3,589 matches
-
toate uneltele au zburat peste bord. Strînsese piedica și, cînd peștele mușcase, Îl ridicase cu totul din scaun, așa că scăpase undița. PÎnă atunci o ținuse-n poală, cu un picior așezat peste mîner. Dacă nu și-ar fi dat jos curelele, l-ar fi tras și pe el. Am oprit motorul și m-am Întors la pupă. Stătea În fund și Își ținea mîinile pe burtă, unde-l lovise mînerul undiței. — Cred că-i destul pentru azi, i-am spus. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu vezi. Mai am un francez din Marsilia - Ăsta are umărul stîng În ghips și două răni care supurează Încă și a cerut să iasă din spitalul de la Palace special pentru spectacolu’ Ăsta; trebuie să fie prins de alții În curele cînd intră-n tanc și nu știu cum dracu’ reușește să lupte. Fizic, vreau să zic. Ți-ar frînge inima dacă l-ai vedea. Înainte era șofer de taxi, spuse și apoi se opri. Vorbesc prea mult. Oprește-mă cînd vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Piticot, ai complicat nițel lucrurile, așa c-ar fi mai bine s-o luăm din loc. Ticăloșii Ăia n-au cum să fie așa de proști cum par. Poate că doar au băut prea mult. Nick Închisese rucsacul, Îi strînsese curelele și acum Își trăgea mocasinii. Își puse brațul pe umerii soră-si: — Ești sigură că vrei să vii cu mine? — Trebuie, Nickie. Nu fii slab și nehotărÎt tocmai acum. Doar am lăsat biletul. — Bine. SĂ mergem. Poți să duci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
complet singură. Când îl văd pe străzi, în restaurant, ori de câte ori închid ochii, în fiecare afurisită de scenă de dragoste de la televizor ori de la cinema, de fiecare dată când un tip își scoate puloverul și i se zărește pielea de deasupra curelei când i se ridică puțin tricoul... oh... unde rămăsesem? A, da, de câte ori mi se întâmplă astfel de lucruri, Patrick e foarte aproape de mine și nu mai sunt atât de singură. Singurătatea ar fi, fără îndoială, cea mai înfiorătoare realitate. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
târzie, văratecă și vlăguită, cu mare agitație. Toți ne-am pregătit cu marafeturile cele mai Înfricoșătoare căutând bucăți de lemn ce puteau fi apucate mai cumsecade, umplându-ne cartușierele și ranițele cu pietre de diferite mărimi. Câte unul, dintr-o curea de flintă, Își făcuse un bici, strașnic dacă-l mânuiai cu hotărâre. Cel puțin, În orele acelea de amurg, ne simțeam cu toții niște eroi, eu mai mult decât toți. Era atâțarea de dinaintea atacului, aspră, dureroasă, splendidă - adio, frumoasa mea, adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deja pornit. Tot ce avea de făcut era să dea un clic pe History, apoi pe Sluts, Interracial, Up-skirts, Dirty Teens, Cumshots, Gangbang etc. Optă totuși pentru Dad and Daughter și Horny Moms. Repede scoase șervețelele, ceasul, apoi trase de curea, descheie șlițul. Voia să scoată un timp mai bun decât data trecută. în mod straniu, monitorul se albi. Niște litere de culoarea pielii se așternură într-o frază. Începu să citească: Știți care e diferența între un bou și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până aici, a continuat în șoaptă, hai să facem sex. A început să se dezbrace până a rămas goală, numai piele și os, totul ambalat într-o piele extrem de fină. Apoi, fără niciun fel de pudoare, m-a desfăcut la curea și m-a descheiat la cămașă. La ultimii nasturi și-a pierdut răbdarea - i-a smuls cu un gest nervos. M-a îmbrâncit pe pat. A sărit deasupra mea ca un tigru. Niciodată nu o văzusem atât de pasională. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fel de vestă. În alte zile purtau și haine primite de la oameni, dar la sărbători nu. Bărbații îmbrăcau pantaloni negri, largi, cămăși albe sau colorate, tot largi peste care luau câte o vestă și cei în vârstă se încingeau cu curele late, țintuite. Într-o duminică au plecat toți în oraș, lăsând la șatră pe Dedi și pe Ismail. Privirile se îndreptau spre ei, mai ales că mulți îi cunoșteau că le mai reparase câte ceva. Atenția însă le-o atrăgea Prințesa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
