2,624 matches
-
buni arcași pe care i-am văzut până acum, vei porni pe Drumul Mătăsii. Vei primi ajutor și hrană pe teritoriile stăpânite de Hanatul Crimeii, care ne este aliat. Dacă vei avea nevoie, vei primi oșteni. Câți vei socoti de cuviință. Zece. O sută. O mie. Vei ocoli munții Caucaz, mergând pe varianta de mijloc a Drumului, cea care trece pe malul de sud al Mării Caspice. Nu vei pricinui nici o tulburare, astfel Încât vei trece fără Întrebări de prisos de luptătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
veniți la mine, iar eu Împreună cu logofătul Litovoi ne vom gândi cu ce ți-o fi greșit o femeie atât de frumoasă de vrei să-o Înhami la viața ta aspră și plină de primejdii. Și, dacă vom crede de cuviință, poate Îți vom da și binecuvântarea... - Dacă... ? - Dacă. Iar acum mai lasă-mă cu ninsorile și cu Îndoielile tale și pregătește Apărătorii de drum. - Am să fac cum poruncești. Dar ceva nu e bine. În Țara de Jos va curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Ștefan deveni aspră, ca un tunet care sosea În depărtări - nu pleacă nicăieri! Poruncile mele sunt următoarele: căpitane Petru! Știu că ai sufletul cutremurat de vestea aceasta! Ia-ți luptătorii și pornește spre conacul Brăneștilor! Fă ce crezi de cuviință, dacă se mai poate face ceva, pentru salvarea căpitanului Oană! Spătare Mihail! Ai curierii la scară? - Pregătiți de drum, măria ta! -Trei curieri cu escortă, spre Cetatea Neamțului, Cetatea Hotinului și Cetatea Sucevei! Corpul doi vânători domnești coboară spre Cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai mult. Nici Ștefan și, mai ales, nici Vlad nu se vor opri aici. Au acum o șansă unică: aceea de a lupta cot la cot Împotriva Imperiului Otoman. Teamă mi-e că o vor folosi așa cum cred ei de cuviință, nu așa cum au stabilit alții. Mai pe scurt: ce iese dacă Îi pui alături pe Ștefan din neamul Mușatinilor și pe Vlad din neamul Basarabilor? Și dacă le mai dai pe mână și o oaste, fie ea cât de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe alții. 3. Să nu fie nici bețiv, nici bătăuș, nici doritor de cîștig mîrșav, ci să fie blînd, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani; 4. să-și chivernisească bine casa, și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința. 5. Căci dacă cineva nu știe să-și cîrmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? 6. Să nu fie întors la Dumnezeu de curînd, ca nu cumva să se îngîmfe și să cadă în osînda diavolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
care uneori uita să-și ia paltonul când pleca la treabă, cocolea pe doctorul Rim. - Fiindcă e capitonat e așa de nemernic la frig! zise Nory din ușa dormitorului. N-are nimic! Mini se săltă, socotind că poate e de cuviință să viziteze și ea pe Rim ca Nory, dar aceasta îi făcu semn să stea pe loc. - Lasă-1 să se potolească! Când am venit scosese sufletul Linei. M-am dus să i-1 scot și eu pe al lui. N-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lenora, mai ales, dorise găzduirea, fiind fricoasă de un timp, și prezența acelei familii liniștind-o. Toate astea erau într-o astfel de contradicție cu moravurile din trecut ale Hallipilor, încît Mini se uită la moșier mai lung decât îngăduia cuviința. El oare nu simțea, nu vedea transformarea? Era, desigur, așa de preocupat într-o direcție, încît restul îi scăpa de subt control. Doru, așa de sobru de obicei, întrebă pe Mini ce a zis nevastă-sa și dacă consimțea să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tată-tău! strigă Nory înghițind rău biscuituL Cînd? De ce? Elena povesti că, așa cum desigur știau, Lenora și Doru erau de un timp la București. Mai întîi fusese nemulțumită că nu au găzduit la ea, fiindcă, orice ar fi, așa era cuviința și nu admitea, când le putea oferi o ospitalitate așa de largă, să o refuze. . . Dar Lenora bolnavă nu putea fi contrariată în capriciile ei. .. Se temea să nu o supere copilul.. . Chiar în confidențele ei, Elena punea mult protocol
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acolo așa cum te duci orișiunde, în aceleași împrejurări. Ca să câștigi timp, ca să grăbești timpul. Iar momentul acelei situații era scabros, ar fi zis Nory. Era preziua unor fapte decizive. Cum nu se puteau ocoli, se recunoscură. Doamna Eliza crezu de cuviință să vie spre Mini. începu a-i vorbi cu volubilitate pentru a face diversiune, dar gingășiile ci aveau un gest de voluptăți premergătoare, 126 121 care făcu pe Mini să simtă acea ușoară repulsie pe care ți-o dau, expuse
