1,535 matches
-
magia pietrelor prețioase, a gemelor etc. Se întrezăresc influențe majore din practicile evreiești și sursele științifice arabe ca în manualul de magie Piocatrix, întotdeauna păstrându-se filonul tradiției creștine. La începutul perioadelor renascentiste magia era privită ca fiind periculoasă, antisocială, demonică, incluzând practici condamnate de farmece, necromanție și vrăjitorie. Vrăjitoarele și magicienii erau vânați de inchiziție pentru a distruge transmiterea cunoștințelor lor. Cu toate acestea un manual de tipul Malleus maleficarum 165 descria acum peste cinci sute de ani sabatul vrăjitoarelor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și ritualurilor magice. Ficțiunile alegorice, caracteristice și cadrului science-fiction au personaje elaborate mental în adevărate drame psihologice. Romanele în care misticismul erotic conduce o căutare eroică a perfecțiunii morale sunt cele care relevă pregnant un climat simbolic. Caracterul cosmic și demonic al gândirii alegorice a fost reprezentat mai ales în Evul Mediu când poeții și preoții totodată au creat principiul unității cosmice în transcedentalitatea bazei materiale spre un scop spiritual. Pornind tocmai de la înțelesurile literal, moral și spiritual, interpretarea textelor biblice
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
știu ce să creadă, înșelătoria lumii îi depășește. În formarea indică a autorului, zona miraculosului există, dar el a fost atras de aceasta printr-o existență genetică a căutării acestei cunoașteri. Proza lui Mircea Eliade nu este mistică; el este demonic condus de pornirile-i firești în a nara visurile. Revenind la Coleridge, Borges sugerează că visul repetat, întâi împăratului mongol pentru a construi un palat și apoi poetului pentru a zidi din cuvinte ceva mai durabil decât construcția primului, nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
numeroase acțiuni poetice e un obiect magic, un simbol mental, care are proprietatea să prezinte imagini de ființe sau obiecte absente sau viitoare, cunoscute sau necunoscute, fenomene, acțiuni, din trecut, prezent sau viitor. Magia oglinzilor e veche, sufletul lor e demonic. Legendele medievale spun că ele sunt trecătorile morții, cărările prin care moartea pătrunde în viață și în gând. Utilizată de magi, oglinda constituie poarta de vibrație către cealaltă lume, prin ea putând intra sau ieși entități, duhuri, spirite, demoni. Poate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care o întâlnim la villa Ludovisi din Roma. Sinteza cerului și a pământului sub transfigurarea unui Mercur plin de simboluri, poate atinge zborul pe un Pegas, fiu al lui Neptun cu Meduza, pe dimensiunea solară a divinității totodată angelice și demonice. Dar ar fi o naivitate să explici comportamentul oamenilor numai după cele ce se întâmplă în ceruri. Simbolismul din Divina Comedie 909 afirmă că stelele doar induc dar nu hotărăsc voința noastră. Înțelepciunea sa depășește astfel limitele ochelarilor de cal
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cosmosul. Prinderea conștienței prezente e parte din realizarea viitorului. Istoria din noi este o experiență dusă înafara timpului și apare frecvent ca o străfulgerare de secvențe necesare obținerii eternității. Dilema interpretării răului sau binelui din Dumnezeu, angelicul divin și angelicul demonic cuprinde febra liricii de-a lungul veacurilor: Și demonul ce voiește? O carte Răspundea vocea lui luminată de un vechi solar chiparos Al tău al meu sau un altul, Scrisă sub semn de sus. Și troate păsările cântară de mai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dar și o afectare a părții afective din lobul temporal al creierului, ceea ce abia după câteva secole avea să fie cunoscut. Shakespeare afirmă că acolo, în creier apar întreruperile funcționale ale personalității însoțite de crize comițiale și nu prin posedare demonică. Aceleași arii participă la formarea de noi relații interumane, la statuarea geniului spiritual și la creșterea semnificativă a creației. Malițioși fiind, nimeni nu a observat dacă excesul creator al scriitorului englez s-ar datora unei afectări a creierului, nimeni nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ritual Power, 1999. 159 Simon Magus (Fapte 8:9-25), magicianul care intenționează să cumpere puterile miraculoase ale discipolilor lui Cristos. În legendele creștine de mai târziu această poveste devine o dramatică luptă între adevărata religie cu miracole divine și magia demonică, falsă plină de iluzii. 160 Charles Burnett, Magic and Divination in the Middle Ages: Texts and Techniques in the Islamic and Christian Worlds, 1996. 161 Valerie I.J. Flint, The Rise of Magic in Early Medieval Europe, 1993. 162 Richard Kieckhefer
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
