6,157 matches
-
cam câte pene poate să-ți jumulească fără să simți. Te înnebunesc de cap cu terminologia și limbajul lor strict profesional și au cultura meseriei lor. Îți spun că e veche de când lumea și amintesc mereu cu respect de precursoarele decedate. Doar așa ca în treacăt mai aruncă și ele câte o săgeată concurenței „care umblă cu argintu’ viu!” și face de deochi oamenilor de treabă. Nu am aflat până acum unde se pot face denunțuri și acuzații de malpraxis, fiindcă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a făcut mare, așa că nu l-a crezut pe loc, dar ascultîndu-i toate poveștile, și-a zis că dacă nu i-ar fi tată, n-ar avea de unde să știe atîtea lucruri despre ea. De exemplu, cicatricea de după urechea mamei decedate, care nu se vedea de păr... agrafa ornamentală din coral, amintire de la bunica ei... povestea despre podul cel mare suspendat, din satul mamei, pe care și ea-l văzuse numai În fotografie... semnul din naștere pe care-l avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ghiveci - ca și cum mi-ar fi reamintit să-l ud! - și pe vechiul scaun al soțului meu. Apoi a zburat spre exemplarul meu din National Enquirer și s-a trântit pe el - părea să spună „Țțț Țțț, Dorothea!“ (Întâmplător, soțul meu decedat nu accepta să citim acea anumită publicație.) La televizor era As The World Turns, dar fluturele s-a rotit deasupra telecomandei. Părea să-mi spună ceva - să fi fost că voia să schimb canalul? Ei bine, în regulă, prietene, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la fereastră, s-a rotit o clipă pe pervaz, ca și cum și-ar fi luat rămas-bun, și în cele din urmă și-a luat zborul în nemărginirea albastră. N-am avut nici o îndoială că aceasta fusese o vizită din partea soțului meu decedat. Îmi arătase că era încă alături de mine, că avea să fie mereu. Mai multe persoane care au pierdut pe cineva drag au relatat vizite similare... Am lăsat cartea din mână, m-am ridicat în capul oaselor, m-am uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de rapiță în regimul ei. Deja o fac, a zis Barb pe un ton irascibil. Mai mult ulei din semințe de rapiță, a zis repede Leisl. —OK. Unei alte doamne mai în vârstă i s-a transmis din partea soțului ei decedat să „continue să facă lucrul de cuviință în aceste împrejurări“, mama tinerei îmbrăcate demodat i-a spus că totul avea să se termine cu bine, lui Juan, tipul pomădat, i s-a spus să trăiască clipa, iar soția lui Mitch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
victimele nu mai erau toate copii și servitori. Soldați și ofițeri începeau să moară pe capete. Iar sultanul se grăbi să dea de știre că le va moșteni el însuși echipamentul. Porunci să fie duse în arest văduvele tuturor militarilor decedați până ce acestea vor fi livrat fiecare arsenalului o sabie încrustată cu argint, o cămașă de zale, o cască, o tolbă de săgeți, precum și doi cai sau contravaloarea lor. Pe deasupra, socotind că populația orașului Cairo se micșorase simțitor din pricina epidemiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și se apucă de citit. În Times și Daily News nu apărea nimic legat de cazul lui, iar în Mirror și Herald se făceau doar câteva referiri pe ultima pagină, sub titlurile „Trupuri mutilate găsite în Griffith Park” și „Dezmățați decedați, descoperiți dimineața”. Urmau descrieri decente ale mutilărilor. Gene Niles se pronunțase în legătură cu natura accidentală a crimelor. Nu se pomenea nimic despre identitatea victimelor sau despre vreo legătură cu Marty Goines. Găsi un telefon public lângă chioșcul de ziare. O sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
grăbiți-vă că nu e timp! Sîntem înăuntru! Brr! Ce atmosferă plină de severitate... Nu este destul că ne găsim în fața a patruzeci de ochii ai profesorilor în viață; de pe pereți ne privesc încă vreo șaizeeci de ochi ai profesorilor decedați. Parcă-și șoptesc între ei: "Ce-or fi căutând epigonașii ăștia în Cancelaria noastră? E un sacrilegiu!" Profesorii sânt așezați pe scaune la masa mare din mijloc. Unii fumează, iar alții citesc ziarele sau răsfoiesc cîte-o carte. La intrarea noastră
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
apucă să încolțească printre firele lungi de iarbă din mintea stăpânului. Întinează voit amintirea Amritei cu o delicatețe greu de numit, evitând orice amănunt care l-ar putea face pe acest soț încornorat să vrea să ia apărarea soției sale decedate. Apoi, alcătuiește o imagine sinistră a defectelor lui Pran (deși admite că nu este prea exagerată) ajungând la concluzia că băiatul prezintă toate indiciile unui sânge stricat. Asta ar fi de ajuns pentru majoritatea oamenilor, dar Anjali este abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