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
copilului, greșeli care nesancționate se înmulțesc, se permanentizează și devin componente stabile de conduită. Copilul, aflat la o vârstă considerată de părinți inocentă, le speculează slăbiciunile și își ia drepturi și libertăți ce depășesc limitele bunului simț și ale bunei cuviințe. Pentru a preveni devierile de conduită și manifestările necuviincioase, părinții trebuie să impună copiilor norme de comportament disciplinat, să ia atitudine față de exprimările verbale și de manifestările emoționale și relaționale nepotrivite. Activiștii în domeniul drepturilor copilului și șefii lor ar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
argilă sfântă, de Domnu-nsuflețit, Iubește-mă și astăzi și dacă o să-ți placă, Vom trece-n nemurire, îmbrățișați, IUBIND! Acolo unde nemurirea suie Te văd și-acum zburând spre neființă, Cu aripile frânte de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îl merita pentru opera sa anterioară, premiu pe care sârbul Ivo Andrici avea să-l primească. Omul pe care îl admiram de mult, G. Călinescu, se ținea departe de generația mea, și, când l-am vizitat o dată, a crezut de cuviință că trebuie să-mi spună din cinci în cinci minute, fără nici o legătură cu discuția de care de altfel marele om n-avea nici un chef: "Știi, nu se mai întorc vremurile... roata istoriei... socialismul va fi învingător..." Am înțeles că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu argintul acesta viței, berbeci, miei, și ce trebuie pentru darurile de mîncare și jertfele de băutură, și să le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim. 18. Cu celălalt argint și aur să faceți ce veți crede de cuviință, tu și frații tăi, potrivit cu voia Dumnezeului vostru. 19. Pune înaintea Dumnezeului din Ierusalim uneltele care-ți vor fi încredințate pentru slujba Casei Dumnezeului tău. 20. Să scoți din casa vistieriilor împăratului ce va trebui pentru celelalte cheltuieli pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
război, crime, imoralitate. Se afla aici o lume deosebită, un loc în care nimic rău nu se putea întîmpla. Rătăcită în vecini, o rață era înapoiată peste grad, prilej cu care se mai schimbau cîteva vorbe de clacă. Plini de cuviință, oamenii vădeau alte idealuri decît tendința celor pentru care timpul naște bani. Spre deosebire de alte așezări prospere, care creaseră procente de afaceriști, cea în care învățam eu dăduse pînă atunci doar cărturari. Afară de biserici, tribunal, o fabrică de marmeladă, spital și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dolii, înfipți ca niște bîtlani în apă. Din cînd în cînd indiferența lor se însuflețea de trasul rar și liniștit al crîsnicului la lumină; atunci, în ochiurile plasei, clipeau stropi iar, pe sînul adînc, scînteia o bahliță. După ce, plin de cuviință, își ridicase pălăria, unul din pescari fu interpelat de domnișoara Cornelia. Impresia era că, pentru o conversație mondenă, bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un suman încins cu sfoară, aruncat pe pielea goală, cu vițe de păr care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și ca să nu-ți solicit eforturi intelectuale prea istovitoare pentru mintea ta Îngustă și leneșă. Pe lângă Îndrăgosteală, zic, aveam Încă multe alte preocupări. De pildă, abia așteptam să vină câte un mort la biserică. După slujbă și toate cele de cuviință, alaiul ieșea cu sicriul și Îl Îndrepta către cimitir. De cum trecea de clopotniță, rudele mortului băgau mâna În buzunar și azvârleau În sus bănuți de fier. Ne aruncam În țărână pe palme și genunchi, ne Împingeam și ne loveam ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ieșeam din casa viitorilor socri: boala Își cerea tributul. Cum-necum, am Început pregătirile de nuntă. I-am cumpărat rochie de mireasă, am tocmit cu Tatapopii (pe care lumea Îl știa atunci după numele lui adevărat, nu după poreclă) cele de cuviință, În sfârșit, știți și voi, ne-am ocupat de o grămadă de treburi. A venit și ziua cea mare. Mi-am dus mireasa la primărie, am semnat actele, după care am