1,797 matches
-
fie așezate anafornițe și vase de Împărtășanie, fusese pus un exemplar din fiecare dintre cărțile publicate de cincizeci de ani Încoace de către editorul lui Gide și Claudel. Stăteam la una din mesele la care, Înaintea mea, alți romancieri Își scriseseră dedicațiile pe lucrări oferite tatălui meu. La masa vecină se afla Pierre Mendès France, pe care S.A. Gallimard, venit să-l salute, Îl numea Domnule Președinte. „V-ați gîndit să faceți publicitate cărții mele?“, Îl Întreba fostul președinte al Consiliului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ce trebuia în casă și, ce mi-a rămas, am cheltuit. Dar mi-a rămas peste 50 milioane. La discoteci ce făceați? Puneam pe ăla: „Te duci și dai pentru mine, eu mă duc și dau pentru tine“. Eu dădeam dedicație pentru ăla, ăla dădea pentru mine și, așa, stăteam toată noaptea cu ei. Dădeam cinci mii, zece mii. Și fetele se lăsa cât aveam bani. Nu se lăsa, când nu mai aveam. Făceați amor cu ele? Unile. Nu se lăsa toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
duci să-i sifonezi la ureche. Și asta nu se poate. Unii o fac. Dar nu te-ajută întotdeauna. Pentru un timp. Până se plictisește de el, eu știu, comandantul. Și-atunci îl pune pe cursă și-l trimite cu dedicație. Vezi ce viață ar fi pentru el! S-ajungi în alt penitenciar c-o dedicație frumoasă. Însă nu în toate pușcăriile sunt iubite sifoanele și nu toți oamenii-l iubesc. Astea se acceptă acuma, că nu mai e pușcăria care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu te-ajută întotdeauna. Pentru un timp. Până se plictisește de el, eu știu, comandantul. Și-atunci îl pune pe cursă și-l trimite cu dedicație. Vezi ce viață ar fi pentru el! S-ajungi în alt penitenciar c-o dedicație frumoasă. Însă nu în toate pușcăriile sunt iubite sifoanele și nu toți oamenii-l iubesc. Astea se acceptă acuma, că nu mai e pușcăria care era înainte. Eu știu, avea un sifon în cameră, să-l omoare toți din bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fost mai greu. Am început bagabonțeala. Am furat o mobră. Am luat la locul de muncă. Am făcut fapta. Distracții, bagabonțeli, baruri, fete. Fetele se uitau la mine că aveam bani. Aveam meserie de zidar, tencuieli, zidărie, faianță. Le dădeam dedicații la fete, eram văzut altfel. Le luam la plimbare, la aia. Bine, am pățit-o cu una că am plătit dedicația, fata a zis că merge cu mine și dup-asta s-a sucit, că nu mai merge. Am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
baruri, fete. Fetele se uitau la mine că aveam bani. Aveam meserie de zidar, tencuieli, zidărie, faianță. Le dădeam dedicații la fete, eram văzut altfel. Le luam la plimbare, la aia. Bine, am pățit-o cu una că am plătit dedicația, fata a zis că merge cu mine și dup-asta s-a sucit, că nu mai merge. Am bătut-o. A doua zi a venit poliția. Venisem de la București, cu salariu, am rămas în bar, am băut. Stătusem la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
navighează corăbiile poetice ale lui Const. T. Stoika (pastișă după poetul latino-american José Santos Chocano, tradus de Vieața nouă), Eugeniu Speranția, I.M. Rașcu, Al. Vițianu, C.R. Ghiulea, Șerban Bascovici, George I. Stratulat, Eugeniu Ștefănescu-Est și N. Davidescu (prezent cu o „Dedicație“ convențională). Se remarcă prezența „simbolică” a lui Macedonski - chiar în deschiderea primului număr - cu poemul „Ură“ (adaptat după Cecco Angioleri), exclus cu 15 ani în urmă din sumarul ediției a doua a volumului Excelsior. Al.T. Stamatiad își onorează colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doar europene, vor fi activate în vederea internaționalizării cît mai eficiente a manifestului. O campanie de imagine concepută și realizată la fel de profesionist ca și cea care va crea, peste șapte ani, explozia Dada. În bibliotecile publice se păstrează încă volume cu dedicație adresate reginei-poete Carmen Sylva (La Conquete des Étoiles), scriitoarei aristocrate Elena Văcărescu sau ziaristului Panait Mușoiu. Admirația lui Marinetti față de poeta și contesa franceză de origine română Anne Brâncoveanu de Noailles a fost exprimată - între altele - prin dedicarea unei poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
definitiv. Toate eforturile lui Ion Vinea de a-i reapropia (vezi și corespondența citată Vinea-Tzara, restituită de exegetul fenomenului Dada, Henri Béhar) vor rămîne zadarnice. Iancu și Tzara se vor ignora (sau ironiza) reciproc toată viața: ultimul va elimina toate dedicațiile către cel dintîi în poemele sale și, în vizitele întreprinse la București, va face abstracție de existența fostului amic. Nici Iancu nu se va lăsa mai prejos, atît în România, cît și după emigrarea definitivă în Israel. Un bun „dosar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
