1,546 matches
-
te uita într-o casă care n-as fi dorit s-o cunoască nimenea-n lume, a mea adică. Nu știi ce tată am. Sărac și împovărat de o familie grea (șapte copii), e cu toate astea înzestrat c-o deșertăciune atât de mare încît ar putea servi de prototip pentru acest viciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume. Măritîndu-se soră-mea, el i-a promis o zestre de două mii de galbeni. Este ridicul când un om promite înscris
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lor, ci numai din a deșertului, care voia a face din fiecare din ei om mare, și sfârșea prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiți prin străinătate, fără subzistență, în voia sorții lor. O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea îndărătnicului bătrân, și întristarea mea cea mare este că eu ajut de-a [o-]ngreuia prin nefolositoarea mea esistență. Nu crede însă cumc-o fac din impuls propriu. Deja de la al 14-a și pîn' la al 20-lea an* mi-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
convulsiuni lirice râsul e mijlocul cel mai bun și... cel mai rău. Atârnă adică totdeuna de valoarea ce este-n ele și de valoarea ce le-o dă autorul. Acest din urmă proiect e mai cu samă important, nu pentru deșertăciunea personală (departe de mine aceasta) dar pentru convingerea că lucrezi sau nu în zădar. Eu sunt scriitor de ocazie și, daca am crezut de cuviință a statornici pe hârtie puținele momente ale unei vieți destul de deșerte și de neînsemnate e
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
paradigmatic, redându-i omului verticalitatea, caracterul, sensul din zicala germană “ein Man ein Wort” = capital sigur în relațiile investiționale ale oricui. E o aserțiune faptul că nu vorbăria gonflantă, înșelătoare, cațavencă, orgolioasă, în general cretină, deșartă ca cea mai sufocantă deșertăciune, ca cea mai diluantă ideatic sursă și la îndemână politicianismului, poate convinge pe termen lung pe un om de bună credință, pe un intelectual care prin mediul său livresc se distanțează de cotidian, de vremelnic, și nu de puține ori
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pentru a privi cum se duce viața. Important e să nu irosești "posibilul" înainte ca misterul hidos al morții să te înghită și pe tine. Ce rost are să-ți amintești în fața unui cer senin ce spune Eclesiastul, că totul e deșertăciune? Dar trebuie să consimt că liniștea cu care vorbește Marc Aureliu despre moarte mi se pare de neînțeles. Aproape inumană. De altfel, stoicii mi-au stârnit, mai degrabă, nedumeriri. De ce să ții, oare, să dormi ca tânărul Marc Aureliu, plăpând
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-ar fi vorbit deodată din eter. Am ascultat, tre murând din încheieturi, cele câteva fraze înfri coșate, am umblat prin casă jumătate de oră în sus și-n jos, murmurându-mi de zeci de ori „Hevel havolim, hakol hevel“ („Deșertăciunea deșertă ciu nilor și totul e deșertăciune“), și-apoi peste toate s-a așternut tăcerea. Întâlnire la Torino Cum am avut întotdeauna un puternic senti ment de predes tinare, nu prea pot crede în întâm plare, mai ales când viața
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Am ascultat, tre murând din încheieturi, cele câteva fraze înfri coșate, am umblat prin casă jumătate de oră în sus și-n jos, murmurându-mi de zeci de ori „Hevel havolim, hakol hevel“ („Deșertăciunea deșertă ciu nilor și totul e deșertăciune“), și-apoi peste toate s-a așternut tăcerea. Întâlnire la Torino Cum am avut întotdeauna un puternic senti ment de predes tinare, nu prea pot crede în întâm plare, mai ales când viața cam depășește măsura în privința coincidențelor. Ne-apucă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o fac. Am ieșit să mă plimb prin oraș, deși era frig și ningea abundent. Poezia fusese pentru mine o consolare, o ieșire din realitatea imediată, banală, monotonă, dar și o justificare a existeței mele precare. Eram cuprins de sentimentul deșertăciunii, mult mai greu de suportat decât solitudinea, nu mai suportam deloc ideea Londrei. Aș fi preferat iarăși Grecia.. Venea primăvara, pământul se umpluse de flori, sus pe cer unduiau șirurile de berze, iar eu trebuia să iau drumul străinătății negre
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
