1,304 matches
-
spre dialog și cooperare cu alte Biserici Ortodoxe și de altă confesiune. A călătorit adesea în străinătate, unde a vizitat parohii românești din diaspora și comunități monahale ortodoxe și romano-catolice. PS Gherasim Putneanul a participat la festivitățile de canonizare a Cuviosului Leontie de la Rădăuți și a binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. De asemenea, a organizat Muzeul Etnografic de la Mănăstirea de maici Sf. Gheorghe din Cămârzani din comuna Vadu Moldovei, unde s-a retras, de altfel, în ultimele luni, ca
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
eșafodare. Lucrările au fost efectuate de SC Construcții Unu Iași, fiind conduse de ing. Alexandru Marian (directorul firmei) și ing. Adrian Cociorvă (șeful de șantier). Pe lângă Mănăstirea Agapia funcționează singurul seminar de fete din zona Moldovei, Seminarul Teologic Monahal „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, înființat în vremea patriarhului Justinian Marina. De asemenea, în afara incintei se află peste 100 de case călugărești construite în stilul caselor de la munte, precum și două biserici de lemn: Biserica Adormirea Maicii Domnului (în partea de sud) și Biserica Sf.
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
durată. Astfel, documentele menționează între anii 1528-1574 un schit de călugări, iar între 1620-1740 sau 1630-1745 este menționat un schit de maici și acesta cu multe întreruperi. În Patericul Românesc din anul 1998, este menționat numele unui monah de la , numit cuviosul Iov Sihastrul, care a viețuit la mănăstire timp de câțiva ani la sfârșitul secolului al XIV-lea, după care s-a retras în pustiu în pădurile seculare de sub Culmea Pleșului, unde a sihăstrit în aspră nevoință peste 40 de ani
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
familia Constantin, Roxana și Elena Amariei din Piatra Neamț. Din această icoană a izvorât mir în diferite ocazii. În duminica Bobotezei anului 1992, pentru prima dată ochiul drept al Maicii Domnului a lăcrimat, apoi în anul 1993, în ajunul sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, din umărul drept au curs trei picături de mir. La 22 februarie 1995 a curs mir din mitră, mir care a stat la vedere aproape două săptămâni. După cum spun cei care frecventează regulat mănăstirea, de atunci curge mir aproape
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
de la mănăstirea Cozia ca episcop al Râmnicului și care mai târziu ajunge mitropolitul Țării Românești, totul se schimbă pentru viața pustnicilor de aici. Se construiește o bisericuță din piatră și cărămidă în locul celei de lemn, așezându-se sub ea moaștele cuvioșilor Daniil și Misail. Prin aceasta devine o așezare monahală statornică. Construirea căii ferate care face legătura Olteniei cu Ardealul pe valea Oltului, amenajarea unei stații C.F.R. paralel cu șoseaua deja construită, are o însemnătate deosebita pentru așezământ privind legătura cu
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
Biserica „Sfântul Sava” este o biserică din Iași aflată pe strada Costache Negri nr. 44, între liceul „V. Alecsandri” și Biserica Armenească. Are hramurile „Sf. Cuvios Sava cel Sfințit” (5 decembrie), „Sf. Mucenic Trifon” (1 februarie), „Sf. Mare Mucenic Marina” (17 iulie) și „Adormirea Maicii Domnului” (15 august). Din punct de vedere cronologic este considerată ca un edificiu și așezământ monahal aparținând secolului al XVI-lea
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
Mănăstirii Hâncu a fost numit ieromonahul Petru (Musteață) actualmente fiind în sanul de Episcop. La 25 august 1992, cu binecuvântarea IPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove tânăra Zinaida Cazacu depune jurămăntul monahal primind numele Parascheva în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel ea devine prima călugăriță Mănăstirii Hîncu după redeschiderea complexului monahal. Pe 27 octombrie 1993, la hramul mănăstirii maica Parascheva, prin decret mitropolitan, este numită stareță a mănăstirii cu titlul de egumenă. „ "De multe ori biruiți, de multe ori
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
a aceluiași an. Tot atunci au fost reparate cele 2 clădiri vechi. La 25 august 1992, în prezența Înalt Prea Sfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove tînăra Zinaida Cazacu depune jurămăntul monahal primind numele Parascheva în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel ea devine prima călugăriță a Mănăstirii Hâncu după redeschiderea complexului monahal. Pe 27 octombrie 1993, la hramul mănăstirii, maica Parascheva, prin decret mitropolitan, este numită stareță a mănăstirii cu titlul de egumenă .
