2,053 matches
-
școală și eu cântam la chitară. Midori a cântat Șapte narcise în timp ce punea mâncarea în farfurii. Mâncarea lui Midori a fost mai grozavă decât mi-aș fi putut închipui. M-a răsfățat cu o gamă largă de feluri, toate preparate delicios, având gustul specific bucătăriei din zona Kansai.1 — Sunt grozave! am exclamat eu cu gura plină. — Watanabe, ia spune adevărul. Nu te așteptai să gătesc atât de bine, nu? — Cam așa ceva, am răspuns eu cinstit. — Ești din Kansai și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
registru. Am fost și eu o dată acolo. Doar o dată. Acolo se mănâncă niște carne de porc grozavă! — Da? am întrebat eu, neștiind ce să-i răspund. — Celelalte mâncăruri din Tokyo nu mi-au plăcut, dar carnea de porc a fost delicioasă. Cred că au crescătorii speciale acolo. I-am spus că nu știu și că e prima oară când aud de așa ceva. Când ați fost la Tokyo? l-am întrebat. — Păi, știu eu? zise el, dând din cap. Parcă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui Midori nu mi-a răspuns. Am spălat trei castraveți în chiuvetă și am turnat puțin sos de soia într-o farfurie. Am înfășurat un castravete în nori, l-am înmuiat în sosul de soia și l-am mâncat. — E delicios! am zis. Simplu, proaspăt, miroase a viață. Sunt chiar buni castraveții aceștia... mult mai gustoși decât kivi. După ce am terminat primul castravete, l-am atacat pe al doilea. Ronțăiam cu poftă și ecoul răsuna ciudat în încăperea aceea mică. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din Azabu. Și-a spus numele la ușă și am fost conduși amândoi într-un separeu. Pe pereții acelei încăperi mici atârnau cam cincisprezece suluri pictate. În așteptarea lui Hatsumi, eu și Nagasawa am băut câte un pahar de vin delicios și am vorbit despre romanele lui Joseph Conrad. El purta un costum gri, elegant, iar eu eram îmbrăcat într-un sacou bleumarin obi[nuit. Hatsumi a sosit după vreo cincisprezece minute. Era fardată cu grij\ și purta cercei de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zebre, fiare sălbatice și antilope de toate felurile. Uneori leii cei răi mîncau și oameni - swahili, umbulu și wandorobo, dar mai ales le plăcea să-i mănÎnce pe negustorii hinduși. Toți negustorii hinduși sînt foarte grași și leii Îi găsesc delicioși. Dar leul Ăsta, pe care-l iubeam pentru că era așa de bun, avea aripi pe spate. Și toții leii Își rîdeau de el pentru că avea aripi pe spate. — Uite și la Ăsta, cu aripi pe spate, așa ziceau și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vreo două sute de grame de unt, pe care-l aduse Înfășurat În celofan, În găletușă. MÎncară clătitele cu unt și sirop Log Cabin dintr-un bidonaș. Desfăceau dopul și turnau siropul. Erau morți de foame amîndoi și clătitele alea erau delicioase - Îmbibate cu untul topit și cu sirop. Prunele le mîncară din ceștile de tinichea, după care băură sucul. Apoi băură ceaiul, din aceleași cești. Prunele au gust de sărbătoare, spuse Piticot. GÎndește-te la asta. Cum ai dormit? — Bine. — Mersi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Rum. Nu cred că vrei să ratezi o astfel de ocazie. Nu, mă găsești aici, îl asigură Daisy nerăbdătoare. —Minunat. Ne vedem mai târziu. Se pierde în mulțime și Daisy îl urmărește cu o privire îndrăgostită. —Nu-i așa că-i delicios? — E un pic cam prea calm pentru mine. Da, desigur, uitasem că ție îți plac tipii duri și situațiile fără ieșire... Un alt bărbat, probabil un coleg de breaslă, vine spre noi și o salută pe Daisy. —Rebecca, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lucra prea mult și nu avea timp de astfel de lucruri. Am găsit o curățătorie bună, unde îi duceam regulat costumele, un restaurant chinezesc care ne livra mâncare oricât de târziu, un bar foarte sexy unde se serveau cartofi prăjiți delicioși și un Martini grozav și care, în weekend, era plin de cupluri care se sărutau pe canapelele de piele ascunse în lumina crepusculară. Bineînțeles, să nu uit de Benny’s Burritos, cu fantastica lumină roz și cocteilurile uriașe. Mă plimbam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mea, nu comentează. N-aș fi avut nici un chef să-l aud spunând vreo platitudine despre cum fiecare își construiește propriul destin. Ne este adus desertul și, imediat după, apare și Matt. Cum vă simțiți? —Grozav! exclam foarte bucuroasă. —E delicios, aprobă Jake cu gura plină. Credeam că e riscant să comand rubarbă în extrasezon, însă îmi place la nebunie. —Prezentarea e deosebită, adaug eu, uitându-mă la plăcinta din farfuria lui, însiropată și garnisită cu zahăr pudră. E un petit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