câțiva își priviră cu interes degetele. Iulia, care era penultima, rămase așezată, și Alexandru ciocăni cu lingurița în paharul lui, ca s-o ajute. Spre mirarea tuturor fata se întoarse spre Dan: — Domnule Crețu, cum traduceți Vanity Fair? — Păi, Bâlciul deșertăciunilor, nu? — Formidabil, spuse Peppin Mirto, e grozav, n-ați stat o clipă pe gânduri. De fapt așa e când traduci, ori prinzi de la-nceput cuvântul, ori nu-l mai găsești deloc. — Previziunea mea pentru lumea viitoare, spuse Iulia, e că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Peppin Mirto, e grozav, n-ați stat o clipă pe gânduri. De fapt așa e când traduci, ori prinzi de la-nceput cuvântul, ori nu-l mai găsești deloc. — Previziunea mea pentru lumea viitoare, spuse Iulia, e că va fi bâlciul deșertăciunilor sau târgul vanităților. Și mai prevăd că femeile nu vor mai purta corset, spuse, și după aceea se înroși foarte tare și se înecă. Moment în care Alexandru bău din pahar, Nicu îi șopti lui Dan: „Farul din Tuzla“, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Aguirre, personajul lui Werner Herzog, gardianul insulei, rătăcitul și nebunul soldat, va trage din vechile sale tunuri cea mai scumpă salvă de artilerie din istorie : proiectilele sunt chiar dublonii pe care pirații i-au ascuns, iscusit, în armele fortului. Sentimentul deșertăciunii îl încearcă din nou pe Corto, cu atât mai mult cu cât vocea lui Bouche Dorée îi vorbește din scrisoarea care ajunge prea târziu spre a mai fi utilă. Scrisoarea cuprinzând cheia către secretul comorii nu mai poate schimba nimic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Manole”. Sunt surprins. N-am știut că Mădălina s-a sinucis astăzi, 14 iulie 2010. Ce-i lipsea? Deci a renunțat la viață, vrând să moară în culmea gloriei? De ce atâta orgoliu profesional? Mare și neiertată greșeală! Mare păcat! Pură deșertăciune. N-avea dreptul săși ia viața, care e dar divin! Momentan e mare vâlvă în jurul acestui caz nesăbuit, după care lucrurile se vor potoli... Va rămâne totuși prin arta cântecului ei de o anumită factură, care a încântat și electrizat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
timp: să se lepede de tot ce era material și lumesc și să se dedice Întru totul slujirii lui Allah. În acest scop, a declarat solemn că era gata să se supună unei perioade de penitență și să abandoneze toate deșertăciunile lumești, Întocmai cum făcuseră dervișii În trecut. Nu ești derviș, au apostrofat-o cinic surorile ei la unison, hotărâte să o facă să renunțe la un asemenea sacrilegiu, nemaiauzit În analele familiei Kazanci. Și apoi toate trei au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se gândise că i-ar putea ține companie În penitența ei solitară, nu că dervișii țineau pe lângă ei pisici. Dar oricât de nesociabil era uneori, viața de ermit era prea mult pentru Pașa al Treilea, fiind mult prea atașat de deșertăciunile lumești, Începând cu brânza feta și cablurile electrice. După nu mai mult de o oră petrecută În celula mătușii Banu, Pașa al Treilea s-a lansat Într-o serie de mieunături sfâșietoare și a Început să zgrepțene la ușă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dintre ei. Acum situația era alta. Eram și eu mare. Am putut să răspund cu violență, i-am bătut cu o așa sete, încât și-au cerut iertare și m-am bucurat. Atunci eram mândru de mine, acum însă văd deșertăciunea care era în sufletul meu. La 19 ani am fost condamnat pentru tot restul vieții. Am muncit 4 ani. Am început ca necalificat, apoi cu un curs, m-am calificat. Am lucrat la întreținerea căii ferate de metrou. Sincer nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
București, 2001, pp. 76-79), „ambiția supraomului nietzschean” - ipostaziată de Baltazar, fiul damnat al lui Nabucodonosor - cunoaște o „răsucire monstruoasă, satanică, nihilistă prin amoralismul total în care cade”. Modificînd după zece ani, probabil la indicația lui Șestov, unele dintre personajele alegorice (Deșertăciunea devenind Rațiunea și Luxura - Nebunia), Fondane va rescrie într-o manieră mult mai modernă - pre-ionesciană - textul piesei, amalgamînd „printr-o fatalitate tragicomică” cronologia, introducînd un prolog („Înaintea Cortinei”) menit să „actualizeze în manieră grotesc-ironică tot ce va urma, eternizînd întîmplările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se sprijină pe ecuația putere = avere. Se ignoră astfel dimensiunea subiectivă a puterii. „Dacă cultura noastră este cea a posesiunii, a averii care s-a suprapus ființei, inversarea sensului de mișcare ar cere, probabil, restabilirea primatului ființei asupra averii, recunoașterea deșertăciunii mitului posesiei. Între marile religii ale lumii, se pare că numai creștinismul are în sine forțele, valorile și prestigiul necesar pentru a răspunde acestei îndatoriri.” Din păcate trecerea timpului, a anilor mai exact, nu semnifică și o evoluție a lumii
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
