1,351 matches
-
-o foarte bine traducătorii textelor religioase, nefolosind sinonimul vorbă: "La-nceput a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu și cuvântul era Dumnezeu." Dar termeni precum pământ, mormânt, jurământ, a plânge, a râde, râu ("Vecinic este numai râul: râul este Demiurg", " De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și") etc.? Spre deosebire de recurgerea la litera î, întrebuințarea generalizată a literei î: a. reprezintă sunetul î, indiferent de origine: cânta (< cantare), a râde (< ridere), vânt (< ventus), fântână (< fontana), adânc (< aduncus); b. reflectă, într-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mare, Tu ești o noapte, eu sunt o stea, / Iubita mea.” (M. Eminescu) • atribuie sau dezvăluie caracteristici ale predicatului gramatical, ca predicat de calificare: „A noastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg. Vecinic este numai râul. Râul este Demiurg.” (M. Eminescu) „Lucian Blaga e mut ca o lebădă.” (L. Blaga) Când în structura predicatului intră verbul copulativ a părea, identitatea sau caracteristica subiectului este actualizată ca aparență: „Cu cât mai mulți ochi aș avea, cu atâta lucrurile toate dimprejurul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și numărul din poartă / Și clopotul și lacătul și cheia.” (T. Arghezi) În enunțurile cu predicat analitic, sincronizarea în număr este generală, cuprinzând toți termenii nucleului predicațional, când numele predicativ se realizează prin adjective: „Vecinic este numai râul; râul este Demiurg.” (M. Eminescu) Când numele predicativ se realizează prin substantiv sau pronume, sincronizarea în număr cuprinde, sau numai subiectul și verbul copulativ (situația cea mai frecventă), sau verbul copulativ și numele predicativ (mai rar): „Poeții, toți poeții sunt un singur, neîmpărțit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Psihopedagogică Vaslui și profesor-asociat la Școala Sanitară Postliceală din aceeași localitate, apoi profesor-metodist la Liceul Pedagogic din Botoșani și profesor-asociat la Colegiul de Institutori Limbă Engleză din Botoșani. în 1999 publică la Editura NONA, din Piatra Neamț, volumul de proză „Zilele Demiurgului”, însă de peste 20 de ani a colaborat cu numeroase reviste și ziare din Iași („Cuvânt studențesc”, „Strict studențesc”), Vaslui (”Repere psihopedagogice”, “Vremea nouă”, “Adevărul”, “Obiectiv”, “Adevărul literar”, “Monitorul”, “Apollo”, “Clepsidra”, “Est ”), Giurcani (“Elanul”) și, mai nou, Revista de Asistență Socială
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
instabilului. Tu însuți ai devenit instabil, avid de sensuri, avid de orice rezultat pur, mai pur. Ai devenit prin non sens un plan secund. Lumile arhaice, neomogene ne trimit spre un cronotop primordial. Are loc o trezire a conștiinței, unde demiurgul este de fapt un zeu al paradisului de negăsit. Sacrul devine închidere interioară cu rol cathartic. Omul se va exprimă prin cuvânt, cuvântul va fi un soi de tablou al cărui original îl reprezintă gândirea. Conținutul creației tale va fi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
13”>Mihai Sadoveanu, Opere, vol. XI, ESPLA, București, 1978, p. 190.</ref>. În creația eminesciană există o aspirație spre lumină, dar aceasta nu e un simplu fundal, ci substanța ontică primordială din care e plămădit universul și sufletul. „Lumina este demiurgul universului eminescian”, spunea George Popa în Spațiul poetic eminescian<ref id=”14”>Editura Junimea, Iași, 1982.</ref> Dacă în creațiile Memento mori, Povestea magului călător în stele și Călin (file din poveste) întâlnim o explozie de lumină, în Mortua est
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
prin care săvârșesc un hybris. Descântecul se va transforma în bocet. Fiind provocat, descântecul s-a împlinit. Magia nu admite gratuitatea. „Increatul, revelându-se, s-a negat. Deci revelarea este interzisă aprioric.”<ref id=”30”>ibidem, p. 113</ref> Falsul Demiurg eșuează, dar descoperă o traiectorie a cunoașterii, a descoperit tragismul ascuns al existenței, îndreptată iremediabil spre moarte, cât și tragismul cunoașterii incantatorii. „Poemul are o rotunjime inițiatică. Este revelat un ciclu. Dincolo de acest sens ezoteric, perfecțiunea formei muzicale aduce cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
