1,698 matches
-
un orizont plin de promisiuni, în timp ce pentru alții, din alte zone, viitorul rămânea umbrit de amenințări. Într-un fel, în ciuda secularizării unor sectoare largi din lumea evreiască, aceasta continua să se situeze în eternul reînceput de tip religios. Nimic nu curma suferința, nici când cerul se mai însenina ici și colo. Ca și în trecut, retorica suferinței continua să consoleze, dar acum consola pentru faptul de a nu mai fi evreu ca odinioară. Intelectualii generației care părăsise ghetoul reînnodau legătura cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Mării Negre (Histria, Tomis și Calatis). Mult timp, aceste orașe au prosperat pe litoralul pontic din comerțul maritim, chiar dacă și-au schimbat frecvent stăpânii (romani, bizantini și, la un moment dat, geto daci). Cursul fast al vieții lor avea să fie curmat, în Evul Mediu, de invaziile migratoare. Cu timpul, au decăzut, ajungând simple sate pescărești. Pentru Constanța, situația avea să rămână neschimbată sub lunga stăpânire otomană. În plină epocă modernă, Constanța era un sat care aduna români și ruși lipoveni, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
un tropot. Un zgomot greu s-a rostogolit pe podeaua din tinda bisericii, ca un bolovan uriaș prăvălit de pe sprânceana dealului. Au urmat glasuri vesele, dar ascuțite de copii care se puneau a tăia tăcerea. Privirea severă a dascălului a curmat, însă, tărăboiul. A sufocat lent harababura, țintuind cu ochii mai ales spre Ionică și Gheorghiță, puși pe șotii. Obraznicii pișcau de obraz și trăgeau de cosițe Catinci, Marii și Ilinci care dădeau a boci. Ultimele zbateri ale hărmălaiei s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dulce întrupare de omăt. Trecînd prin vînt, prin neguri și fulgere, ea se îndreaptă către Arald. Cînd Arald își simte gîtul cuprins de brațele ei, " Pe pieptul gol el simte un lung sărut de gheață/ Părea un junghi că-i curmă suflare și viață". La sărutarea Mariei, care acum devenise strigoi, Arald moare. Prin somnul de care se simte cuprins, aude vorbele magului: "Harald!, eu în puterea misterului ce port Vă dau amîndurora viața trecătoare A nopților... căci luna, al nopții
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gîndul, Ca cerul ce privește-n lac, Adîncu-i cuprinzîndu-l. Cu farmecul luminei reci Simțirile străbate-mi; Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi Și deasupra mea rămîi, Durerile de-mi curmă Și fii iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă."233 Așadar, ne aflăm tot la Ipotești, sara în asfințit, cu răsărit de lună, pe malul lacului și sub ploaia florilor de tei, ca și-n alte poezii legate de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
această cauză, relațiile lui sunt puține la număr și legăturile cu aceste elemente sunt foarte sporadice. De aceea este necesar să se insiste pe această linie, analizându-se din nou cu el sub diferite aspecte de ce ne este necesar să curme cu această poziție și să-și extindă legăturile care să se realizeze cât mai des. De asemenea, este necesar să se analizeze cu el lista sa de legături pentru ca, pe lângă sarcinile ce i s-au dat, să se stabilească și
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
bate drumurile în căutarea unui copil pierdut, copilul cu un papagal pe mâneca hainei. Dansul lui shite, cu nesfârșitele sale rotiri amețitoare, nu izbutește să-l facă pe copil să apară și, astfel, în cele din urmă, „zadarnicul vis se curmă în veșnica absență”. Numai regăsirea copilului pierdut ar putea pune capăt istovitoarelor rătăciri ale mamei. Rătăciri a căror țintă e aflarea liniștii, a odihnei finale dobândite străbătând calea durerii, metaforă a vieții omenești însăși. Piesa se va încheia nu cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
2); sfînt (2); strîns (2); -; adeseori; adevărul; admirație; admite; angaja; angajare; asigură; bîrfe; blestema; pe bune; bunicii; buze; carte; cavaler; ceartă; certa; cetățenia română; cinstire; cinstit; a fi cinstit; cînd e nevoie; clar; claritate; companie; convingere; convins; corect; credința; cununie; curma; cuvinte urîte; cuvînt de onoare; a da cuvînt; a se ține de cuvînt; mă țin de cuvînt; a ține cuvîntul; a-și da cuvîntul; dau cuvîntul; își dă cuvîntul; dă; dăruire; dedicație; degeaba; demonstrează; depune; deșertăciune; devotament; drapel; exact; face