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Velicicovschi a murit la 15 noiembrie 1794 și a fost înmormântat în gropnița bisericii voievodale a Mănăstirii Neamț. Mai târziu, el a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă (1988) și apoi și de Biserica Ortodoxă Română (1992) cu numele de Cuviosul Paisie de la Neamț. Autoritățile habsburgice au desființat majoritatea mănăstirilor ortodoxe din Bucovina în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
am trimis la prea înălțata Curte, anume popa Măcinic și Oprea Miclăuș. Să fii Măria Ta într-ajutor ca să ne sloboadă, căci sunt oameni buni și sunt oameni de noi toți și cu voia noastră trimiși”. La adunarea convocată de cuviosul ieromonah Sofronie de la Cioara, în februarie 1761, la Alba Iulia, s-a cerut de asemenea, eliberarea lui Oprea Miclăuș și a preoților Măcinic din Sibiel, Ioan din Galeș și Ioan din Sadu. Într un memoriu cu data de 7 aprilie
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
și Vrancei, Mitropolia Munteniei și Dobrogei. Are statut de monument istoric, având . A fost ctitorită în anul 1730 pe cheltuiala domnului Constantin Mavrocordat. Vechea vatră a schitului a fost ceva mai sus de cea actuală. Primul stareț i-a fost cuviosul Vasile, canonizat ulterior sub denumirea de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului. Biserica de lemn originală a ars în 1771 fiind refacută în perioada 1780-1784 () O a doua biserică tot din lemn () a fost construită în perioada 1810-1812 prin strădania starețului
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
Mănăstirea a fost un important centru monastic și cultural în secolul al XVIII-lea, când și-a extins influența spirituală în a doua jumătate a acestuia, devenind Eparhie de care aparțineau toate așezămintele monahale de la curbura Carpaților. Aici a stărețit Cuviosul Vasile - mare organizator al monahismului, aici a fost surghiunit în 1840 poetul Cezar Boliac, și tot aici poposea deseori poetul Alexandru Vlahuță care descrie în România pitorească frumusețea acestor locuri, precum și prietenul acestuia Barbu Ștefănescu Delavrancea. Se evidențiază ca fiind
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
și sub pseudonimul literar Gavriil Stiharul. Studii de filologie și jurnalistică. Având o sănătate delicată, a căutat rezolvarea problemelor în Ortodoxie. Lirică religioasă cu tonalități mesianice și profetice. A scris poezii precum:„Eleison me ton amartalon”,„Prunc din Fecioara sfântă”,„Cuviosului",„Vis și înger”,„Iisus pe cruce”,„Rugăciune ucisă prin nerostire”,„Crezul meu pentru veșnicie”,„Frumoasa mea veșnicie”,„ Haideți să mai credem în Iisus Hristos!”,„Înviere la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină”,„Ascultă cum cântă Biserica vie”,„Mai cred copiii nostri intr-o
Gabriel Iordan-Dorobanțu () [Corola-website/Science/312796_a_314125]
-
aflată la o distanță de 2 km de satul Vorona, s-au așezat câțiva călugări ruși care au ridicat o bisericuță de lemn și au ctitorit Mănăstirea Vorona. Printre monahii renumiți care au viețuit la Mănăstirea Vorona se numără și Cuviosul Onufrie (1700-1789). El era rus de origine și a fost guvernator al unei provincii. În anul 1749, din cauza persecuțiilor religioase din Rusia secolului al XVIII-lea a fugit în Moldova, unde s-a călugărit la Mănăstirea Dragomirna. În anul 1763
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
-lea a fugit în Moldova, unde s-a călugărit la Mănăstirea Dragomirna. În anul 1763, l-a cunoscut pe ieromonahul rus Paisie Velicicovschi, acesta fiind cel care l-a îmbrăcat în schima cea mare (ca schimonah) la 7 martie 1774. Cuviosul Onufrie a trăit ca sihastru în codrii din jurul Voronei timp de 25 de ani (1764-1789), într-o peșteră de pe malul Bahluiului, nu departe de izvoare. Pentru o perioadă a fost și stareț al Voronei (1777-1779). A copiat traduceri din operele
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
Nicolae Gheorghiu din satul Tudora.<ref name="Candela 7-9/2005">Candela Moldovei nr. 7-9/2005 - ""Hotărâri ale Sfântului Sinod""</ref> Îngerul i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine, apoi l-a călăuzit până la peștera pustnicului Onufrie. Foarte slăbit, Cuviosul Onufrie a fost împărtășit și a cerut să fie dus la Sihăstrie. A trecut la cele veșnice pe 29 martie 1789 și a fost înmormântat de către câțiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. După moartea sa, la mormântul său
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