e și o verificare tragică a puterii Logosului ca o privire înapoi după Eurydice”<ref id=”31”>ibidem, p. 116</ref> în aceasta creație literară, descantecul copilului pare a fi o metamorfoză a cântecului orfic, ce poate transfigura lumea. „Micul Demiurg” și Orfeu, victime ale păcatului originar, supuși greșelii specifice firii umane. încă din cele mai vechi timpuri, umanitatea a experimentat pe propria ființă consecințele nerespectării unei legi fundamentale cosmice: cunoașterea este interzisă aprioric. Orfeu uită și încalcă „legea” stabilită de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Orfeu, copilul perturbă ordinea Universului, determinând moartea ființei fragile și dragi, melcul. Atât Orfeu cât și „micul vrăjitor” pierd făpturi inocente, în momente importante ale existenței. Cântecul lirei și descântecul promit o împlinire a vietății iubite, dar totuși irealizabilă. Falsul demiurg din După melci și Orfeu sunt victime ale hybrisului dar constituie modele, Creatori. În cultura antică numai mitul lui Orfeu și filosofia lui Platon au dezvăluit relația dintre iubire și veșnicie. Mesajul orfismului este ca omul se poate salva prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pe neașteptate, cineva examina o hartă a orașului.” Naratorul se află prins nu doar în închisoarea relației cu Ioana ci și în celula unei realități statice, fără epicul ce ar fi dat narațiunii culoare. Dacă în romanul tradițional convenția autorilor demiurgi era o tehnică facilă, naratorul modern se lovește de imposibilitatea de a depăși zidurile cu care se înconjoară personajele. Replicile puse pe seama Ioanei în timpul excursiei la Brașov sunt numai o aproximare a adevăratelor ei stări sufletești: ”Ce degrabă a luat
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
oraș important îl situa pe al său pe primul plan. Schimbările dinastice erau de multe ori urmate de schimbarea capitalei. Atari evenimente îi obligau pe teologii noii capitale să integreze mai multe tradiții cosmogonice, identificând zeul lor local principal cu demiurgul. Când era vorba de zeii creatori, asimilarea era ușurată de asemănarea lor structurală. Dar teologii au elaborat, pe deasupra, sinteze îndrăznețe, asimilând sisteme religioase eterogene și asociind figuri divine net antagonice 4. Asemeni atâtor altor tradiții, cosmogonia egipteană începe cu apariția
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii etc. - Sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat în vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri8 a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a efectuat Creația mastur-bându-se sau scuipând. Expresiile sunt naiv grosolane, dar sensul lor este clar: divinitățile se nasc din substanța însăși a Zeului Suprem. Ca și în tradiția sumeriană (§ 16), Cerul și Pământul erau unite într-un hieros gamos neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pământul sau chiar cu Universul; ea reprezintă întinderea, vastitatea, libertatea 31. Aditi era foarte probabil Mare Zeiță Mamă care, fără să fi fost cu desăvârșire uitată, și-a transmis calitățile și funcțiile fiilor ei, zeii Aditia. 68. Indra, învingător și demiurg în Rig Veda, Indra este zeul cel mai popular, fiindu-i închinate vreo 250 de imnuri, în comparație cu 10 adresate lui Varuna și 35 închinate lui Mitra, Varuna, și zeii Aditia, laolaltă. 30 Pe această temă, cf. M. Eliade, Mepliislopheles et
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Powers", pp. 75 sq. Religia indo-europenilor. Zeii vedici El este eroul prin excelență, modelul exemplar al luptătorilor, adversarul redutabil al populațiilor Dasyu ori Dasa. Tovarășii săi, Măruții, reflectă, la nivel mitologic, societățile indo-iraniene de tineri luptători (maryă). Dar Indra este demiurg și fecundator totodată, personificare a exuberanței vieții, a energiei cosmice și biologice. Neistovit băutor de soma, arhetip al forțelor genezice, el declanșează uraganele, stârnește ploile și comandă tuturor apelor 32. Mitul central al lui Indra, de altfel cel mai important
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ucide, cu adevărat pe Vrtra" (Maitrăyani-Samhită, II, l, 3). Probabil că, la început, lupta dintre Indra și Vrtra constituia scenariul mitico-ritual al sărbătorilor de Anul Nou, care asigura regenerarea lumii 36. Dacă acest zeu e, în același timp, campion neobosit, demiurg și epifanie a forțelor orgiastice și a fertilității universale, aceasta se datorește faptului că violența face să apară viața, o sporește și o regenerează. Dar foarte curând speculația indiană va utiliza acest mit ca o ilustrare a bi-unitații divine și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în procesul descrierii (povestirii), singurul mod, de altfel, de a sugera o nouă ontologie. Aparenta ingratitudine a postmodernismului față de realitate se întemeiază, în fapt, tocmai pe refacerea lucidă în text a unei lumi disperate și degradate. Forma simbolică a acestei demiurgii este, cum am zis, metaliteratura. Atitudinea ironică a autorului tocmai de aici vine, din asumarea acestei imanențe goale. În text, lumea se vede mai coerentă, însă din colțul lui un diavol ascuns îi face semn că dincolo de oglindă e neantul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