revine cu o sticlă de vin alb și cu un pahar pentru mine. —Sănătate! îi urez eu luând o înghițitură. Peștele este fraged și moale, mazărea nu are sosul prea lung, iar cartofii prăjiți sunt de demență- crocanți, uleioși și delicioși. Nu mă simt în stare să-i spun lui Jake să-i ia de lângă mine. Bărbaților nu le place să le spui că ții cură de slăbire, cel puțin nu la începutul relației. Mai târziu, nu mai e nici un pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
frumoasă. Mă duc afară și mă minunez de splendoarea aceasta. Finn iese și el din casă, câteva minute mai târziu, cu două pahare mari, pline ochi cu un fel de limonadă, care, în ciuda rezervelor mele, trebuie să recunosc că e delicioasă. —Îți reface nivelul de sodiu și potasiu, scăzut din pricina transpirației, îmi explică Finn. Și, cel mai important, are gust de limonadă, zic eu. Mai este, dacă vrei. Am o mulțime. Iau o gură de suc și privesc grădina. Acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine. Apoi Marilena (Marylena? Mary Lena?). Să descriu liric amurgul, părul auriu, funda mare albastră, eu stând drept, cu nasul În sus În fața unei bănci, iar ea mergând În echilibru pe muchia spătarului băncii, cu brațele desfăcute, cumpănindu-și oscilațiile (delicioase extrasistole), fustița fluturându-i ușor În jurul coapselor rozalii. Fiind sus, de neatins. Schiță: În aceeași seară, mama presărând cu talc pielea rozalie a surioarei mele, eu Înterbând când o să-i crească până la urmă cocoșelul, mama făcându-mă să aflu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am numărul lui de telefon pe undeva”. „Contactează-l”, zise Garamond. „Cu grijă, căci depinde de preț. Și apoi, Încearcă să-l utilizezi și la miraculoasa aventură a metalelor”. Agliè păru bucuros să-mi audă vocea. Îmi ceru vești despre delicioasa Amparo, Îi dădui de Înțeles cu timiditate că era o poveste trecută, se scuză, făcu unele observații politicoase despre prospețimea cu care un tânăr poate deschide mereu noi capitole În viața lui. Îi pomenii de un proiect editorial. Se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acum și copiii. M-aș fi mirat dacă ar fi spus ceva nou.” „Deci”, ezită Belbo, „domnul ăsta spuse pur și simplu adevăruri răsuflate.” „Adevăruri?” râse Agliè, deschizând din nou spre noi cutia lui cu țigări de foi, rahitice și delicioase. „Quid est veritas, cum zicea un cunoscut de-al meu cu mulți ani În urmă. În parte, e vorba de o acumulare de idioțenii. Pentru Început, dacă Împărțim baza exactă a piramidei la dublul exact al Înălțimii, calculând și zecimalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rău”. Îi dădu un ghiont lui Riccardo și-l depărtă de ea. Proclamă cu voce tare: „Eu sunt Sophia și pentru a mă elibera de Îngeri trebuie să făp... să tăftu... să făp-tu-iesc toate păcatele, chiar și pe cele mai delicioase!” Se duse, clătinându-se ușor, Într-un colț unde ședea o fată Îmbrăcată În negru, cu ochii foarte Înnegriți cu creion dermatograf, cu carnație palidă. O trase după ea În centrul sălii și Începu să se unduiască Împreună cu ea. Stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oval care ține cuverturile ridicate și pe care se pune un grătar cu jăratic -asta probabil ca să ne facă să savurăm toate plăcerile vieții de conac. Dar când umezeala e latentă „preotul“ o scoase la suprafață și simți o căldură delicioasă, dar pânza pare udă. Răbdare. Am aprins un abajur din acelea cu franjuri, unde mici gâze aripile-și bat ’nainte de-a muri, cum spune poetul. Și am Încercat să adorm citind ziarul. Dar timp de vreo oră sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ei înfig cuțitul în friptură. Friptura sare pe masă cu zgomotul unei monede scăpate într-un pahar. O iau repede cu mâna și trag de ea cu colții. Are duritatea și gustul unei geci de motociclist. Se întoarce. E bună? Delicioasă. Ronțăie câteva măsline și îmi cere cu cochetărie o bucățică de friptură. Cu multă stăpânire de sine, reușesc să decupez un fragment. Îl introduce în gură zâmbind. Molfăie puțin, se schimbă la față: vai de mine, nu trebuia să programez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bucate alese sunt pe masa dumneavoastră de sărbători? Soția mea este un bucătar foarte bun. De obicei avem friptură de porc, sarmale, salataă biof, cârnați, tobă.Deși suntem doar doi avem mâncare pentru întreaga familie. Desertul este întodeauna cel mai delicios. În primul rând cozonacul și apoi celelalte prăjiturele făcute în casă. Apoi ca băutură vinul proaspăt făcut, roșu și alb ca uleiul. Ar fi o mare plăcere să fim intreaga familie,dar acceptăm situația. Dar anul nou cum îl așteptați