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de mașini, tractor, plug cu două brăzdare, patru semănători, un trior, patru grape de fier, șase prășitori mecanice. Ele au fost puse la dispoziția gospodarilor cu 30% sub prețul obișnuit. Războiul, abătându-se asupra ținutului cu forța sa distrugătoare, a curmat însă întreaga activitate. Ca urmare a războiului, când - în aprilie 1944 - linia frontului a trecut peste regiune, Universitatea Populară a pierdut întreaga sa avere (biblioteca, muzeul, aparatele de radio și cinema, mobilierul, uneltele și materialele agricole, inventarul cooperativei), iar la
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
vreo șase ani diferență între noi, practic era un puști și trebuia să am răbdare cu el, că doar știți cum e cu ăștia mici: cum ți-i crești, așa îi ai... Să revin la ceaiul cu ghinion, care a curmat brutal o relație ce împlinise doar trei luni și trei săptămâni. Într-o seară fusesem la mall în grup și o prietenă mă ajutase să-mi aduc cumpărăturile acasă; văzându-ne frânte de oboseală, numărul patru, deosebit de amabil, ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Cioran să meargă, însă, cu uitarea (de sine) până la capăt. În fond, capătul acesta se sprijină de moarte, de neant. Dimpreună cu dacul din Rugăciunea unui dac, Cioran ar putea spune: „Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă / Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă”. Or, capătul acesta, sprijinit de moarte, îi rămâne lui Cioran inaccesibil. Tocmai de aceea, după ce evocase eșecul de la Dieppe, care-i dăduse pentru o clipă iluzia întâlnirii cu Dumnezeu, Cioran exclamă cu disperare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tristă) Mă întreb de ce nu mori? Ilie: Crezi că nu m-am gîndit la asta! Ehe, de cîte ori nu m-am gîndit! Dar nu are rost! M-am simțit de atîtea ori mort, încît n-are rost să-mi curm zilele. Dar tu te-ai gîndit? Nu! încă un avantaj față de tine. Mina: Mie mi-e rău! Ilie: (tot el e în... avantaj) Ție ți-e rău, dar eu mor! Știi de cîte ori am murit în ședință? Nu știi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vis urît?... În fine, bine că a trecut. După atîta stres, nu strică să ne mai destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează, fiindcă, dumnezeule, pacostea stă să reînceapă! Blestemul nu s-a sfîrșit și nici nu are cum să se curme cîtă vreme mentalul sperios și pleoștit al blajinilor din "apartamentul de bloc" e predispus să odrăslească, iar și iarăși, obsesive fantasme. Ba mai mult, luînd pînă și trauma asta în ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
huțuli, pomul ritualic prezent și în cadrul nupțial era pinul. Astfel, la împodobirea pomului de nuntă, druștile cântă: Se mlădiau ramurile de brebenoc, / Ei, copacul răsucit, / Copacul de pin, unde crescutu-mi-a? / Ba pe nisip galben răsăritu-mi-a, / Din zăvoi des curmatu-s-a, / Pe piatră albă cioplitu-mi-a, / Pe Dunăre plutitu-mi-a, / Pe ușă nouă l-au dus, / Pe masă de tisă l-au pus, / Pe fețe de mmasă l-au adus, / De jos în sus, frăguț, / La vârf tocma` călinuț
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
scoate, / Că m-apuc' fiori de moarte!" / Iată-n lungul drumului / La puțul porumbului / Că venea, mări, venea / Pe balaur de-ntâlnea / Un viteaz de ortoman / Pe-un cal negru dobrogean. / "Măi balaur! striga el, / Lasă trupul tinerel, / Că te curm pe jumătate / Să-mi răscumpăr din păcate." / Șarpele se zvârcolea / Și cu șapte limbi grăia: / "Ortomane, / Hoțomane! / Bate-ți negrul / Pe de-a-ntregul / Și te du, și fugi de mine / Că nu-i bine nici de tine." / "Șerpuliță, / Dinți de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Lui Clarence de îndată să-l însor. Băiatu-i prostănac, de el n-am teamă. Ce faci? Visezi? Îți spun din nou: dă zvon Că Ann, regina mea, e-n pragul morții. La treabă, căci mi-e tare zor să curm Nădejdi cari, dac-ar crește, mi-ar strica. (Staney iese.) Se cere să mă-nsor cu-a mea nepoată, Altcum ca sticla fragedă mi-e tronul. Ucid pe frați și-apoi mă-nsor cu ea! Greu drum spre țintă! Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ce prin trăirea lor devin grotești. Personajele iau în serios fiecare replică, iubesc cu patimă, comentează plini de importanță și patos politica și de aici atmosfera încrâncenată a acestei "Nopți", la care hohotul de râs apare mai rar și e curmat de judecata celui din stal obligat să gândească la pericolul inumanității reflectat de aceste triste, de fapt, personaje. Dacă suntem de acord că marele Caragiale înspăimântă prin luciditate, pe drept acuzat chiar fiind de răutate, atunci putem accepta și această
