1,551 matches
-
un rol distinct. Un alt tip de cvartet muzical îl reprezintă cvartetul cu pian, ce constă în vioară, violă, violoncel și pian. În secolul al XX-lea, în muzica de jazz a apărut un nou tip de cvartet și anume "cvartetul saxofon". Orice combinație de patru instrumente cu coarde poate fi numită “cvartet de coarde”. Cu toate acestea în practica termenul se referă la un grup format din doua viori, o violă și un violoncel. Vioara I cântă linia melodică în
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
cu pian, ce constă în vioară, violă, violoncel și pian. În secolul al XX-lea, în muzica de jazz a apărut un nou tip de cvartet și anume "cvartetul saxofon". Orice combinație de patru instrumente cu coarde poate fi numită “cvartet de coarde”. Cu toate acestea în practica termenul se referă la un grup format din doua viori, o violă și un violoncel. Vioara I cântă linia melodică în registrul de note înalte, iar vioara a II- a cântă în armonie
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
în practica termenul se referă la un grup format din doua viori, o violă și un violoncel. Vioara I cântă linia melodică în registrul de note înalte, iar vioara a II- a cântă în armonie notele joase. Acest standard pentru cvartetul de coarde este considerat ca fiind cel mai important în muzica de cameră, motiv pentru care au fost scrise lucrări de majoritatea marilor compozitori de la sfârsitul secolului 18 și de cei care au urmat. Compoziția pentru un cvartet de coarde
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
standard pentru cvartetul de coarde este considerat ca fiind cel mai important în muzica de cameră, motiv pentru care au fost scrise lucrări de majoritatea marilor compozitori de la sfârsitul secolului 18 și de cei care au urmat. Compoziția pentru un cvartet de coarde este formată de obicei din patru părți (mișcări), având la un nivel mai larg o structura asemănătoare cu cea a unei sonate. Pot fi întâlnite multe alte grupuri camerale care au derivate din cvartetul de coarde, cum ar
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
urmat. Compoziția pentru un cvartet de coarde este formată de obicei din patru părți (mișcări), având la un nivel mai larg o structura asemănătoare cu cea a unei sonate. Pot fi întâlnite multe alte grupuri camerale care au derivate din cvartetul de coarde, cum ar fi: Așa cum s-a menționat și mai sus un cvartet de pian reprezintă în fapt un cvartet de coarde în care una dintre viori este înlocuită de un pian.
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
mișcări), având la un nivel mai larg o structura asemănătoare cu cea a unei sonate. Pot fi întâlnite multe alte grupuri camerale care au derivate din cvartetul de coarde, cum ar fi: Așa cum s-a menționat și mai sus un cvartet de pian reprezintă în fapt un cvartet de coarde în care una dintre viori este înlocuită de un pian.
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
o structura asemănătoare cu cea a unei sonate. Pot fi întâlnite multe alte grupuri camerale care au derivate din cvartetul de coarde, cum ar fi: Așa cum s-a menționat și mai sus un cvartet de pian reprezintă în fapt un cvartet de coarde în care una dintre viori este înlocuită de un pian.