la rădăcina unui măr. După moartea sa, la mormântul său au fost săvârșite mai multe minuni. Trei călugări de la Schitul Lacuri care se rătăciseră noaptea prin pădure au fost călăuziți de o lumină puternică până la peștera unde s-a nevoit cuviosul. În anul 1846, pe când se afla la vânătoare, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a găsit un fruct mare și frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu el și l-a dat nepoatei sale (fiica lui Dimitrie
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
pădure au fost călăuziți de o lumină puternică până la peștera unde s-a nevoit cuviosul. În anul 1846, pe când se afla la vânătoare, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a găsit un fruct mare și frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu el și l-a dat nepoatei sale (fiica lui Dimitrie Sturdza ) care era bolnavă de epilepsie. Mâncând din el, fiica sa s-a vindecat de boală. Din porunca domnitorului, osemintele Cuviosului Onufrie au fost dezgropate la
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu el și l-a dat nepoatei sale (fiica lui Dimitrie Sturdza ) care era bolnavă de epilepsie. Mâncând din el, fiica sa s-a vindecat de boală. Din porunca domnitorului, osemintele Cuviosului Onufrie au fost dezgropate la 9 mai 1846, fiind așezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. În ședința sa de lucru din 5-6 iulie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
osemintele Cuviosului Onufrie au fost dezgropate la 9 mai 1846, fiind așezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. În ședința sa de lucru din 5-6 iulie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, cu data de prăznuire la 9 septembrie. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe data de 8 septembrie 2005 la Mănăstirea Vorona și pe 9 septembrie la . În afară de Cuviosul Onufrie, în codrii din apropierea Mănăstirii Vorona
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, cu data de prăznuire la 9 septembrie. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe data de 8 septembrie 2005 la Mănăstirea Vorona și pe 9 septembrie la . În afară de Cuviosul Onufrie, în codrii din apropierea Mănăstirii Vorona au mai trăit și alți pustnici, fiind cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917) etc. La zece ani de la dezgroparea moaștelor sale, Sf. Onufrie s-a arătat în
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
La zece ani de la dezgroparea moaștelor sale, Sf. Onufrie s-a arătat în vis starețului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu (1853-1876), cerându-i ca racla sa să fie dusă la Sihăstrie. În anul 1858, lângă locul unde a fost mormântul cuviosului, la o distanță de circa 2 km sud-est de Mănăstirea Vorona, s-a început zidirea unei biserici cu hramul "Buna Vestire". Ctitori ai bisericii au fost șase călugări în frunte cu monahii Ioanichie și Mardarie, veniți de la Schitul Cozancea. La
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
printr-un proces de modernizare a complexului monahal și s-a pietruit drumul de acces. La 25 martie 1997, episcopul-vicar Calinic Botoșăneanul al Arhiepiscopiei Iașilor a sfințit Casa "Sf. Prooroc Ghedeon" (construită în perioada 1993-1997). În anii 2004-2005, înainte de canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, s-au efectuat importante lucrări de restaurare și modernizare a bisericii și anume: La 9 septembrie 2005, la Mănăstirea Sihăstria Voronei a avut loc proclamarea oficială a canonizării Sf. Cuvios Onufrie de către un sobor de înalți
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
1993-1997). În anii 2004-2005, înainte de canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, s-au efectuat importante lucrări de restaurare și modernizare a bisericii și anume: La 9 septembrie 2005, la Mănăstirea Sihăstria Voronei a avut loc proclamarea oficială a canonizării Sf. Cuvios Onufrie de către un sobor de înalți ierarhi (PF Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Pimen Zainea, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Calinic Argatu, episcopul Argeșului, Casian Crăciun, episcopul Dunării de Jos, Laurențiu Streza, episcopul Caransebeșului, Vincențiu
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
Laurențiu Streza, episcopul Caransebeșului, Vincențiu Ploieșteanul, episcop-vicar patriarhal, Irineu Slătineanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului, Ioachim Băcăoanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului și Corneliu Bârlădeanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Hușilor. Cu acest prilej, biserica a fost resfințită, primind și al doilea hram - Sf. Cuvios Onufrie. Biserica "Buna Vestire" este construită din cărămidă, pe temelie din piatră de râu. Ea are plan dreptunghiular, cu o lungime de 20 metri și o lățime de 7 metri. Printre elementele de originalitate ale edificiului sunt cele trei abside
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]