elegii crepusculare, maladiv interiorizate. Colajul „simultaneist”, în flash-uri al versurilor e mai degrabă static, infuzat de melancolii și spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al dedicației către un colaborator sau altul („Gamă“, „lui Tamas Aladar”, „Pasărea măiastră“, „lui C. Brâncuși” ș.a., dar și hibernala Crin - „domnișoarei Mirella M.”), fie prin redactarea „cosmopolită” a poemului în limba franceză (Filtre). Alteori, textele „ilustrează” liric un grupaj special (cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Horia Robeanu -, omagiind stîngaci marotele publicației (prezența „ortodoxistului” Nenițescu poate fi explicată prin faptul că era curatorul unui muzeu de artă din cadrul Librăriei Hasefer, unde expuneau colaboratorii Contimporanului; de altfel, poemul său „Dans“, apărut în nr. 72, poartă o dedicație către Milița Petrașcu). Comilitoni mai vechi (Barbu Solacolu) sau mai noi se regăsesc în această categorie, ca și amorurile mai vechi sau mai noi ale neobositului coureur Ion Vinea (Tana Qvil, cu „nocturnele” ei sentimental-religioase, Dida Solomon-Callimachi, Corina Sfetea). Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tine în limba franceză”. Înduioșătoarea implorare (de fapt, o adevărată cerșetorie...) face un apel disperat la solidaritatea de generație. Costin anunță, în plus, că va plăti bani grei și - ca un veleitar - îi promite lui Tzara o bucată literară cu dedicație: „Pentru înțelegerea acestei temerități, contez pe solidaritatea generației noastre, pe afinitățile noastre și pe tinerețea ta nedesmințită: pentru timp voi pune aur greu în talgerul celălalt, iar pentru rușine (...) nu pot anticipa. Apreciază numitele infracțiuni cu simțul și gustul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-un clasament ipotetic - pe locul al treilea, după Franța și, la mică distanță, Italia. Preferințele poetice ale lui Ion Vinea merg cu precădere înspre comilitonul Georges Linze, director al revistei Anthologie din Liége, ale cărui poeme (cu sau fără dedicații către „contimporani”) și manifeste „ilustrează” frecvent paginile revistei unde este un fel de colaborator permanent. Un studiu comparativ între poemele sale și cele semnate de Ion Vinea ar scoate la iveală similitudini surprinzătoare, de la decupajul versurilor pînă la cerebralitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cit., p. 319). Elogiul „fantaziei” moderne devine manifest în comentariul despre „Strofe pentru toată lumea” de Ion Minulescu, semnificativ cuplat cu cel despre volumul Priveliști al lui B. Fundoianu. După ce afirmă, dintru început, că: „D. B. Fundoianu are perfectă dreptate cînd, în dedicația volumului său de poeme, vorbește de Ion Minulescu ca de «primul clopotar al revoltei lirice românești»”, poezia minulesciană e privită în evoluția ei spre un soi de „fantezism democratic”: „«Strofe pentru toată lumea» e mai ales această poezie fantezistă, familiară, transfigurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la care fratele ei Își Îngropa oficial burlăcia. - Ca specialist În rituri celtice, știe bine că toți bărbații de pe insulă vor veni la petrecere. S-ar putea simți jignit să fie ținut deoparte. - Și să anuleze faimoasa ta ședință de dedicații pe cărți? Anne Bréhat avusese Întotdeauna mare drag de cărți. Visul ei tainic ar fi fost să deschidă o cafenea literară, dar pentru asta ar fi trebuit să plece din Lands’en, așa că Își revizuise ambițiile, diminuîndu-le, și transformase partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asupra ei, iar atunci, rușinată, se Întoarse la ocupațiile ei. Scriitorul o urmări cu privirea. Ciudată fată. Avusese nevoie de cîteva zile pînă să-l abordeze ca să-i vorbească de proiectul ei: organizarea unei reuniuni În care el să scrie dedicații pe romanul său. Și o făcuse În cuvinte foarte alese, de care era aproape sigur că le Învățase pe de rost. Aruncă o privire spre colțul consacrat librăriei și se Încruntă. Postamentul pe care Anne Îi așezase romanul chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