păsa că persoanelor ca Amanda nu li se părea destul de stilat? Lipsa de stil era în mare vogă. Dovada cea mai concludentă o reprezentau proprietățile pe care firma le vindea. Însă puține dintre aceste proprietăți erau atât de neatrăgătoare ca deșertăciunea de la marginea Holbornului despre care se interesase avocatul. Dar, ajungând la proprietatea respectivă pentru prezentare, Hugo s-a întrebat care era opinia lui în fața unei sume atât de mari de bani? Așa cum știa orice agent imobiliar de succes, opiniile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Simțea zădărnicia oricărei fapte, așa cum o încearcă omul năpădit de gânduri și pătruns de acea nepăsare față de tot ce-l așteaptă, ca și cum lumea nici n- ar fi existat. ”Deșetăciunea, deșertăciunilor... toate sunt deșertăciuni!” spune Ecleziastul. - Hm!... Biată inteligență omenească!... murmură el. Când te gândești la destinul ori, sfârșitul unui, Van Goch... al unui Maupassant... ori, a lui Nietszche, da, Nietszche... prin minte trecându-i fulgerător; Nietszche distrugătorul, negativistul, filozoful neantului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să facă o gaură în el cu privirea. Simțea zădărnicia oricărei fapte, așa cum o încearcă omul năpădit de gânduri și pătruns de acea nepăsare față de tot ce-l așteaptă, ca și cum lumea nici n- ar fi existat. ”Deșetăciunea, deșertăciunilor... toate sunt deșertăciuni!” spune Ecleziastul. - Hm!... Biată inteligență omenească!... murmură el. Când te gândești la destinul ori, sfârșitul unui, Van Goch... al unui Maupassant... ori, a lui Nietszche, da, Nietszche... prin minte trecându-i fulgerător; Nietszche distrugătorul, negativistul, filozoful neantului, omul care demoniza
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
instructivă. Ne exprimăm nedumerirea că Mihai Stere Derdena nu i cunoscut deloc ca scriitor, nici ca ziarist și nici ca luptător anticomunist. De fapt, dumnealui, vrând să fie În acord cu Învățătura creștină, consideră că celebritatea, gloria și onorurile sunt deșertăciuni dintre cele mai păcătoase. În schimb, el voiește să se afirme doar ca mărturisitor creștin. Când avem șansa să Întâlnim, nu Întâmplător, oameni adevărați În viața noastră, să mulțumim Cerului că mare bucurie ne-a dat! Fiindcă mi-am asumat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
rămăsese exact În același loc, În așternutul acela murise un rege care purtase războaie, Înspăimîntase popoare, sfîrșise În patul său ca mai orice tîrgoveț; Thomas vizualiza ultimele zvîrcoliri ale regelui, chiar și aburul ușor al sufletului ce părăsise trupul; numai deșertăciune. Plăcerea, la fel. De ce, atunci, să dea Dumnezeu un alt foc și-o altă pucioasă pentru a pedepsi lumea, de vreme ce tot se alegea praful, pînă la urmă, de tot și de toate? Și de putere, și de iubire, și de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un fel sau altul, subterfugiul a fost perfecționat (dar și stilizat) de o lungă serie de scriitori, precum Daniel Defoe (vezi Robinson Crusoe), Jules Verne (în aproape toate romanele sale), thomas malory (vezi Moartea regelui Arthur), William thackeray (vezi Bîlciul deșertăciunilor), Gabriele D’annunzio (vezi romanul Focul), Jules romains etc. evoluția procedeului ar merita, desigur, un studiu eseistic mai amănunțit. eu m-am rezumat doar la cîteva exemple, evocînd de la bun început lunga intrare în roman a lui Cervantes. înainte de a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lor soartă, atât s-au afundat în misiunea lor, că n-au tras niciodată concluzia inevitabilă din suferință. De aceea, iudaismul nu dă o vibrație elevată sufletului; aduce prea mult lumea în cer și cerul în lume. Înțelegerea vieții ca deșertăciune (Iov, Solomon, Ieremia) este un lirism pur, foarte profund în sufletele care au cîntat-o, dar dispare în conștiința colectivă a evreilor. Sentimentul lor predominant - care explică echivocul sau complexul psihologiei iudaice - a fost totdeauna o teamă ciudată, care în loc să-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
posibilităților lui terestre prin catolicism, cea mai reușită realizare istorică a lui. Papii au fost obiectul de invidie al regilor și împăraților. Este străin de spiritul politic acel ce nu înțelege sensul papalității. Așa au fost papii de legați de deșertăciunile acestei lumi, adică de singurele realități, că au apărat prin forță crucifixul, ca pe o scuză și nu ca pe o credință. Nu este așa de greu să-i înțelegi pe papi. Ei vor apărea la Judecata de apoi alături de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]