1,200 matches
-
Avant-gardes littéraires du XX-e siècle, II, Budapesta, 1984; Mincu, Eseu, passim; Ion Pop, Avangarda în literatura română, București, 1990; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
furie consumată pe și atîtea riscuri luate Împotriva unei biete societăți de consum - una care, orice s-ar spune, și-a pierdut strălucirea de-altădat'. Vă adie o amintire livrescă a lui Gide cu ale sale soties, un estetism light, o decadență fin-de-siècle, care evită revoluția și deopotrivă lîncezirea, prin apelul la tactici de Înfrumusețare a propriei vieți, de deconstruire a tuturor prealabilelor ei, de diferențiere În scop soteriologic,? Bine, fie, dar mă Întreb cum de În universul acesta, care Împarte cinstit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mare, niște indiscreții mai picante. Politețurile de salon nu exclud maliția sau ușuraticele jocuri de cuvinte. Spirit fin, cu agerime în observații, fandositul surprinde, uneori fără să vrea, și aspecte amuzante, bizare sau grotești ale unei lumi în lentă, voluptuoasă decadență. Asupra fenomenului artistic (plastic, literar, muzical), C. emite și considerații subtile, comentatorul avizat coexistând alături de cronicarul frivol și plezirist. Paradoxal, sub grațiile sale franțuzite, el se manifestă din când în când ca un inamic al cosmopolitismului, solicitând acelor cititori la
CLAYMOOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286297_a_287626]
-
30 de ani statutul Parisului s-a schimbat în mod surprinzător. Parisul nu mai este o capitală culturală? Cum să vă spun, francezilor nu prea le place să fie atacați frontal precum a făcut-o jurnalul „Times“, afirmând și analizând decadența actuală a culturii franceze. Dar, din păcate, despre asta este vorba. E foarte curioasă fatalitatea istoriei: pentru că iubirea pentru Franța, alegerea ei, mă conduce de la o grandoare culturală destituită, cea a arabilor, la altă grandoare culturală pe cale de destituire, cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
în extremism, aristocratul disperat ce-și caută refugiul în hașiș, intelectualul homosexual etc. Blocul Yakubian, deși este considerată o carte deranjantă, în care se amestecă sexualitatea, corupția, tortura, dezintegrarea societății arabe, a reușit totuși să se sustragă cenzurii. Cairo, în ciuda decadenței sale, rămâne un oraș fascinant, un oraș care seduce, dar mai ales corupe. Traducere din limba arabă și note de Nicolae Dobrișan, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2008, 37.95 lei TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Cei mai iubiți scriitori Florin L
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
lume iertată și iubită, nu poate fi decât una de armonie, care oferă omului stabilitatea și liniștea interioară. Odată cu creștinismul se încheie epoca romană, a desfrâului și lipsei de măsură, pentru care Imperiul (ca unul dintre motive) a și căzut. Decadența prea-multului este înlocuită cu licărirea din ochii celor mulți și obidiți: țărani, sclavi, meșteșugari, crescători de animale. Tocmai de aceea creștinismul va izbuti acolo unde nu vor izbuti hoardele barbare. În secolul al II-lea creștinismul era doar un ordin
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lui dumnezeu. Creștinismul eliberează de misticism, de spaime și de angoase. Omul conștientizează, pentru prima dată păcatul și asumă o bătălie împotriva păcatului. Dorința de a rezista păcatului și nu desfrâul devine un mod de a fi. Odată cu creștinismul epoca decadenței a apus. Omul întoarce definitiv spatele sălbăticiei. Pasul a fost uriaș, iar viteza devenirii va fi din ce în ce mai mare. ,,Creștinii dădeau moralității un suport religios, pe care păgânii nu-l puteau oferi"237. Autorul citat subliniază contribuțiile sociale și la construcția
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
mai înaltă a lumii, punând la socoteală genii ca Albert Einstein, format în limba și în cultura germană, izgonit de neandhertalii vremii. *** S-a spus că lucrarea lui Tacitus despre țara germanilor, ar avea un rol moralizator, ținând seamă de decadența care pândea Roma. Un fel de exemplu de neam viguros, plin de caracter... Se poate. Destul să citim un fragment, de exemplu din capitolul VII, în traducerea impecabilă a lui Teodor A. Naum, prefațator N. Lascu... Regi își pun dintre