asculte. 165 Edward Peters, The Magician, the Witch, and the Law, 1992. 166 Brian Vickers (ed.), Occult and Scientific Mentalities in the Renaissance, 1984. 167 Gershom G. Scholem, On the Kabbalah and Its Symbols, 1969. 168 D.P. Walker, Spiritual and Demonic Magic: From Ficino to Campanella, 2000. 169 Frances A. Yates, Giordano Bruno and the Hermetic Tradition, 1999. 170 Valerie Flint, The Rise of Magic in Early Medieval Europe, 1991. 171 Keith Thomas, Religion and the Decline of Magic, 1971. 172
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
genul ăsta nu sunt, desigur, decât un nonsens, și mă surprinde când mă văd așternându-le. Care au fost „rațiunile“ lui Hartley? N-am să știu niciodată. E posibil ca în legătura mea cu Clement să se fi strecurat o demonică nevoie de a renunța la inocență, ca și cum i-aș fi spus lui Hartley: „Nu ai avut încredere în mine. Ei bine, am să-ți arăt, acum și pe vecie, cât de justificată ți-a fost neîncrederea“. Poate că toate aventurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau loc: „Dar scumpă-i era frăția de cruce, ca oricărui voinic, mai scumpă decât zilele, mai scumpă decât mireasa.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 11), „Acei ochi de-un albastru întuneric (...) devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici.” (Ibidem, p. 77) Observații: Gradul de intensitate superioară poate fi accentuat prin adverbul modalizant de intensificare și: „În neștiința ta ești și mai frumoasă...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 56) Augmentarea intensității unei însușiri la un obiect se poate produce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
secolul al XV-lea. În tabloul Purtarea crucii, Bosch renunță la abordarea narativă caracteristică primelor sale compoziții religioase. El invită credincioșii să resimtă din plin violența, și în acest scop le propune viziunea cu „măști” a scenelor purtării crucii. Spiritul demonic, ce sălăsluiește în indivizii din mulțime, le schimonosește chipurile, voiciunea acestora contrastează cu durerea imobilă de pe chipul lui Hristos. Începând cu secolul al XV-lea, au curs tone de cerneală pentru a analiza lumea fantastică și misterioasă a lui Bosch
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
vis al neființei", sau chiar "vis al vieții eterne", este impins de dorinta sa de eliberare la "energica lui afirmare, adică la dobandirea plenitudinii." Ruben, sub infatisarea linistita si blanda de dascal, este un Mefisto care nu-si dezvaluie intentiile demonice, dar se bucura nespus de faptul ca a reusit initierea eroului si-l determinase pe calugar sa pacatuiasca, intrucat l-a convins sa indrazneasca a aspira catre cunoasterea absoluta, adica aflarea formulelor magice pe care Dumnezeu le-ar fi rostit
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ciotur de copac și, scărpinându-se în capul lățos si cornut începu a râde hâd si strambandu-se: [...] inca un suflet nimicit cu total!”. Ruben, sub înfațișarea liniștită și blândă de dascăl, este un Mefisto care nu-și dezvăluie intențiile demonice, dar se bucură nespus când reușește inițierea eroului și-l determina pe călugăr să păcătuiască întrucât îl convinge să îndrăznească a aspira către cunoașterea absolută, adică aflarea formulelor magice pe care Dumnezeu le-ar fi rostit la Facerea lumii. Ruben
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aduce lui Eugen Ionescu revelația că absurdul are rădăcini sufletești. În această caracteristică a romanului, criticul vede nereguli superioare prin care Holban e mai degrabă ionescian avant la lettre decât stendhalian. Valoarea acestei literaturi constă în tragicul inutil și chinul demonic și zadarnic al analizei la care se rezumă, de fapt, activitatea sisifică a personajului. 2. Climatul literar românesc Pe lângă considerarea operei lui Anton Holban ca având o descendență franceză, nu trebuie trecut din vedere climatul literar românesc. În jurul anului 1930
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cu acest fenomen irevocabil. Omul cultivat își dirijează energia spre înăuntru, omul civilizat spre în afară (...). Cuvântul lui de ordine, expansiunea, este totul, închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive"892. Evident, Spengler a exagerat vestind declinul și moartea civilizației occidentale. Lumea liberă, occidentală, are o capacitate nebănuită de Spengler, de a se reproduce, expansiona
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
al unor timpuri noi (...). Cuvântul lui de ordine: "EXPANSIUNEA ESTE TOTUL"închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. El este adevărat în ceea ce-i privește pe romani, arabi și chinezi (...). Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive (...) Rhodes înțelegea prin politica victoriei numai și numai expansiunea teritorială și succesul financiar . Aceasta este trăsătura romană a caracterului său, de care abia dacă era
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