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
ca autodidact teoria muzicală și contrapunctul și primește ocazional lecții de la renumitul compozitor italian Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăți muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 funcționează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz în apropiere de orașul Pilsen. Aici se căsătorește în 1760 cu Maria Anna Keller. Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
să-și dezvolte și să-și perfecționeze propriul său stil, așa cum mărturisește el însuși într-o convorbire cu primul său biograf, Georg August Griesinger. În această izolare creatoare, Haydn pune bazele a două genuri importante ale muzicii clasice, "simfonia" și "cvartetul de coarde", și compune un mare număr de piese muzicale simfonice, opere și muzică de cameră. După moartea prințului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmașul acestuia desființează orchestra. Haydn primește o pensie permanentă de 1.400 guldeni și se
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. . Succesul extraordinar obținut în metropola engleză îi aduce o a doua invitație pentru stagiunea 1794/1795. În Londra compune 12 simfonii "Simfoniile Londoneze" - și șase cvartete de coarde care constituie unele din cele mai importante creații ale sale. La Londra, Haydn redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura compunând oratoriul "Il ritorno di Tobia". Haydn compune la Londra alte două oratorii
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
doar câteva lucruri: cum ar fi faptul că Mozart la doar nouă ani a cucerit Londra; Haendel a trăit o bună parte din viață și a murit la Londra; tot acolo, Haydn avea un editor, Forster, care îi tipărise câteva cvartete și simfonii pentru care primise un onorariu apreciabil. Contractul pe care l-a semnat Haydn prevedea douăzeci de concerte pe care urma să le dirijeze. Fiecare concert trebuia să conțină o audiție a unei lucrări noi proprii. Haydn trebuia să
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
unul pe săptămână. În acest interval s-au cântat cele șase simfonii compuse atunci la Londra, dar și numeroase simfonii vechi, necunoscute publicului londonez. În cadrul fiecărui concert, la cererea publicului care era din ce în ce mai dornic de piese noi, au fost interpretate cvartete, cantate, serenade și o multitudine de alte lucrări improvizate de către compozitor. Prezența lui Haydn la Londra a stârnit multă simpatie, astfel încât numeroase persoane din diferite cercuri sociale au cerut autorităților să „facă un gest, ceva care sa demonstreze public admirația
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
Hob.). Urmează o selecție a principalelor sale creații: Joseph Haydn este și autorul melodiei imnului național al Germaniei, compusă inițial în onoarea împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene și introdus apoi ca „mișcare a doua” în Cvartetul de coarde op. 76 Nr. 3 (Hob. III:77), cunoscut sub numele de "„Kaiserquartett”" (Cvartetul imperial).
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
național al Germaniei, compusă inițial în onoarea împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene și introdus apoi ca „mișcare a doua” în Cvartetul de coarde op. 76 Nr. 3 (Hob. III:77), cunoscut sub numele de "„Kaiserquartett”" (Cvartetul imperial).
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
din prima nocturnă pentru orchestră. Debussy place deoarece, la audierea unor piese, melomanii descoperă o nouă conduită melodică și noi combinații ritmice și armonice. Pentru mulți auditori, mai puțin pregătiți prin lipsa de cunoaștere a spațiului cultural al timpului, ascultarea "Cvartetului de coarde", a pieselor "Preludiu la după amiaza unui faun" sau a celor "Trei nocturne", modernitatea melosului va șoca cu siguranță. S-ar părea că muzica operează într-o mare libertate de creație.
Claude Debussy () [Corola-website/Science/302661_a_303990]
-
de carieră. În primăvara anului 1969, Bjorn și Benny le-au cunoscut pe Agnetha Fältskog și Anni-Frid Lyngstad. Odată cu apariția lui Benny și Björn că duo pe disc și în spectacole, cu cele două fete apărând că back-up vocal, ideea cvartetului începe să prindă viață. Formația a fost înființată în 1971, iar numele ABBA, provenit din alăturarea inițialelor componenților, a apărut în 1973. În acest an, formația a intrat în selecțiile suedeze pentru Eurovision, cu melodia "Ring-Ring", care s-a clasat
ABBA () [Corola-website/Science/303320_a_304649]
-
făcut necesitatea compunerii acestei lucrări urgentă. Lui Prokofiev i-au fost necesari doi ani să compună prima versiune a operei "Război și pace". Datorită războiului a fost evacuat împreună cu un număr mare de artiști, inițial în Caucaz, unde a compus Cvartetul de coarde nr. 2 (Op. 92). În această perioadă, relația sa cu scriitoarea și libretista Mira Mendelson (1915-1968) a dus la destrămarea relației sale cu soția sa Lina, deși cei doi nu au divorțat niciodată în mod oficial. Prokofiev a