Descrierea Germaniei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12603_a_13928]
-
devin ocazia unei mese laice grație căreia cărturarul devotat poporului și cauzei progresului este sanctificat și integrat într-un panteon dominat de figura generalissimului. Contrastul cu "pornografia" americană este exploatat cu maximă eficiență și cititorului anului 1950 îi este expusă decadența unei societăți consumate de vicii și minată de absența autenticului umanism. Pe mapamondul cartografiat de N. Moraru, teritoriul american este bântuit de "slujitori cunoscuți ai imperialismului", dintre care se detașează, prin "instincte zoologice", "anarhistul pan sexual Henri Miller". La antipod
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
care prevestesc mistica solară a lui Ion Barbu din Ritmuri pentru nunțile necesare), de exemplu al Notelor de primăvară, există o punte - și aceasta este humorul spiritului bacovian". O altă noutate a Scînteilor galbene o dă apariția unor concepte istorice: decadența, burghezul, răul social. Să fie vorba de o renunțare la dimensiunea transcendentă, la înlocuirea haosului cu figura burghezului? Este, crede Radu Petrescu, doar o aparență: "În realitate, contemplația lui Bacovia nu coboară din transcendentalitatea ei, ci își lărgește aria de la
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
deteriorându-se a fost înlocuit cu tablă neagră. Din cele relatate rezultă că această biserică este ctitoria familiei Bașotă din Pomîrla. Ca formă arhitecturală această biserică face parte din tipul bisericilor de lemn moldovenești, construcții făcute din fugă în epoca decadenței. Acoperișul este în formă de șarpantă. Pridvorul de formă pătrată cu latura de 4,70m, iluminat de o singură fereastră în partea de apus, despărțit de restul bisericii printr-un perete de scândură cu o deschidere arcuită. Naosul are forma
Corjăuți, Botoșani () [Corola-website/Science/300904_a_302233]
-
autorul a satirizat și a criticat instituțiile franceze. În calitate de teoretician, a scris în 1734 o disertație istorică științifică asupra înfloririi și decăderii Romei, "Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence" ("Considerații asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor"), în care afirmă că „Roma a oferit spectacolul unei fascinante pervertiri a firii umane, al unei patologii la care republicile sunt extrem de vulnerabile“. "Spiritul legilor" (1748), debutează cu o scurtă discuție despre legi în general. În cartea I, Capitolul
Charles de Secondat, baron de Montesquieu () [Corola-website/Science/298720_a_300049]
-
locală, și al Elenei Bonaccorsi, originară din Mantova. Girolamo își face educația în Ferrara cu studii de filosofie, muzică, medicină și desen. La vârsta de 20 de ani publică prima sa lucrare, ""De ruina mundi"", în care critică corupția și decadența moravurilor societății din vremea sa. În 1474 pleacă la Bologna, unde intră în mănăstirea Ordinului Dominican. Aici scrie a doua lucrare critică, de data aceasta la adresa bisericii, intitulată "„De ruina ecclesiae”", în care exprimă deschis exigența unei regenerări a clerului
Girolamo Savonarola () [Corola-website/Science/299537_a_300866]
-
răspunsuri în operele unor gânditori și profeți precum Buddha, Lao Zi, Isaia, Iisus. Dintre cei moderni, îi prefera pe Pascal, Kant, Gandhi. Îi displăceau, în schimb, autorii "„la modă”", un Schopenhauer, un Nietzsche, sau rușii care puteau fi suspectați de decadență. Citind „"Dama de pica"” (de Pușkin), exclamă: Insistența lui Tolstoi în promovarea pacifismului și împotrivirea față de război au dus, în cele din urmă, la întemeierea școlii de gândire tolstoiste. În realitate, Tolstoi a încercat să își trăiască filozofia, luptând pentru
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
măiestrie tehnică. La sfârșitul vieții, s-a întors la Napole, unde a și murit în 1625. Conform criticilor și exegeților vieții sale, extravaganța și șocantul stil al celui mai de seamă dintre secentiști au fost caracteristici ale unei perioade de decadență în viața literară italiană.