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui menit din cer. Monologul lui Cătălin exprimă nostalgia omului devorat de trăiri dionisiace, care însetează acum după seninătatea apolinică a ființei supe rioare: Revarsă liniște de veci / Pe noaptea mea de patemi. Și deasupra mea rămâi / Durerea de mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă. Cea dea treia invocație a fetei de împărat nu mai este o chemare a unei iubiri ideale, ci o încercare de ași proteja fragila fericire, încredințânduși „norocul“ unui astru favorabil
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
derivatele ei (dorința de adevăr, evenimentul aflării unui adevăr empiric, tortura pentru adevăr) reprezenta forma esențială de manifestare a puterii, în epoca modernă puterea și-a sporit intensitatea și eficacitatea prin panoptism. La fel ca ghilotina, panoptismul este venit să curme suferințele sufletelor, este un progres în manifestarea social-politică a violenței! Într-un fel, puterea și-a îmblânzit regimul, dar și-a totalizat efectele asupra societății printr-o supraveghere atentă și permanent reluată. Dacă ancheta viza anumiți indivizi, panoptismul supraveghează întreaga
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
om are o stea care la moartea lui cade de pe cer. Fiecare copil capătă la nașterea sa o stea, și cît timp steaua căpătată lucește pe bolta cerului, pînă atunci trăiește și individul, iar cînd îi cade steaua i se curmă și zilele. Să nu te miri că-s multe stele pe cer sau să vestești pe cineva cînd pică o stea: și steaua ta multe vede și tace. Stea cu coadă roșie de se va vedea, război mare va fi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
execuții la comandă (cerută de unul dintre eroii cărții la care lucra interviuri incendiare cu un cap al lumii interlope). Dacă ar fi fost în viață, în astea zece luni ar fi dat cuiva apropiat un semn că trăiește. Ca să curme aceste speculații, cineva, probabil poliția, a anunțat că s-a descoperit lîngă Timișoara un schelet și niște diazepam, plus un maiou albastru. Mama celebrului gazetar a fost chemată să identifice lucrurile. Bătrîna a zis că par a fi aparținut fiului
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
patrioți... copiii stau ascunși în fîn, de teama patrulelor germane... vedeți, asta înseamnă regie, să traduci în multe fraze, un singur cuvînt!"... Dar cînd V. era mîndru de cît de deștept e, sufleuza, care se uita scîrbită la el, îi curmă fericirea, cu o singură replică: "Bă, boule, acolo nu e vorba de nici o patrulă! În text, prima replică ne arată că Maria își cheamă soțul: Pătrule, Pătrule!"... Descumpănit, V. iese din situație, după trei secunde: "Da?! Atunci te voi sancționa
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lui." Aceeași fascinație dublată de teroare, pe care Aposol le-a mai resimțit, îngemănate, în momentele cheie ale istoriei lui, se exprimă direct aici. Nu este de mirare, de aceea, că momentele terifiante ale "îmbrățișării", semănînd cu un rapt, se curmă într-o veritabilă contopire extatică: "Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l, încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil lacom, întinse amîndouă mîinile spre lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
praful ce ținea acum locul unei persoane, corpurile se balansau, ca făcute din plastilină. Iar briceagul, păstrat printre ațele din buzunarul de la pantaloni pentru astfel de evenimente sau pentru deschiderea unui dop de sticlă, își scoate lama pe nevăzute și curmă dansul corpurilor, într-o înaintare și mai lentă, deși de neperceput pentru martorii la scenă. Și încă de cîteva ori, fiindcă ăla nu pare să simtă nimic și continuă să dea ciocane, poate băutura l-a imunizat la orice durere
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
moarte, luând forma creatului, iar albușul reprezintă viața. Un alt simbol este acela al roții (ciclicitatea elementelor vii, începutul și sfârșitul, metamorfozele). În final, există un îndemn la păstrarea ritmurilor necesare, a menținerii în viață: "nu-l sorbi/ să nu curmi nunta-n el/, nici la cloșcă să nu-l pui/ Îl lasă-n pacea întâie-a lui". Oul sfânt (simbolul sacrului) se află în antiteză cu oul sterp (simbol al profanului). În timp ce primul semnifică eternul, cel de-al doilea simbolizează efemeritatea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]