era nimic, un moft, un vânticel... Șobolanul se-mplântase, în picioare, lângă masa pe care dormita inofensiv, cu capul pologit pe tăblie, răzbit de aburii cei nărăvași ai tequilei, șmecherul roșcat de Mariusache. Șobo avea o mână vârâtă adânc sub cureaua de la pantaloni, iar schimonoseala lascivă a feței lui de babuin și gâfâitul porcesc, semnalizau iminent, că ipochimenul se pregătea să juiseze! Cu mâna cealaltă întinsă, "Să moară mama!" îl ținea la distanță cu un șiș, pe Poet, propulsat și acesta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pierd în timp (dar care riscă să dispară) se organizează cu ocazia Anului Nou și reprezintă emblema Muntenilor de Sus. Este dansat de o formație de 14 băieți, acompaniați de un trișcar. Costumul specific este alcătuit din ițari, bocanci, cămașă, curele bătute cu nasturi de metal, pluover de lână, bariz, fustă, brâu cu ciucuri, la picioare clopoței iar în cap o căciulă de oaie impodobită cu mărgele colorate sau flori. Este un dans ritualic bărbătesc cu caracter magic, mișcările de rotire
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului, gata să se abată în fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul cu o curea, și izbucni cu glas spart: ― Ia stai, cucoane, că noi nu ne-am sculat de florile mărului... Glasul lui se încurcă și se ciocni în văzduh cu glasul bătrânului Miron Iuga. O clipă glasul lui Iuga, surprins, se înecă. Dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jura că n-are să se astâmpere până ce nu va zdrobi căpățâna ofițerului care comandă trupele, măcar de-ar fi general. Tăcut și încruntat, Serafim Mogoș avea de asemenea o armă, chiar pe a plutonierului, pe care o purta agățată de curea pe umăr ca un recrut silitor, cu toate că nu făcuse armată niciodată. In dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chiar 2 ha, reproducînd astfel la nesfîrșit o agricultură de subzistență. Adăugați la aceasta îndelungatul și dramaticul episod comunist și veți avea peisajul (aproape) complet. Rezultatul poate fi văzut și din avion, căci oricine survolează spațiul țării poate vedea nesfîrșitele „curele” în care orice tată grijuliu și-a împărțit peticul său de pămînt pentru a face dreaptă moștenire feciorilor săi. De performanță nu poate fi vorba în aceste condiții, iar invocarea legilor pieței este o cruntă ipocrizie : nu poți face economie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
comun al răstignirii. Ca preludiu la răstignire, Isus este biciuit (Mc 15,15). Aparent, în epoca romană, flagelarea era o procedură premergătoare răstignirii (cf. Digesta 48.19.8.3; Războaiele iudaice 2.306). Era executată cu un bici făcut din curele din piele, la care erau atașate obiecte ascuțite, abrazive, precum cuiele, sticla sau pietrele. În urma biciuirii rezultau lacerații severe ale pielii și deteriorări ale cărnii. Trebuie să-l menționăm din nou pe Isus, fiul lui Anania. Datorită profețiilor sale despre
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
o rână, de ușă. E înalt și slab, trăsăturile feței, neașezate încă, par umflate de fierberea dinăuntru pe care se străduiește s-o ascundă. Se uită țintă la ea și un zâmbet îi întinde buzele groase. Pantalonii de casă, fără curea, îi atârnă pe trupul îngust ; deasupra, bluza verde, decolorată. — Dacă știam, nu mai băteam drumul pân-aici de pomană... Dar se scoală, își scoate basca, se apleacă după țoașcă și așază pe masă borcănelul cu murături, sticluța, usturoiul și ceapa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dat pe datorie !... Uite, vezi, asta poți să mă tai, că n-am habar... Păi, și ce i-o fi pățit lui pielea p-ormă, asta numai el știe ! Unii zicea că-i împușcă, alții zicea că-i bate cu curelele de la puști... Cu ceasurile, pe vremea rușilor, a rămas de poveste... Nu-l ții minte pe bietul Tănase, cu toate ceasurile atârnate de mâini și de gât, și el : Tiiic !, Taaac !, cu degetul la buze ! Și pe urmă : Greu a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Întinzi acolo, bine? Îmi spune ferm și Îmi indică unde să mă Întind, oprindu-și pentru o clipă privirea serioasă pe mine. Să sperăm că nu e spart și osul. Se fîțÎie pe lîngă mine și-mi desface cu grijă curelele raniței cu pîini. Capacul i s-a deschis În timpul accidentului și conținutul i s-a Înjumătățit. Îmi trece prin cap că cei din baterie au rămas fără cină, dar apoi Îmi dau seama că cei din baterie erau În casa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o privire albă, fără iris, e străbătut de un arc electric și, cînd asistenta ajunge trăgînd Într-o seringă conținutul unei fiole, i se aud măselele scrîșnind Înfiorător. I-a legat mîinile de rama de fier a patului cu două curele tocite și i-a strecurat Între dinți o spatulă de lemn, iar acum așteaptă ca sedativul să-și facă efectul. Fenomenul, care și-a schimbat balonzaidul cu un halat alb și și-a vîrÎt coama tapată sub o bonetă, apare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul, 16. Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: "Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decît mine, și căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfînt și cu foc. 17. Acela are lopata în mînă; Își va curăți aria cu desăvîrșire, și Își va strînge grîul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
se poate mai bine potrivit pentru o plecare pe lumea ailaltă, lume în care, cu puțin noroc s-ar fi putut ajunge și la atât de râvnitul Nou Continent. Calm și constant în hotărârea luată trecea briciul de-a lungul curelei așezând cu grijă sfinții potriviți de-a stânga și dea dreapta ghinionului de a pluti de atâtea săptămâni pe o apă fără marginile cuvenite unei descoperiri de nivelul celei ce trebuia descoperite. Regele și regina așteptau, nația și istoria, idem
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de muncă încă neabsorbită iar noile școli vor răspândi în teritoriu național și chiar mai departe, de la o generație la alta, flacăra generoasă a acestei noi revoluții lingvistice. Vom inscripționa în cele din urmă întrega Românie și, dacă industria de curele ne va permite, toată Europa până în Pacific și chiar mai departe. SIK tir GLORIA, POPESCULE! Mes dammes & simpatici domni ne aflăm cu microfonul în fața celor două camere fericit reunite în apartamentul de trei camere al familiei Popescu, actualul președinte al
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de la Zodieru”...”Știe Cartianu”. De câte ori venea la pădure, Zorzon era îmbrăcat strident. Purta pe cap, invariabil, o pălărie de paie teșită, avea haine în carouri, pantaloni în dungi și pantaloni galbeni. Poseda trei ceasuri: unul la mâna stângă, cu o curea foarte lată, altul la dreapta, cu o brățară din piele de șarpe, iar al treilea era un ceas de buzunar, pe carel consulta la intervale de timp foarte scurte, de parcă ar fi așteptat trenul. Întrebarea care se punea era de unde
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
în care m-am născut se numește astăzi Dobrinești și face parte din comuna Nicorești, loc de podgorie dăruind lumii vinuri de preț și primind în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și după. Greșesc. Cineva a aruncat o curea de asfalt de la gara din Cosmești până în pădurea Buciumenilor, desigur nu pentru cei care pleacă ci mai ales pentru cei care vin la vin. Asfaltul fiind scump, conform legii compensării, nu s-a pus nici un metru pătrat de piatră pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la început apoi din ce în ce mai pregnant, un scârțâit de mandibulă spartă, a tatei, grăbea celor doi băieți ridicarea. Mama, privire de li niște albastră, ne așeza la loc. Scârțâitul ca și Fecioara cu Pruncul, icoană ascunsă în spatele dulapului de la bucătărie sau cureaua lată cu o cataramă de pe care cineva polizase însemnele regale, polivitaminele din cutii de tinichea americane, toate și multe altele rămâneau întrebări suspendate la care timpul avea să aducă răspunsuri neașteptate. Mai era o ladă brașovenească plină cu alte multe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
loc, apucă spre Calea Victoriei. Mișcarea bruscă cu care murgul azvârlise echipagiul lui Ma-xențiu înainte zguduise pe debilul prinț, tras și el înainte de hățuri. - Ge?! Nu ești în stare să ții un cal! se ascuțise Ada și-i luase din mâini curelele lustruite fin și prinse în cătărămi nichelate. - Am să schimb calul ăsta! N-are trap bun! poticnește! - N-ai să schimbi nimic! zise cu dispreț Ada și se uită la el. S-a ramolit de tot! gândi. Ce sunt ochii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]