le transmite, prin preotese, celor capabili să le ducă mai departe și să le scrie. Textele erotice, unele incluse în tratate, sunt inspirate de ea. Este și soția lui Kama, zeul dorinței și al dragostei. Uneori, Rati reprezintă și voluptatea demonică, distructivă. Sodasi sau "femeia perfectă" este tânăra de 14-16 ani ce întruchipează 16 dorințe. Este lumina ce iradiază din cei trei ochi ai lui Shiva (component al triadei Brahma Vishnu Shiva), reparatorul universului distrus, energia cosmică pozitivă și simbolizează: înțelepciunea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu mult interes. Doktor Faustus este o carte concepută pe trei planuri, din care două inițiatice. Primul plan, al lecturii naive: Serenus Zeitblom e un om cuminte și normal, Adrian Leverkühn e un dement. Artiștii aceștia sunt de fapt niște demonici. Arta e primejdioasă. Planul lecturii a doua, ori al inițierii de gradul întâi: Serenus Zeitblom e un prostănac neinteresant, Adrian Leverkühn este artistul în toată veracitatea lui; arta presupune o doză de nebunie, numai așa poate fi creatoare și justifică
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
se încred milioane pe mapamond. Mitul întunecat al Statelor Unite prinde contur, ca o contrapondere la rătăcirea celor care aleg să se îndrepte către Occident. Către un Occident al cărui centru sunt Statele Unite, entitatea dinspre care radiază, de la 1947 încoace, energia demonică a dezunirii, urii și spionajului. Montajul dramatic al lui Baranga răstoarnă polaritatea mitului și apare ca o operă demonologică, ca atâtea ale epocii. Statele Unite sunt o cetate a rapacității, bigotismului și suspiciunii. Șarjată și butaforică, umanitatea americană a lui Aurel
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și la ascendențe bizantine. Numele cu rezonanță grecească îi furnizează romancierului vibrația peiorativă a alogenului versatil, față de care numele neaoșilor comuniști face un contrast elocvent (Păltânea, Cocorea etc.). Maniheismul doctrinei comuniste este evident, opțiunea te plasează fie de partea făpturilor demonice, burghezia și admiratorii ei, fie de partea agenților binelui, comuniștii, cale de mijloc nu există. Eugen Barbu va transfera această viziune maniheică personajului său, care se disociază în termeni radicali de tot ce înseamnă câștigarea onestă, prin muncă, a existenței
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
minereurile în "bărbați" și "femei"; în China antică, Marele Yu, metalurgul primordial, deosebea metalele masculine de metalele feminine; ibid., p. 37. În Africa, operația topirii este asimilată actului sexual; ibid., p. 62. - Încărcat de forțe în același timp sacre și "demonice" - se transmite metalurgilor și fierarilor; aceștia sunt ținuți la înaltă cinste, dar totodată temuți, îndepărtați sau chiar disprețuiți 56. În numeroase mitologii, fierarii divini făuresc armele zeilor, asigurându-le astfel victoria împotriva Dragonilor și altor Ființe monstruoase, într-un mit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
onoarea lui Marduk. Deși utilizează teme mitice tradiționale, Enuma eli$ prezintă o cosmogonie mai degrabă întunecată și o antropologie pesimistă. Pentru a scoate în evidență valoarea tânărului luptător Marduk, zeii epocii primordiale, în primul rând Tiamat, sunt încărcați de valori "demonice". Tiamat nu înfățișează doar totalitatea haotică primitivă care precede orice cosmogonie; ea sfârșește prin a se revela ca făuritor al unor monștri fără număr; "creativitatea" sa este în întregime negativă. Așa cum îl prezintă Enuma eliș, procesul creației este foarte devreme
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ia locul, dar schițează o primă organizare în masa acvatică ("în acel loc și-a întemeiat lăcașul [.] a hotărât așezarea sanctuarului"). Cosmogonia este rezultatul unui conflict între două grupuri de zei, dar ceata lui Tiamat cuprinde și creaturi monstruoase și demonice. Altfel spus, "primordialitatea" ca atare este prezentată ca izvor al "creațiilor negative". Din cadavrul lui Tiamat, Marduk făurește cerul și pământul. Tema, atestată și în alte tradiții, este susceptibilă să dea interpretări diverse. Universul, constituit din corpul unei divinități originare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să dea interpretări diverse. Universul, constituit din corpul unei divinități originare, împărtășește substanța acesteia, dar, după "demonizarea" lui Tiamat, se mai poate oare vorbi de substanță divină? Cosmosul participă deci la o dublă natură: o "materie" ambivalență, dacă nu direct demonică, și o "formă" divină, căci ea este opera lui Marduk. Bolta cerească este alcătuită dintr-o jumătate Adăugam că există și alte tradiții paralele privind cosmologia și crearea omului. Religiile mesopotamiene a trupului lui Tiamat, dar stelele și constelațiile devin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]