1,473 matches
-
Era agitația de dinainte de începerea partidei? Dar după asta și-a revenit în forță. —Bună, mi-a spus el zâmbind. Arăți superb. —Bună, i-am zis și eu, în ciuda emoțiilor. Ce minunat, m-am gândit încântată. Mă simțeam periculos de decadentă. Eram la o întâlnire secretă cu un bărbat splendid. Oare m-am mai simțit atrasă de vreun bărbat așa cum mă simt atrasă de Adam? m-am întrebat. Probabil, m-am gândit oftând. Și redevenind, pentru o clipă, realistă. Dar, momentan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ultimul tren de York. Noiembrie 1990 — Hai să părăsim această adunare sordidă, spuse Findlay, apucându-mă de braț. Arătă spre tablouri. Hai să nu ne mai mânjim privirile cu aceste bazaconii, aceste fandoseli, aceste fleacuri sclipitoare ale unei societăți putrede decadente. Duhoarea bogăției adunate prin mijloace necinstite și prin automulțumire mă sufocă. Nu mai suport nici o clipă compania acestor oameni. Vreau puțin aer curat, pentru Dumnezeu! Și spunând asta, mă împinse spre ușă, apoi afară, în noaptea cu aer proaspăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ioan Gură de Aur, nu este de ajuns să dai naștere, ci trebuie și să educi bine tineretul"85. Tot ce s-a făcut, fie că a fost vorba de ajutorare, fie de sprijiniri, s-a făcut pentru susținerea obiceiurilor decadente; dar, cu siguranță, acest lucru nu este de ajuns pentru Biserică; este necesar că bunele obiceiuri ale ecleziaștilor să-și regăsească rădăcina și să-și tragă seva din aceeași vigoare și deplinătate a doctrinei lui Cristos, căci nu este vorba
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
copii nebunatici ai Hollywoodului îndrăgostiți de Chateau. Nu m-am lăsat impresionată. Tot ce îmi doream era să urc cu Zach în apartament și să-l conduc într-o călătorie sexuală undeva la sud de Ecuator. Apartamentul nostru era total decadent, în sensul bun al cuvântului. Sufrageria era imensă și avea două lungi sofale într-un capăt și pianul cu coadă în celălalt, o oglindă uriașă Art Deco și, în centrul camerei, o ingenioasă măsuță de cafea italienească din anii ’50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai Întorc doar pentru proces. Asfințea cînd am lipit plicul, iar luminile Estrellei de Mar tremurau peste Întinderea de apă Întunecată. Simțurile mi se ascuțeau cînd priveam la această peninsulă privată, cu teatrele și cursurile sale de scrimă, cu psihiatrul decadent și doctorița cu fața Învinețită, cu profesorul de tenis obsedat de mașina lui de mingi și cu decesele din lumea bună. Eram sigur că soluția crimelor de la reședința Hollinger nu rezida În legătura dintre Frank și producătorul de film retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Europa Centrală, a împărțit continentul în țări moderne în sensul în care fusese folosit termenul de către Max Weber (1947) și țări moderne în sensul marxist-leninist. Din această ultimă perspectivă, societățile industriale avansate din capitalismul tîrziu nu erau moderne, ci erau decadente și menite să se prăbușească. Marxism-leninismul era singura doctrină modernă cu adevărat, iar Uniunea Sovietică exponentul ei principal. Cele două sisteme erau, cel puțin, "diferențial moderne"; în termenii științei sociale weberiene, sistemul comunist era mai mult decît atît, era anti-modern
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
prin vitriolantele vituperații adresate programului reformator urmărit de generația pașoptistă. Democrația, la pachet cu toate instituțiile sale constitutive parlamentarismul, sistemul electoral fundamentat în instituția votului universal, pluripartidismul este denunțată violent ca un sistem politic iremediabil viciat, o importație din occidentul decadent moral care alterează organismul social românesc. Rațiunea carteziană este adusă și ea în fața plutonului de execuție discursivă, în sarcina ei reținându-se "prăbușirea intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Williams își construiește și trăiește într-o lume imaginară, dar care, ca și tipicul Southern Gothic literar, este emblematică pentru o stare de spirit specifică sudului uitat de lumea industrială a nordului, marea învingătoare a Războiului Civil. Această ambianță gotică decadentă, la care contribuie și alcoolismul tatălui, accesele de isterie ale mamei, Edwina, precum și starea psihică precară a lui Thomas Lanier și a sorei sale, Rose, au ajuns să creeze terenul pentru decolarea artistică a viitorului dramaturg, mai degrabă decât să
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
N. Iorga și cu revista „Sămănătorul”, cu Ovid Densusianu, Al. Macedonski, M. G. Holban, G. Ibrăileanu, teoretizează chiar nevoia de polemică (Luptele literare) și de confruntare ideatică (Plecarea d-lui Iorga de la „Sămănătorul”, Apostolomania, Lipsa de corectitudine, Convingeri... literare, Literatura decadentă, Dușmănii, Pro pudore, Papagali antipatici, Domnul care stă la dispoziție, Suflete sterpe, Răspuns d-lui Iorga, multe texte fiind semnate Gh. Dumbravă și Cronicar). Alături de Chendi participă la dispute Ion Gorun (Studii și ciorovăieli, Pleava tiparului, Gelozie, Jubileul și literatura