elegant, în achkan și tichie brodată. Are barba îngrijită. Poartă ochelari cu ramă de metal pe nasul său aristocratic. Pran Nath se năpustește spre el cu speranță și bucurie. — Unchiule! Unchiule! Pandit Bashkar Nath Razdan, fratele mai mic al avocatului decedat, îl privește dezgustat. — Pleacă de aici, creatură infamă! Pran se oprește brusc, ca lovit. Unchiul său pare extrem de agitat, ducând o batistă de mătase la față. — Chowkidar? strigă. Unde ești? Portarul apare în ușă, fluturându-și lathi-ul. Mustața cu fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el însuși, este un englez și trebuie să aibă gusturile unui englez. Dar care ar fi acestea? Se gândește mult și intens la asta. Probabil, un englez ar atârna un tablou cu scene de vânătoare, portretul regelui sau al rudelor decedate, cum ar fi acel bătrân cu favoriți, aflat deasupra biroului domnului Spavin. Dar pentru că nu are nici un tablou, Jonathan se hotărăște să-l pună pe rege, pe care l-a cumpărat de la o dugheană din strada Berwick și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Kung, el recunoaște că documentele s-au rătăcit pe undeva prin biroul său. Îmi cere să nu mă deranjez cu chestiuni care nu mă privesc, subliniind că interesul meu pentru treburile Curții este „un act lipsit de respect față de împăratul decedat“. Îi amintesc lui Su Shun că nici un edict nu va fi valid fără cele două sigilii pe care le avem Nuharoo și cu mine. Dacă cererile prințului Kung sunt îndeplinite, refuzate sau susținute, eu și Nuharoo trebuie să fim informate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Kung îi dă la o parte și pășește înăuntru. La vederea sicriului, prințul își pierde firea. Se dă cu capul de pământ și plînge ca un copil. Nimeni nu a văzut pe cineva atât de sfâșiat de durere în fața împăratului decedat. Kung jelește pentru că nu poate înțelege de ce Hsien Feng nu i-a acordat șansa de a-i spune adio. Lacrimile îi curg pe obraji. Cu siguranță își dorește ca fratele lui să poată vedea ce greșeală a făcut. Prințul Kung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
strânse cu putere. — Stăpâne Nobutaka! Nu spuse decât atât. Nici unul dintre ei nu adăugă nimic, dar în ochi li se citeau multe. Lacrimile le șiroiau pe obraji. Prin acele lacrimi, Nobutaka putea să-și exprime toate sentimentele pentru tatăl său decedat, față de un vasal al clanului. Iar Hideyoshi înțelegea ce se întâmpla în inima tânărului. Într-un târziu, eliberă mâna pe care o ținuse atât de strâns, îngenunchind, în același timp, la pământ. — Mă bucur atât de mult că ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o voce șovăitoare, deschise iar ochii, tremură și, în general, se comportă într-o manieră gândită special să provoace amărăciune și disperare în presupusul cadavru, iar atunci când, într-o ultimă încercare disperată de a o determina pe Eva Wilt cea decedată să-și ocupe locul care îi era sortit în corul ceresc, trânti fără veste o rugăciune în care spunea că „Omul născut din femeie nu are de trăit decât o viață scurtă și plină de nenorociri”, intonând cu vocea tremurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
povestea pe care sunt pe cale să o depăn. Nu sunt eu personajul principal al acestei povești. Onoarea de a purta titlul de Erou principal în cartea de față îi aparține nepotului meu, Tom Wood, unicul fiu al surorii mele, June, decedată. Gâza-de-iunie, cum am poreclit-o, s-a născut când eu aveam trei ani, iar sosirea ei pe lume a fost cea care a precipitat mutarea părinților mei dintr-un apartament aglomerat din Brooklyn într-o casă din Garden City. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Avusesem dreptate în ce privește școala (Școala Primară 321, Liceul Midwood, Colegiul Brooklyn timp de doi ani, după care a renunțat pentru a-și încerca norocul ca actriță, de unde n-a ieșit nimic), dar mă înșelasem crezând că moștenise casa de la părinții decedați. Tatăl era mort, dar mama era bine mersi deasupra solului. Ocupa dormitorul cel mare de la ultimul etaj, se plimba cu bicicleta prin Prospect Park în fiecare duminică și, la vârsta de cincizeci și opt de ani, încă lucra ca secretară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din clasa a cincea, o scrumieră șterpelită dintr-o cameră de hotel din Florida, în ultima dimineață a unei vacanțe abia amintite. Câteva lucruri, câteva documente și o mână de impresii lăsate asupra altora. Care, invariabil, spun istorii despre persoana decedată, dar, de cele mai multe ori, încurcă datele, lasă detalii pe dinafară și așa, adevărul e din ce în ce mai distorsionat și, când ei mor la rândul lor, iau cu ei și majoritatea istoriilor. Ideea mea era următoarea: să înființez o companie care să publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Întoarce pe toate fețele ca să vadă dacă găsește pe el vreuna din acele specificații pe care poștașii trebuie să le scrie În cazuri similare, cum ar fi, refuzat, schimbat domiciliul, lipsă de la domiciliu fără adresă cunoscută și pe perioadă nedeterminată, decedat, Ce prostie din partea mea, murmură ea, cum ar fi putut deceda dacă scrisoarea care trebuia să-l omoare s-a Întors Înapoi. Gândise ultimele cuvinte fără să le dea prea mare atenție, dar imediat reveni la ele ca să le repete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ție, da. Atunci n-ai vrea să facem niște pași? — Ba da, am zis. Am luat-o peste pajiște, am trecut printr-un crâng și am ieșit în altă pajiște. În timp ce ne plimbam, Naoko mi-a povestit despre sora ei decedată. Mi-a atras atenția că nu a prea vorbit nimănui despre ea, dar simțea nevoia să mi se destăinuiască. — Era cu șase ani mai mare decât mine, aveam firi complet diferite, dar ne înțelegeam totuși foarte bine. Nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am băut bere și am citit. Prima oară citisem cartea în anul în care intrasem la gimnaziu. Acum, după opt ani, o reciteam, în bucătăria unei fete, în toiul nopții, îmbrăcat în pijamaua, cam mică pentru mine, a tatălui ei decedat. Straniu. Dacă n-ar fi fost împrejurările acelea ciudate, probabil că n-aș fi recitit Sub roți. Cartea era puțin cam siropoasă, dar destul de bine scrisă. Mi-a făcut plăcere să o răsfoiesc pe îndelete, chiar într-o librărie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Gabriel Bowcock, o verișoară a lui Percy Bowcock care ține magazinul cel mare (și cei din familia Bowcock sunt tot quakeri). Trebuie să mai menționăm alți doi McCaffrey: Adam, fiul lui Brian și al lui Gabriel, și Rufus McCaffrey, fiul decedat al lui George și al Stellei. Rufus a murit la o vârstă fragedă, acasă, din cauza unei întâmplări nefericite. Cei care privesc cu îngăduință „temperamentul“ lui George, îi justifică crizele prin șocul prelungit provocat de moartea copilului. Alții, mai puțin îngăduitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
banii pe care de fapt îi cheltuia pe droguri. Mama i se părea ceva suspect, dar când mergea a se interesa de situația lui,deja este prea târziu. Băiatulcare ar fi putut avea un viitor strălucit în față,este găsit decedat după ce luase o supradoză de droguri. Orcine ai fi,oriunde te-ai afla ,fii conștient drogurile îți opresc zborul. Aș face ca mesajul meu să ajungă la copiii care sunt tentați să încerce drogurile.Gândiți-vă la suferința pe care
Fii conştient , drogurile îţi opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agafitei Bianca, Vlădeanu Dobrița () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1960]
-
putea referi la camerele de gazare pentru supraviețuitorii Holocaustului și figuri decrepite, uscate și scofâlcite ale persoanelor cu SIDA pentru terapeuții din studiul lui Gabriel. • " Sentimentele de culpabilitate" resimțite de terapeuți puteau decurge din asistarea unui număr mare de pacienți decedati "m-am simțit vinovat că trăiesc în continuare când atât de mulți mor". Această vinovăție se naște din incapacitatea supraviețuitorului de a se comporta într-un mod considerat adecvat (exemplu: salvarea oamenilor). Capacitatea diminuată de a simți, de a se
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
mâner și, după două minute de effort prin împingere, intră. Bună ziua. Cu ce ocazie la noi ? Vindeți pește ? Nu. Ați venit cu asigurările, cu impozitul pe venit, pe ... Nu. Cu mortu’. Pardon ? Am dori un portret pentru mortu nostru recent decedat. Puteți ? Cu cea mai mare plăcere. Vi-l facem ca viu. Mda...Dar... Dar ce ?! Aveți autorizație ? Pentru ce ? Pentru contra invaziei fiscale. Nu posed, că n-am nevoie. Păcat. Lucrați antiguvernamental. Ași. Avem prețuri rigide. Pompele funebre sunt singurele
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]