format alaiul cu nașul și lăutarii În frunte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu superi pe cineva, că te trezești cu un cuțit În șale. Lui Mihai Enin inima Îi bătea din ce În ce mai repede. Știa că vorbele celorlalți se apropiau de cine nu voia el să se apropie. Și totuși, băieții nu găsiră de cuviință să vorbească porcării despre Marianti, fata grecului. Le era rușine și s-o gândească de rău măcar; de vorbit, nici atât. O țineau bine ascunsă În suflete, ca pe ceva tainic și de mare preț. Era așa de frumoasă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi ajuns ce aveau prin rezervoare până la mama dracului, În Italia, unde era baza lor. Așa că le azvârleau și ei peste câmpuri sau prin păduri. Pâlniile de pe câmp fuseseră nivelate de pluguri; pe cele din pădure nu găsise nimeni de cuviință să le astupe și aveau să rămână acolo Încă multă vreme. Îmbărbătat de poveștile de vitejie ale Colonelului, fricosul Ectoraș Își luase inima În dinți și povestise aprigului tată ce și cum se Întâmplase cu microscopul. Fusese destul de Încântat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
americană. O adâncise cât putuse de mult cu o lopățică soldățească, cărase cele opt hoituri și le așezase, dimpreună cu atașul și toate lucrurile militarilor, pe fundul gropii și apoi o astupase. Motocicleta („Țundap, tăticule, nu jucărie!” găsise Vieru de cuviință s-o preamărească) o luase și, ca să nu se audă bubuitul, când se apropiase de sat o dusese de coarne și făcuse cu ea ceea ce avea să se vadă un sfert de secol și mai bine după acea Îngrozitoare Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țeavă de tun. Alergam bezmetic, mă prăbușeam, mă ridicam și cădeam iarăși, din pricina Încheieturilor Înțepenite și a pâslarilor din picioare. Urlam, cântam, cuprins de o bucurie imbecilă, ieșisem dintr-o moarte pe care nu eu o chemasem și găsisem de cuviință să mă Împotrivesc. Când au venit să mă schimbe, În frunte cu locotenentul Băloi, un tâmpit fără pereche, sufeream Încă de veselia aia. I-am somat, le-am cerut parola, mi-au dat-o, Însă uitasem răspunsul. „Am zis «Doru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În alcool și-n Împreunări disperate cu femei căzute, găsite pe te miri unde, dăruitoare grăbite de farmece, dar și de boli lumești, pe care bărbatul cu busola pierdută și cu nordul răspândit În toate celelalte puncte cardinale găsise de cuviință să le trateze, până la uitare de sine, cu orice fel de rachiu Îi era la Îndemână. Într-unul dintre puținele momente când nu era de tot beat, Își dăduse seama că-l părăsiseră puterile bărbătești. Cumva speriat, se internase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Înțepenise și să-l conducă până la ieșire. Apoi Încuia sala de clasă și Întreaga școală. Foiște Își aminti toate acestea În timp ce se târâia la deal pe coasta dinspre Dunăre a satului, asuda și icnea din rărunchi. Nu găsi de cuviință să bage În seamă oboseala care aproape Îl dobora, căci era prea prins de zbuciumul dinăuntru și de teama pe care Își Închipuia că orice actor o Încerca Înainte de a intra pe scenă: oare despre ce să le vorbească elevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mustră aspru slujitoarele pentru că începuseră, dintr-o dată, să se văicărească: — Nu avem timp pentru altceva decât să jelim. Veniți aici să mă ajutați cu pregătirile. Femeia aceea încă nu avea douăzeci de ani și totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe, nici chiar în fața morții. Era senină ca apa unui eleșteu, iar Katsuyori se simți dojenit de calmul ei. Servitoarele plecară, dar se întoarseră curând, cu o ceașcă nesmălțuită și o ploscă de sake, pe care le puseră în fața lui Katsuyori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
această ocazie strategică. Mitsuhide se prosternă, răspunzând că avea să respecte instrucțiunile ca la carte. Apoi, considerând poate că se arătase prea servil, se ridică, privi direct spre mesager și adăugă: — Te rog să-i vorbești Domniei Sale cum găsești de cuviință. Îl conduse pe emisar până la poartă. Cu fiecare pas, nervii îi erau întinși la limită de vântul care sufla prin clădirea aproape goală. „Până în urmă cu câțiva ani, când mi se dădea liber să mă întorc acasă, voia întotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]