Giambattista Marini () [Corola-website/Science/299752_a_301081]
-
(Epikouros sau Επικουρος în greacă) (341 î.Hr. Samos - 270 î.Hr. Atena) a fost filosof grec, fondatorul ismului. Născut în insula Samos, fiu al atenianului Neocles, Epicur trăiește perioada de decadență a lumii grecești, după dominația exercitată de Filip al Macedoniei și de către fiul său Alexandru cel Mare. Epicur își urmează părinții în exil la Colofon, unde se afirmă ca profesor de filosofie. Ține prelegeri în Mytilene (311 î.Hr.), unde se
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
singuratici, simboluri ale solitudinii, sporind sentimentul de însingurare, rarefierea cadrului, în care apar siluete incerte sau mulțimi indistincte, apoi fantome năvălind pe câmpuri, predilecția pentru o anumită culoare, în cazul de față violetul, dominanța, proiectată asupra peisajului, a mulțimii, semnificând decadența, amurgul, văzut ca un sfârșit de lume, o viziune asupra declinului omenirii. Culoarea violet devine simbol prin efectul straniu al generalizării ei. Totuși există și interpretări simbolice preexistente, culturale ale violetului - violență, fast, precum și artificialitate. Fiind considerată o culoare care
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
concepția gnoseologică ce refuză să accepte idei considerate în general adevărate.Îndoiala se aplică și asupra metodei obținerii adevărului postulându-se, limite ale cunoașterii umane sau chiar merge până la negarea posibilității oricărei cunoașteri. Scepticismul european a avut începuturile în perioada decadenței societății elene. Originea istorică a indoielii gnoseologice grecești se află în perioada precritică a filozofiei elene anume în activitatea sofiștilor. Pyrrhon care a trăit în între anii 360- 270 î.e.n. a inițiat școala. Noua Academie a continuat scepticismul prin filozofii
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
de dimensiuni mici, pictând figurile muncitorilor, Luchian a subliniat oboseala oamenilor după o zi de muncă grea și a pus în evidență caracterul sălbatic al exploatării. În opoziție cu relatarea obidirii țăranilor în 1906 - 1907 a realizat compoziția "" unde înfățișează decadența morală a arendașilor. A continuat totuși să lucreze cu frenezie și până în anul 1915 a expus neîntrerupt la diverse expoziții. Deși o prezență eminentă în viața artistică a timpului, Luchian nu a cunoscut pentru multă vreme succesul. Astfel, la expoziția
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
studiat și a scormonit psihologia neoprindu-se la fizionomie și la felul cum arată. Ștefan Luchian a realizat în iarna anului 1906 - 1907 tabloul de compoziție intitulat "Cheful", care înfățișează petrecerea unor arendași. Subliniază cu această ocazie descompunerea morală și decadența lăuntrică în care aceștia trăiau având venituri rezultate din exploatarea țăranilor. Satira socială ce reiese din această lucrare nu a scăpat neobservată de către contemporanii săi. Chiar unii critici de artă care făceau parte din burghezie, cum a fost Virgil Cioflec
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Se suținea că "ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii națiuni și nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței". Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
să aibă un sens densificat, respectând principiile conceptismului baroc. Creația poetică a lui Quevedo este în mare parte satirică, dar se consideră că în general țintele satirei sale au fost rău alese, și că, deși conștient de cauzele adevărate ale decadenței generale, pentru el totul este doar un exercițiu pentru perfecționarea stilului și că de multe ori el se amuză pe seama oamenilor simpli, nu a nobililor, cum avusese în timpul său curajul să o facă Juan de Tassis y Peralta, Conte de
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
și prin inexistența rimei în cazul versurilo impare) și „"letrilla"” (creație lirică în strofe, la finalul cărora se repetă ca un refren conceptul principal exprimat în operă), mijloace pentru a realiza o critică socială care nu ascundea motivele profunde ale decadenței Spaniei, alături de sonet. Quevedo nu putea suporta Culteranismul, al cărui reprezentant principal, Luis de Góngora, a fost atacat în numeroase opere cu caracter satiric. Împotriva pedanteriei și obscurantismului pe care i le reproșa lui Góngora, Quevedo și-a propus o să
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
baterie, tarabane, bongo-uri, talăngi, tamburine și multe altele) și instrumente electronice (sintetizatorul, ce poate lua locul multor instrumente acustice, acordeon electronic, baterist electronic). Textele folosite în manelelor abordează subiecte precum: dragostea (entuziasmul îndrăgostitului, dorul, gelozia, despărțirea), teme sociale (rivalitățile, conflictele, decadența societății), portrete (ale celor apropiați - prieteni, membri ai familiei, iubiți - dar și un tip specific de portret asumat la persoana întâi, inspirat din genul hip-hop, prin care se enumeră calitățile, abilitățile și avuțiile celui vizat). Textele unor manele propun puncte
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
iTunes sunt de departe manelele, reprezentate de artiști consacrați precum Adrian Minune, Nicolae Guță, Adi de la Vâlcea, Florin Salam și Vali Vijelie. În perioada anilor 1995-2005 acest gen muzical a fost foarte răspândit în România, ascultându-l din ce în ce mai mulți români, decadența sa a fost provocată de o campanie de discreditare a acestui gen de muzică condusă de intelectuali și mass media care s-au ajutat de stereotipurile legate de etnia rromă și de antițigănismul românilor. Au existat studii controversate care arătau
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]