului se justifică și prin faptul că banda desenată este, din cel puțin trei motive, "mitică". În primul rând pentru că se definește vizual, cum am afirmat, depinzând de imagine și funcționând pe baza ei, constituind deci un mod de prezentare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
când l-am văzut, căci nu era decât una dintre clădirile mele din București, nu se știe cum ajunsă aici, dovadă că singurătatea mă urmărea mai departe. Poate că noaptea trecută căsoiul roz, simetric și 31 împopoțonat cu statui și cupole, cu o mare scară dublă în față, dar atât de vechi și de putred încît trebuie să fi fost ușor ca un gaz halucinogen, se desprinsese din fundațiile lui de prin întortocherile Bucureștiului, se ridicase, măreț ca un fabulos dirijabil
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în schimb locurile câștigau într-un pitoresc desuet. Iedera se urca pe construcția coșcovită până aproape de cornișă, gorgonele păreau ceva mai binevoitoare, marea scară cu două brațe se desena limpede, cu urnele ei de ciment la capete încrustate cu licheni. Cupola de deasupra clădirii părea un pântec în care, ghemuit, ar fi așteptat un copil mare de piatră. Copacii din curte, pini încolăciți, brazi groși și plini de mușchi, plopi pe lângă gardul cu împletituri baroce, colorau cerul într-un verde transparent
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din noaptea aceea. Erau complet goi când a dat peste ei. "A fost înainte sau după?", îl întrebase apoi unul pe nazist. "După, bă", răspunsese, atât de nepăsător și deschis încît nu te puteai îndoi. O luam apoi către marea cupolă de umbră a conacului. Părea un fum cafeniu-sti-clos, un fum sculptat, o sculptură în fum, făcută să țină o clipă pentru ca apoi să se destrame ușor, ca un nor pe cer. Urcam scara înghiocată de ciment zgrunțuros, plin de licheni
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pătate de muște, care spânzurau de două fire zgârcite din tavan, făcea ca în fiecare fereastră rotundă din cele cinci-șase care se înșirau până sus, la etajul doi, și apoi, pe o scăriță sucită și mai îngustă, până în podul de sub cupolă, să mă văd mai tânăr, cu obrazul mai rotund, cu ochi mai mari și mai inocenți. La etajul doi, unde stăteau fetele și puștii, m-am văzut în oglinda întunecată ca un băiețel de opt-nouă ani, privind înspăimîntat în susul scărilor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
țeasta aproape cheală, ochii umezi și cafenii umpluți în întregime de iris. M-am proptit cu umărul în ușa buretoasă și aceasta a cedat, 68 împrăștiind mii de cojițe de vopsea și un puf de lemn putred. Am intrat sub cupolă. Nebunia mea de-acum se atinge de nebunia de-atunci ca două animale primitive, transparente, cu vacuole și corpusculi, vizibile prin cleștarul moale al cărnii lor, cu filamente sidefii ca bășica de pește, cu cili străvezii și cu pseudopode retractile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai pot ști din ce adâncuri de nebunie s-a închegat monstrul halucinant pe care mi-a fost dat să-l văd zvâcnind, în toată splendoarea catastrofală a formelor lui, acolo, sub boltă. Pentru că, sub cerul de aramă decrepită al cupolei, a cărei cocleală dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut un diametru de câțiva metri între pereții ovali și dușumeaua înnegrită, puțind înăbușitor a urină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
umplu bolta, se-ncordă o dată și o sparse în țăndări și se-ntinse brusc sub cerul plin de focul stelelor și se ridică printre stele, mânjită de focul stelar, și trăi acolo, în mijlocul stelelor, o viață de stea... Coboram din cupolă pe aceeași scară de lemn, cu ferestre rotunde pe perete, și-n fiecare fereastră mă vedeam tot mai matur, dacă matură poate fi numită măcar ultima oglindire, care schița profilul ascuțit al unui adolescent cu ochii întunecați și cu o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fericirii adevărate și fără sfârșit, aflată dincolo de bolta albastră, așa cum deasupra mușchiului curbat al diafragmei, peste colcăiala de mațe pestilențiale și de sexe obscene, se află arhitectura solemnă a plămânilor 81 și inimii, peste care se înalță orbitor, ca o cupolă peste bazilica organică, briliantul moale al creierului. Exista o lume față de care splendoarea părului feminin era jeg și urdori; grădinile Orientului, gropi de gunoaie; incunabulele cu înluminiuri - cârpe putrede și țărână; florile, fluturii și norii înmiresmați - puroaie infecte. Noi eram
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în nopțile trecute, dar nimfa dispăruse. Soclul era gol, acolo, în mijlocul apei negre, dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-ai privi în oglindă și n-ai vedea pe nimeni. Conacul, cu cupola sa întunecată, cu zidurile fosforescente, cu ferestrele mute lucind fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]