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
identitatea sa definitorie. Întrucât mesajul operei este transmis preponderent prin muzică, la calitățile vocale primordiale ale interpreților se adaugă întotdeauna un ansamblu de instrumentiști de acompaniament al cărui complexitate poate varia între a unui ansamblu minimal, de tipul unui trio, cvartet sau cvintet, până la o orchestră simfonică completă. Uneori, și în special în cazul operei franceze, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, spectacolul de opera include și ample scene de balet. Opera s-a detașat ca gen muzical și
Operă () [Corola-website/Science/304564_a_305893]
-
în comuna Pechea, Galați. După școala primară, urmează, între 1896 - 1903, cele șapte clase ale liceului “Vasile Alecsandri”, din perioada căruia datează primele sale încercări componistice și literare (drama “Ad majorem feminae gloriam”). Una dintre aceste compoziții, un menuet pentru cvartet de coarde, trimisă lui Dumitru Kiriac-Georgescu prin soacra acestuia, îl determină pe compozitor să încurajeze venirea lui Cuclin la București, cu scopul de a studia vioara, în 1903. Este respins pentru depășirea limitei de vârstă, dar se va înscrie în
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
a compus, de asemenea, și 6 opere: "Soria" (1911) "Ad majorem feminae gloriam" (1915) "Traian și Dochia (1921) "Agamemnon" (1922) "Bellerophon" (1925) "Meleagridele" (1958) Este și autorul unui balet, "Tragedie în pădure" (1962). În afara acestora, Cuclin a compus sonate, sonatine, cvartete, madrigale, valsuri, piese corale, concerte pentru vioară, pian, melodii de inspirație folclorică etc. Marea majoritate a creațiilor sale n-au fost interpretate și încă nu s-a întocmit un catalog complet al pieselor sale. Cea mai completă listă a compozițiilor
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
stilul neoclasic al lui Stravinski și postromantismul lui Gustav Mahler. Contrastele ascuțite și elemente ale grotescului caracterizează mare parte din muzica sa. Șostakovici a compus lucrări în numeroase genuri. Cele mai importante lucrări ale sale sunt cele 15 simfonii, 15 cvartete de coarde, 6 concerte, lucrări de cameră și lucrări pentru pian solo. În afară de lucrările clasice, Șostakovici a compus și muzica pentru numeroase filme sovietice. Șostakovici s-a născut în Sankt Petersburg (Rusia), ca al doilea din cei trei copii ai
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
de Șostakovici când au apărut articolele din "Pravda", a lăudat Simfonia nr. 5 și l-a felicitat pe Șostakovici „că nu a mai fost ispitit de tentațiile 'eronate' de dinainte”. Tot în această perioadă Șostakovici a început să compună primul cvartet de coarde. Lucrările sale de cameră i-au permis să experimenteze și să exprime idei care ar fi fost inacceptabile pentru lucrări simfonice. În septembrie 1937 a început să predea compoziție la Conservatorul din Leningrad, post care i-a oferit
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
fost finalizată în 1961, îi este dedicată lui Vladimir Lenin și este numită „Anul 1917”. În această perioadă starea de sănătate a lui Șostakovici a început să se deterioreze. Răspunsul muzical al lui Șostakovici la aceste crize personale a fost Cvartetul de coarde nr. 8, compus în doar trei zile. A descris lucrarea ca fiind dedicată „victimelor fascismului și războiului”, aparent în memoria celor care au murit în timpul bombardării orașului Dresda din 1945. Totuși, la fel ca și Simfonia nr. 10
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
coarde nr. 8, compus în doar trei zile. A descris lucrarea ca fiind dedicată „victimelor fascismului și războiului”, aparent în memoria celor care au murit în timpul bombardării orașului Dresda din 1945. Totuși, la fel ca și Simfonia nr. 10, acest cvartet conține citări muzicale din câteva lucrări precedente ale sale. Șostakovici i-a spus prietenului său Isaak Glikman „Am început să mă gândesc că într-o zi voi muri și niciunul nu va compune o lucrare în memoria mea așa că am
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
fost diagnosticat cu poliomielită. În anul următor a suferit un atac de cord și încă unul în 1971 iar câteva căzături i-au afectat ambele picioare. Preocuparea față de propria moarte este prezentă în ultimele sale lucrări, printre ele fiind ultimele cvartete de coarde și Simfonia nr. 14 (un ciclu de cântece inspirate după poezii care au ca temă moartea). Această lucrare îl găsește pe Șostakovici la extrema sa în privința limbajului muzical. Șostakovici a dedicat lucrarea prietenului său Benjamin Britten care a
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]