2,349 matches
-
că Ministrul va da o declarație presei în câteva minute. Am plecat la bucătărie și am scos mâncarea din frigider. Deși e cam de aceeași vârstă cu mine, datând de pe vremea Imperiului, merge foarte bine. Frigiderul, nu mâncarea. Atunci când Imperiul dăinuia, lucrurile se făceau bune și de durată. Standardele de calitate erau foarte exigente și bunurile erau foarte căutate. Acum, totul se strică în mai puțin de un an. Iau mâncarea în sufragerie și mă așez confortabil în fața televizorului. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
adevăr plictisitoare toată acea examinare amănunțită pe care mi-o dădea. Se răsuci pe călcâie și se întoarse cu fața spre tunel și cu spatele la mine, parcă pentru a-mi vedea mai bine membrul pe jumătate neacoperit în puțina lumină ce dăinuia cu încăpățânare în tunelul umed și teribil de mirositor. Deși se întorcea spre lumină pentru a vedea mai bine ce vroia el, mi-a permis și mie să-i analizez mai bine trăsăturile și îmbrăcămintea. Se întoarse după o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peretelui din dreapta. Ciocănindu-l ușor în diverse locuri, mi-am dat seama că zidul era de fapt o ușă. Trebuia să fie mascată, dar arhitecții intrării nu s-au gândit, probabil, să sigileze total ușa. Credeau că vechiul imperiu va dăinui totdeauna și că nu aveau de ce să ascundă o intrare în tenebre. Au greșit. Acum, greșeala lor era salvarea noastră, căci spărgând-o am aflat niște scări care coborau în adâncul pământului. Drumul era luminat, dar nu am pătruns înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acolo, timpul a trecut și gândurile mele, înainte haotice, acum erau imposibil de prins. Să gândești îți trebuie întâi o minte. A mea nu exista. Pentru ca povara Sfetnicilor să fie a mea, eu trebuia să fiu veșnic. Pentru ca Imperiul să dăinuie, Împăratul trebuia să fie etern. Un râu are maluri, albii și insule. Orice fir are câte un nod ici și colo, și fiecare pagină are o înțepătură în textura sa, mai mică sau mai mare. Eu sunt nimeni și oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mare. Eu sunt nimeni și oricine. Eu sunt timpul și moartea, fiecare curent și fiecare picătură. Eu nu sunt. Mă ridica. Eu... Eu sunt Corvium! Eu sunt închisoarea Sfetnicilor și jumătatea Eternei! Eu sunt și voi fi cel care va dăinui. Eu sunt cel dintâi și cel din urmă Împărat! Știam cine sunt. Râul dispărea și odată cu el pierea și nebunia. Timpul, văd, a diminuat politețea din firea noastră, a familiei. Poate faptul că ai crescut fără un tată te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dintâi diluant! Sunt deja mort. Pelicula era imaculată! NU! Nu! Eu exist încă! Și voi exista mereu! Eu sunt... eu sunt... Eu sunt Corvium! Eu sunt închisoarea Sfetnicilor care au fost și care vor fi! Eu sunt cel care va dăinui veacurilor și va îndruma omenirea pe noua sa cale! Eu sunt! Eu sunt! Eu sunt! Exist! Trebuie! Perla de conștiință din pliu se sparse și conținutul ei fu revărsat asupra imensității minții mele și o îngloba cu sete. Redeveneam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
coboram", cu atât eram încercat mai mult și cu atât mai mare era efortul meu de a mă menține întreg. Eu sunt Corvium! EU sunt Corvium! EU SUNT CORVIUM! EU SUNT CORVIUM! PIATRA CARE NU CEDEAZĂ! ÎNCHISOAREA SFETNICILOR! SCLIPIREA CARE DĂINUIE! EU SUNT CORVIUM! Mai tare! Mai tare! Cu cât îmi repetam acest lucru mai ferm și mai convins, cu atât era mai ușor de a rezista. Nu mă înecam. Pur și simplu înotam prin acest lichid... aceste... secunde. Și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să nu avem surprize nedorite. De aceea te rog să te duci la punctul de primire a materialelor și să veghezi intrarea în colegiu prin acel punct. Sunt tuneluri, pe acolo, care au fost uitate de proiectanți, dar care încă dăinuie în mințile mai bătrâne. Mă tem să nu vină pe acolo și vreau să le supraveghezi tu. La primul semn de pericol, mă chemi! De ce nu le aruncăm în aer? am întrebat eu. Amândoi se uitară la mine de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