au acuzat pe Dicaearchus de descrieri fanteziste și de faptul că „discută despre lucruri pe care nu le-a zărit niciodată”. Dicaearchus a dedicat Înconjurul Pământului lui Theophrastes, prietenul său și successor al lui Aristotel la conducerea Școlii Peripatetice. În dedicație, Dicaearchus dă senzația că anticipează criticile urmașilor, amintind că una dintre sursele folosite În lucrare este călătoria unui oarecare Krog, călătorie pe care de altfel o și marchează pe o hartă care Însoțește textul. Majoritatea lucrărilor lui Dicaearchus s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Violence et la paix: De la bombe atomique au nettoyage ethnique (Paris, Éditions du Seuil, 2000), unui număr de șapte dispăruți: părinții săi, Titu Devechi (profesorul său din București), Raymond Aron, Richard Lowenthal, Jean Laloy și, În fine, Allan Bloom. Iată dedicația pentru Bloom, care include și elemente de portret: „În sfîrșit, lui Allan Bloom, ale cărui entuziasme și indignări au punctat, pentru mine, aceste trei decenii, și ale cărui hohote de rîs tansatlantice m‑au ajutat să situez altfel politica, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu se poate elibera. Lumina se degajă din substanță, o înfrumusețează; corpurile solide îi pot controla calea, de aceea sper că nu va mai fi mult până ce lumina și materia din care e făcută lumina vor fi laolaltă distruse. Și dedicația cărții tot lui Campbell îi aparține. Iată ce-a scris Campbell despre această dedicație într-un capitol la care ulterior a renunțat: Înainte de-a vedea ce fel de carte avea să fie cartea asta a mea, am scris dedicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pot controla calea, de aceea sper că nu va mai fi mult până ce lumina și materia din care e făcută lumina vor fi laolaltă distruse. Și dedicația cărții tot lui Campbell îi aparține. Iată ce-a scris Campbell despre această dedicație într-un capitol la care ulterior a renunțat: Înainte de-a vedea ce fel de carte avea să fie cartea asta a mea, am scris dedicația: „Lui Mata Hari“. Mata Hari s-a prostituat în folosul spionajului și la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dedicația cărții tot lui Campbell îi aparține. Iată ce-a scris Campbell despre această dedicație într-un capitol la care ulterior a renunțat: Înainte de-a vedea ce fel de carte avea să fie cartea asta a mea, am scris dedicația: „Lui Mata Hari“. Mata Hari s-a prostituat în folosul spionajului și la fel am făcut și eu. Acum că am văzut o parte din carte scrisă, aș prefera s-o dedic cuiva mai puțin exotic, mai puțin fantastic, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu 6 ani. Este și în conducerea prestigioasei reviste americane Journal of History of Ideas. În același timp, W. Connell este și profesor la Seton Hall University din New Jersey, iar mai înainte a fost profesor la Princeton. Pasiunea și dedicația cu care profesorul abordează problematică culturală italiană este conformă cu programul pe care și l-a impus la timpul sau fostul președinte american John Adams. Se spune că acesta a fost primul președinte care a inaugurat o catedră de limbă
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
bine și la fel de mult evocat și În ediția a treia. Toate cele trei ediții debutează cu un portret fotografic al marelui erou și mucenic pentru Sfânta Cruce, pentru Țară, Ion Golea, căruia Îi este dedicat acest frumos volum memorial. Iată dedicația din ediția a III-a, cea intitulată „Noi nu am avut tinerețe”: „Prietenului meu Ion Golea, erou martir anticomunist. Din mâna securității nu se putea ieși decât recunoscând acuzațiile, nebun sau mort. El s-a eliberat prin moarte.” Cartea „Noi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Copertele sunt colorate În chip adecvat. Culorile dominante sunt roșul sângeriu pe prima copertă și verdele crud pe ultima. Pe aceasta se află câteva rânduri de adâncă semnificație filosofică, patriotică și istorică, extrase din pagina 339. Volumul debutează cu această dedicație: „Dedic această carte celor care, În Întunecata perioadă comunistă, au căzut În temnițe, lagăre de muncă și subteran sau În munți, luptând cu arma În mână și cu gândul la Dumnezeu și la Patrie..., celor ce și-au păstrat onoarea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
atâta zăpadă la un loc. Până și clădirile din vale păreau niște puncte negre, pierdute În imensitatea albă. radioul mergea În surdină, răspândind În cameră căldura șan- sonetelor franțuzești cu dulce accent québecos, Întrepătrunse de știri despre vreme, rețete culinare, dedicații muzicale și declarații de dragoste. Îmi era dragă Canada, tocmai pentru acest contrast Între căldură și răceală. Din ciocnirea acestor două fronturi speram să se repornească roata Înțepenită a timpului transformărilor. Apa, Începutul și sfârșitul, Își va găsi În fine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]