VIAŢA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
despre filosofia vieții, cu atât veți ajunge mai repede la marea revelație că totul este deșertăciune În această viață trecătoare. Dao Începe cu efortul autoimpus de a nu privi la bărbații sau la femeile frumoase și a nu asculta muzică decadentă. Cel care se poate preface surd și orb la tentațiile externe se află deja pe calea către longevitate, dacă nu chiar către nemurire. Dacă trebuințele sexuale și ispitele sunt cele mai mari obstacole pe calea către nemurire, nici incapacitatea fizică
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Traian XE "Traian" Hedeș XE "Hedeș" , deși a prins timpurile mai recente, a bătut Însă din nou drumul Vienei, la fel ca predecesorii săi de la 1812. Dar Viena lui nu mai era capitala suveranilor din Casa de Habsburg, ci metropola decadentă În care tocmai Își săvârșise ucenicia ideologică Adolf Hitler. Bunicul Traian, Însuflețit de convingerile sale de naționalist român ardelean, păstrate și transmise cu sfințenie În familie, a parcurs o zbuciumată carieră politică legionară. A fost comisar de românizare, șef de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Beria, principalul călău aflat în slujba lui Stalin, executat pe 23 decembrie 1953. Pe 28 august 1954, tablouri de Matisse, Picasso și Van Gogh sunt scoase de la „secret” și expuse la Ermitajul leningrădean, după ani de interzicere ca „opere burgheze decadente”. La un an și două luni după premiera Directorului nostru (25 martie 1955), Hrușciov atacă mitul lui Stalin la Congresul XX al PCUS. Alarmă în munți (1955) sau Prima tovarășă fatală Nici următoarea producție a Studioului Cinematografic București, Alarmă în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
curent invers, care va fi promovat cu insistență în filmele anilor ’70 și ’80 : părăsirea orașului de către ingineri, medici, profesori în favoarea unor zone rurale nedezvoltate, la emanciparea cărora vor contribui cu elan. Anticitadinismul, orașul prezentat ca sediu al reminiscențelor burgheze decadente, în cazul de față Bucureștiul, pe care doctorul Vrancea (Cristea Avram) îl abandonează pentru un loc sălbatic din Deltă, va fi, alături de antiintelectualism, o trăsătură caracteristică a propagandei ceaușiste, care va duce până la „închiderea” orașelor mari pentru absolvenții de facultate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
foarte bun. Problema filmelor necorespunzătoare aduse din Occident N. Ceaușescu o rezolvă fără rest : Noi ne propunem, tovarăși, să luăm ceea ce este bun din întreaga cultură universală. Nu ne- am propus și nu ne propunem niciodată să luăm ceea ce este decadent, ceea ce este putred, ceea ce este chemat să împingă pe om spre abrutalizare, spre decadență, de a- l împiedica să gîndească și să-și găsească soluțiile la problemele sale. Asemenea artă nu are ce căuta în țara noastră, și de aici
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
La ce sînt chiar așa de sensibili și de receptivi ? La faptul că trebuie să prezinți neapărat o artistă dezbrăcată - să mă scuze tovarășele -, la asta sînt receptivi ? La faptul că trebuie să prezinți niște dansuri obscene sau o muzică decadentă ? La faptul că trebuie imitat dezgustător ceea ce se face în filmul și în arta occidentală ? Pentru că în multe filme nu e nici cel puțin o inovație, ceva care să spui, e într-adevăr o sensibilitate. [...] M-am uitat chiar acum
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și bine. Editorul Harrison e preocupat de concurentul său, Armitage, care „l- a scos pe Nabokov cu Lolita lui, un bătrân libidinos care face amor cu fetițe de 13 ani” și trebuie să-l „taie” cu cartea lui Sandman. Menționarea „decadentului”, „degeneratului” roman al lui Nabokov, adică al unui rus alb fugit în Occident odată cu victoria bolșevismului în Rusia, putea, cu numai câțiva ani mai devreme, să te trimită direct în pușcărie. În oferta grotescă pe care șeful închisorii Alcatraz i-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
imediat secvențe dintr- o piesă „modernă”, jucată de actori români în Germania, în care tânărul El țipă inter minabil la Ea, care țipă și mai ascuțit, în vreme ce smulge cearceafuri albe atârnate pe scenă și i le aruncă în cap. Occident decadent... Mătușa lui Hans declară sistematic că iubește pictura. Doina îndrăznește să zică și ea la un moment dat că-i place literatura : „În România aș fi putut să studiez literatura. Aici aș putea ?”. Tăcere, prim-plan cu chipul trist-întrebător al
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