voi! S-ar putea să fim ținta atacurilor biochimice! Cum a terminat de vorbit, s-a repezit înapoi în sală și l-a scutit de chinuri pe sărmanul care era devorat fără șanse de a fi salvat. Sunetul împușcăturii încă dăinuia în încăpere când închise ușa. Stătu încremenit câteva secunde, apoi se duse până la baie să se spele de sângele închegat. Rana nu era adâncă. Cât noroc! Ființa, contrar obiceiului ei, nu vru să omoare, ci doar să avertizeze pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gigant. La crimi stinghere încep să i se prelingă pe obraji, săpând și mai adânc șanțurile crestate în piele. Pollio! Nimeni nu-i va uita vreodată numele, dar de al său își va aduce oare cineva aminte peste veacuri? Va dăinui construcția căreia i-a sacrificat fericirea, dragostea și familia...? Se scutură înfiorat și își amintește că discutau despre altceva. Se indispune și mai mult. I se întâmplă din ce în ce mai des în ultima vreme. Pierde șirul ideilor, trece de la una la alta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
an cu personalul tehnic și zilele de prestații a mii de locuitori se pierd în zadar"1782. Autorii memoriului își exprimau convingerea că "despre o bună rânduială în gospodăria județului nu poate fi vorba pe câtă vreme starea actuală de lucruri va dăinui și Consiliul General nu va gospodări și el în casa lui"1783. În legătură cu rolul instituțiilor administrative de la nivel local se aprecia că atât consiliile comunale cât și primarii localităților "sunt o umbră fără nicio autoritate de fapt"1784, în timp ce, "notarii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
bune părți din Bulgaria, trebuie mărit și terminat"3169, în timp ce, "localitatea balneară Techirghiol merită o atenție specială"3170 iar "felul cum ea e astăzi exploatată și neajunsurile la care sunt expuși bolnavii din ce în ce mai numeroși care o vizitează, nu mai pot dăinui"3171. În încheierea articolului, Constantin N. Sarry își exprima convingerea că "bălțile din jurul Medgidiei trebuie cât mai neîntârziat asanate"3172. La 7 noiembrie 1912 publicația Conservatorul Tulcei insera în paginile sale un articol prin care filialele locale ale Partidului Conservator
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
luptă; și asta fusese Întotdeauna una dintre problemele lor de cuplu. Dacă l-ar fi Întrebat de ce se simțea atât de Împăcat, el nu i-ar fi putut răspunde. Era un sentiment vag de Împlinire, o amintire puternică ce va dăinui până la sfârșitul vieții lui. În acea amintire viitoare pe care Încă nu o are, copilul va fi bărbatul care Îi va semăna. A ajuns Într-un moment al vieții În care se simte pierdut și fără repere. A fost absorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
neprihănire o lege și din dreptate o cumpănă, și grindina va surpa locul de scăpare a neadevărului, și apele vor îneca adăpostul minciunii. 18. Așa că legămîntul vostru cu moartea va fi nimicit, și învoiala voastră cu locuința morților nu va dăinui. Cînd va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea. 19. Oridecîteori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi. 20. Patul va fi prea scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Meu. 6. Ridicați ochii spre cer, și priviți în jos pe pămînt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămîntul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii lui vor muri ca niște muște, dar mîntuirea Mea va dăinui în veci, și neprihănirea Mea nu va avea sfîrșit. 7. Ascultați-Mă, voi care cunoașteți neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, și nu tremura de ocările lor. 8. Căci îi va mînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, și nu tremura de ocările lor. 8. Căci îi va mînca molia ca pe o haină, și-i va roade viermele cum roade lîna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, și mîntuirea Mea se va întinde din veac în veac." 9. Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te, ca în zilele de odinioară, și în veacurile din vechime! Oare n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de mîncare, într-un vas curat, la Casa Domnului. 21. Și voi lua și dintre ei, pe unii ca preoți și Leviți, zice Domnul. 