des incertitudes, poésie contemporaine, dialogisme, langage syncopé, paratexte, vision déformatrice, poésie ludique, fronde, innovation stylistique, éros, obsession de la mort, réel, imaginaire. În seria LITERE au mai apărut (selectiv): Comicul, Jean-Marc Defays Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake, Cătălin Ghiță Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar, Cristina Sărăcuț Fantasticul în literatură, George Bădărău Genul SF, Roger Bozzetto Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Într-un castel, ca să rupă contactul cu lumea, deoarece frumusețea ei era dincolo de obișnuitul universului uman. De fata de Împărat, aflată la fereastra castelului, se Îndrăgostește Însă un zmeu. Ea Îl respinge Însă din pricina nemuririi lui. Zmeul se duce la Demiurg și-i spune că dorește să fie dezlegat de nemurire. Demiurgul refuză dorința Zmeului, iar acesta, Întors pe pământ, o vede pe fata de Împărat, alături de un pământean, tot un fecior de Împărat, cu care fugise În lume. Zmeul se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
era dincolo de obișnuitul universului uman. De fata de Împărat, aflată la fereastra castelului, se Îndrăgostește Însă un zmeu. Ea Îl respinge Însă din pricina nemuririi lui. Zmeul se duce la Demiurg și-i spune că dorește să fie dezlegat de nemurire. Demiurgul refuză dorința Zmeului, iar acesta, Întors pe pământ, o vede pe fata de Împărat, alături de un pământean, tot un fecior de Împărat, cu care fugise În lume. Zmeul se răzbună pe cei doi. Peste fată prăvălește o stâncă, iar pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ipostaze lirice diverse, un răspuns autentic dat contradicției existențiale a autorului. Nu este prea mult spus, dacă se afirmă că poetul s-a proiectat sub cele două chipuri fundamentale prezente În poem, Hyperiongeniul, și Cătălin, reprezentând chipul teluric al bărbatului. Demiurgul exprimă aspirația spre impersonalitatea universală, iar chipul Cătălinei Îl reprezintă pe poet, În calitatea de muritor care tânjește spre absolut. Poemul are un profund caracter liric, Însă și o structură epică, ambele țesute parcă Într-o atmosferă dramatică. Dramatismul amplifică
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
planul terestru și cel cosmic se separă. Partea a doua este consacrată planului terestru, Cătălinei care acceptă iubirea lui Cătălin, pe când partea a treia raportată În exclusivitate la planul planul cosmic, oferă spectacolul călătoriei Luceafărului prin univers și dialogul cu Demiurgul. Acesta Îi dezvăluie lui Hyperion motivele pentru care nu poate răspunde rugăminții sale de a-1 transforma Într-un muritor. Poemul Începe Într-o atmosferă de basm, evidențiindu-se sursa folclorică de inspirație, unde timpul și spațiul s-au abstractizat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
duce la renunțarea la nemurire. Acțiunea din partea a treia se desfășoară În planul cosmic și constituie În același timp, o cotă a apogeului poemului. Se pot distinge și În această parte parte trei secvențe poetice: zborul cosmic, rugăciunea, convorbirea cu Demiurgul și liberarea. Luceafărul călătorește În timp la Începutul universului, trăiește În sens invers istoria creației: „Și din a chaosului văi, Jur Împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-ntăi, Cum izvorau lumine”. Zborul cosmic amplifică forța sentimentelor, lirismul, setea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ei prin timp și spațiu. Punctul final al călătoriei este spațiul demiurgic, atemporal, acel moment de dinaintea nașterii lumilor: „Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremeancearcă În zadar Din goluri a se naște". În dialogul cu Demiurgul, Luceafărul este Însetat de repaos: „Și din repaos m-am născut, / Mi-e sete de repaos", adică de viață finită, de stingere. Demiurul Îl numește Hyperion, după Hesiod, divinitate simbolică, fiul Cerului, tatăl Soarelui și al Lunii, un titan ucis
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sete de repaos", adică de viață finită, de stingere. Demiurul Îl numește Hyperion, după Hesiod, divinitate simbolică, fiul Cerului, tatăl Soarelui și al Lunii, un titan ucis din invidie de alți titani. După Homer, Hyperion este Soarele Însuși. În poem Demiurgul rostește Întâia oară numele lui Hyperion; Demiurgul este cel care afirmă și cunoaște cu adevărat identitatea Luceafărului, idee ce accentuează legătura acestuia din urmă cu Demiurgul. Hyperion Îi cere Demiurgului să-l dezlege de nemurire pentru a descifra taina iubirii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de stingere. Demiurul Îl numește Hyperion, după Hesiod, divinitate simbolică, fiul Cerului, tatăl Soarelui și al Lunii, un titan ucis din invidie de alți titani. După Homer, Hyperion este Soarele Însuși. În poem Demiurgul rostește Întâia oară numele lui Hyperion; Demiurgul este cel care afirmă și cunoaște cu adevărat identitatea Luceafărului, idee ce accentuează legătura acestuia din urmă cu Demiurgul. Hyperion Îi cere Demiurgului să-l dezlege de nemurire pentru a descifra taina iubirii absolute, În numele căreia este gata de sacrificiu: „Reia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]