realizări ale colegiului, personal i taț i le pe care le-a format (binecunoscuta soprană Nelly Miricioiu spre exemplu) și focusarea spre aspecte nu neapărat relevante pentru imaginea acestuia. Inutil de reamintit că Octav Băncilă pendulează între statutul de « liceu decadent » cu o atmosferă promiscuă (iar aici voi da un exemplu îndeajuns de sugestiv respectiv veritabila dovadă de măiestrie ziaristică concretizată într un articol denigrant pentru imaginea liceului - cine nu își amintește de spiridușii văzuți de elevi ?!!) și cel de principal
Octav Bancilă. In: Apogeul by Iulia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1800]
-
din timpul Restaurației. Era aceasta doar un regat al încornoraților, o țară de basm a adulterelor și a căsătoriilor de formă, așa cum credea Charles Lamb ? Sau era, așa cum vrea să ne facă să credem Macaulay, o imagine fidelă a aristocrației decadente, frivole și brutale? *23 N-ar trebui oare mai degrabă ca, respingând ambele ipoteze, să cercetăm ce grup social anume a creat această artă și pentru ce public ? Și nu s-ar cuveni oare să stabilim dacă este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
în două grupuri principale care, în esență, prezintă opoziția dintre clasic și romantic : de o parte, stilurile gotic, baroc, romantic și expresionist : de altă parte, stilurile renascentist, neoclasic și realist. Stilurile rococo și Biedermeier pot fi interpretate ca variante târzii, decadente, înflorate ale stilurilor precedente, respectiv ale barocului si romanticului. Adesea paralelismele sunt foarte forțate ; și este ușor să găsești absurdități chiar și în scrierile celor mai renumiți cercetători care au folosit această metodă. *19 Cea mai concretă încercare de a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
finalul tragic al imperiului ortodox). Discutarea imaginarului medieval în cadrul unei durate lungi îi apare însă și acestui autor ca fiind singura posibilitate de a cuprinde specificul fenomenelor. Dincolo de mitul modern legat de perioada în discuție - care o consideră obscurantistă și decadentă, influențând implicit și perspectiva asupra imaginarului medieval -, Walter anunță o lectură structurată după legea unei memorii colective atent controlate. El caută în textele istorice și de filosofie doar imaginile sau motivele mitologice ce alcătuiesc un limbaj mito-poetic, considerat mai interesant
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
George Ivașcu), Mihail Sebastian (B. Elvin), I. Al. Brătescu-Voinești (Mircea Zaciu), Anton Holban (Octav Șuluțiu), Pavel Dan și Ion Agârbiceanu (I. Negoițescu) ș.a. În aceiași ani N. Tertulian condamnă o nouă carte a lui Cicerone Theodorescu, în care decelează „clișee decadente”, pentru ca apoi să denunțe „caracterul reacționar al teoriei autonomiei esteticului” și să respingă, în meticuloase analize, concepția lui E. Lovinescu. Împotriva „reabilitării camuflate a estetismului” și a citării lui Lucian Blaga (de către I. Negoițescu) vituperează în 1958 Ov. S. Crohmălniceanu
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
antiintelectual. Se urmărește extirparea tuturor elementelor străine din punct de vedere social și, deopotrivă, crearea unei noi forme de cultură, cu adevărat proletare. Lumea rurală, pradă colectivizării*, asistă la distrugerea culturii ei populare și folclorice. La fel, cultura urbană, formalistă, decadentă, de spirit mic-burghez (meștșanstvo) suferă ofensiva artiștilor proletari. Jazzul este condamnat, deoarece, cum scrie Maxim Gorki într-un articol din Pravda, la 18 aprilie 1928, intitulat „Muzica grangurilor”: „Ce îmi spune mie jazzul e că el reprezintă cea mai rea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este intim legată, dacă nu identică cu imperialismul, perioada capitalistă. Mai mult, principalele perioade ale expansiunii coloniale pe care teoriile economice tind să le identifice cu imperialismul preced era capitalismului matur și nu pot fi atribuite contradicțiilor interne ale capitalismului decadent. În comparație cu cele din secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea, achizițiile coloniale ale secolelor al XIX-lea și XX sunt mici. Ultima fază a capitalismului a fost martora lichidării imperiilor pe scară largă, prin retragerea din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acestor ideologii biologice o turnură revoluționară. Națiunile pe care natura le-a desemnat să conducă lumea sunt menținute în inferioritate prin viclenia și violența națiunilor inferioare. Națiunile „sărace”, dar viguroase, sunt ținute departe de bogățiile pământului de către cele „bogate”, dar decadente. Națiunile proletare inspirate de idealuri trebuie să combată națiunile capitaliste, ce-și apără avuțiile. Ideologia suprapopulării a găsit o audiență deosebită în Germania, Italia și Japonia înainte de al doilea război mondial. Germanii sunt un „popor fără spațiu”, dacă nu obțin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]