22. Căci după cum cerurile cele noi și pămîntul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea zice Domnul, așa va dăinui și sămînța voastră și numele vostru. 23. În fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul. 24. "Și cînd vor ieși, vor vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Casa Domnului. 21. Și voi lua și dintre ei, pe unii ca preoți și Leviți, zice Domnul. 22. Căci după cum cerurile cele noi și pămîntul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea zice Domnul, așa va dăinui și sămînța voastră și numele vostru. 23. În fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul. 24. "Și cînd vor ieși, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o frenezie a schimbărilor cu orice preț. Astfel se explică amețitoarea răsturnare a guvernelor. Ca să poată guverna patru ani și să poată face într-adevăr ceva pozitiv, Costa Cabral a trebuit să instaureze dictatura. Este straniu că liberalismul, ca să poată dăinui, se simte nevoit să se transforme în dictatură... La moartea Donei Maria II se urcă pe tron Don Pedro V care domnește numai opt ani (1853-1861). E un suveran timid, melancolic și nefericit. Un istoric portughez observă că seamănă mult
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
semn, un cuvânt, De la iubire, de la cel părăsit, Din gene-mi cristale de lacrimi, Calde ca ploaia în arșița verii, Gem cu durerea arsă de patimi Și-ndur pedeapsa grea a tăcerii! De ce n-a rămas un vis împlinit, Cât dăinui-va din ce mai rămâne, Până când suferă un om părăsit, Câtă speranță avem în ziua de mâine! DE ZIUA TA Dacă ești singurel la munte, Soarele în piept să-ți cânte, Codrul drag să-l simți drept frate, Soră, frunza
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
tot." 13. Samuel a zis lui Saul: "Ai lucrat ca un nebun și n-ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; 14. dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Și-a ales un om după inima Lui, și Domnul l-a rînduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ți poruncise Domnul." 15. Apoi Samuel s-a sculat, și s-a suit din Ghilgal la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
la indiferență spirituală, chiar la nesimțire, și care nu ezită să doboare un Buddha, fără să fi dobândit în prealabil un pumn aurit. Oare e nevoie să adaug -și, cred că la ritmul meu e nevoie - că purul Zen va dăinui chiar după ce snobii de felul meu vor dispărea?) Totuși, prefer să nu compar sfaturile lui Seymour, privind lovirea bilelor, cu instrucțiunile arcașilor Zen, pentru că, pur și simplu, eu nu sunt un arcaș Zen și nici un budist Zen și, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
iată-mă cuvânt. Aștept de-atâta vreme primăvara Și ochii tăi căprui să râdă iar Că am lăsat în urma mea țigara Vreau gustul dulce-amărui în dar. Povești prea multe, zboruri nepermise Au înghețat în fulgii reci de nea, Le-ar dăinui în simfonii nescrise Doar primăvara, dacă ar putea. Peroanele sunt goale, tristă-i gara, Îți scriu un vers și nu vreau să mă-ncrunt, Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt. Să plece iarna
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
femeia o luă spre bucătărie printr-o despărțitură a draperiei. Cred că s-a dus să pregătească ceaiul. CÎnd a trecut pe lîngă mine, adierea provocată de mișcarea ei risipi mirosul de petrol lampant, dar o mireasmă de cosmetice mai dăinuia În jur. Imaginea ei Însă Începuse să se mai șteargă și-mi deveni, oricum, neclară. Parcă mă simțeam stînjenit. Am mai respirat o dată adînc și după ce m-am asigurat că nu mirosea nici a tutun, nici a bărbat prin casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în Italia. A murit pe front, dar nici bunicii, nici mama mea nu aveau nici o ură pe Kaiser. Dacă-i întrebai ce sunt, ei ziceau întâi că sunt ardeleni, după aia români. Măcar 10-20 de ani dacă ar mai fi dăinuit imperiul ăsta, acum eram și noi în Europa și nu ne mai ploconeam pe rând, ba la un comisar sovietic, ba la un comisar european. Acum noi știm că, în logică, regretele astea se numesc contrafactuali și nu-s corecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]