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA CRASNA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by ZLATAN RAEMA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2057]
-
neastâmpărați... Parcă poți scăpa de insistențele lor? Titu se simți jenat și, ca să schimbe vorba, se grăbi să-i spuie că diseară va veni acasă poate mai târziu, pentru că are să petreacă la restaurantul Enache cu un domn. ― Ah, Enache, ce delicios se mănâncă la Enache! suspină romantic doamna Alexandrescu. N-am mai fost însă de când trăia răposatul, fie iertat... Se pierdu un răstimp în glorificarea bietului Mache, care s-a prăpădit așa de tânăr. Ii arătă o fotografie, să-i dovedească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Anul Nou, s-a hotărât să se reaprovizioneze de la socrii lui cu o damigeană de vin, cu vreo butelcă de țuică de prune, fiindcă aceștia au vie și o duzină de pruni în grădină, de unde au materie primă pentru această delicioasă băutură. Știa că la sărbătoarea onomasticei sale, ca de fiecare dată, vor fi prezente unele rude apropiate care locuiesc la oraș, dar și colegi de serviciu și câțiva prieteni din bloc. Deci, trebuia să fie pregătit, mai ales că soacra
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din lumea mondializată, delocalizate : brînza de Brăila, de pildă, este fabricată oriunde vrei în țară, iar în urmă cu cîteva săptămîni am adus, recunosc, la Tîrgul Țăranului dedicat Dobrogei o excelentă gospodină din Teleorman, care a vîndut cu succes un delicios șerbet „turcesc”. Aceste simboluri identitare, dimpreună cu identitățile pe care le exprimă, intră astfel pe ceea ce se cheamă „piața identitară”, delocalizată ca orice piață eficientă. Și pentru că veni vorba de Dobrogea și de produsele sale „locale” : este interesant cum această
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu bănuți aurii. Le așeză, bătîndu-le cu palmele, pe capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să semene cu un culcuș îmbietor, policrom, de o moliciune delicioasă. Apoi, din despărțitura cealaltă a șifonierului, scoase umerașe întregi de rochii de seară, unele vechi, brodate migălos, groase ca brocartul, altele de mătase ușoară, apoi câteva haine și căciulițe de blană. Era cojocul alb, cu înflorituri negre și roșii, pardesiurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după vreo oră, într-o stare de perplexitate absolută. Nu mai știam dacă să râd său să plâng. Marine Boy era prin Filipine, în schimb se adunaseră în casa buldogiței tot soiul de șmecherași, prieteni de-ai lui, cu porecle delicioase: Mielu, Șobo, Hahamu... Hahamului, din simpatie, m-am prezentat și eu: Bardamu. Era însă un tip dur, la care n-a ținut figura. Nici nu s-a uitat la mine când am dat mâna. De ce mă chemase, nu știu. Știu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
virilitate; Walt Whitman, Papini și ceilalți. Ea a cetit puțin, dar mă ascultă. Știu că mă place. Mi-o spune. Mărturisește că s-ar da ca într-un poem din Tagore, pe plajă, în început de furtună. Literatură." " Patima crește, delicios și firesc amestec de idilă, sexualitate, prietenie, devoție. Când stau lângă ea pe covor, cetind împreună, dacă mă atinge, sunt excitat și mă turbur nebunește. Știu că și ea e turburată. (Notă. Nu e adevărat. Maitreyi n-a simțit niciodată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de băieți între care a crescut, ea, singura fată, cele zece operații pe care le-a suportat, învățând în spital limba arabă, broderia de mână și Coranul - dar poți să știi dinainte la ce ai să ajungi conversând cu Marie-Liliane ? Delicioasă fată, ce te face uneori chiar să uiți că frumusețea nu i-a fost dăruită ! Uneori îmi permit inutile și vinovate visări și mă întreb (mai ales când nemulțumirile mă macină) cum oare ar fi arătat viața mea dacă destinul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]