1,243 matches
-
această asociație. Bineînțeles că discuțiile s-au continuat și mai târziu, am luat masa la o cantină din apropiere și după aceea o parte dintre noi, adică vreo 17 oameni, ne-am dus la o cofetărie din Pitești și am depănat amintiri, ne-am distrat, dar am și făcut planuri de viitor. Am ajuns înapoi la hotel seara pe la ora 23 și pe holul de la etajul 3 ne-am întâlnit și cu alți colegi de breaslă. Aici am mai stat încă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
diferite game de culori ce-l reprezentau mai bine. După vernisaj ne-am îndreptat cu toții spre locul unde avea să se țină masa festivă. Bucuria reîntâlnirii a transformat totul într-o scenă a veseliei în care diferitele povestiri sau amintiri depănate de către un coleg luau sfârșit cu un ropot de râsete puternice ce îți umpleau sufletul de o stare de bucurie pe care ai fi vrut să o păstrezi mai mult timp. Întreaga petrecere continua la fel, ca de obicei, ca
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un individ mai puțin adaptat la cerințele sclipiciu lui lazarovian. Nici nu știu ce căuta în public. Cum stătea el liniștit și se uita la zâna cu gropițe (umplute cu bunătate), aceasta i se adresează și începe, așa cum îi este felul, să depene povestea vieții lui. Din cele spuse de ea, omul află că mai are un frate geamăn de care nu a știut niciodată și care iată, se află în sală. Bărbatul mai apucă să bâiguie „Ce glumă mai e și asta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pentru că altfel vei fi pierdut. Cine cere unui labirint mai mult decît să-l părăsească va rătăci totdeauna prin el. Poate că acest gînd Îți va fi și mai folositor decît ghemul pe care acum trebuie să Începi să-l depeni...) Operă a unui artist anxios, revoltat Împotriva ordinei clasice (cum ni-l arată pe Dedal și statuile umblătoare atribuite de legendă tot lui), labirintul colcăie de Întrebări neformulate. Iată un alt chip al sfinxului. Ochii săi hipnotici sticlesc dilatați În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
are pe lipsa de dragoste? Poate mîine voi avea mai mult curaj să spun acest lucru Într-un fel care să nu mai lase loc la nici o Îndoială. Ariadna Prin ghemul de lînă dat de Ariadna lui Tezeu ca să-l depene În labirint, recunoscînd astfel drumul la Întoarcere, dragostea a oferit rațiunii o soluție pentru a ieși din impas. Cel puțin acest adevăr Îl știm sigur CÎnd Ariadna s-a trezit În insula Naxos, unde a părăsit-o Tezeu În timp ce ea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
doisprezece ani de Închisoare. Și despre peripețiile lui Ulise am Învățat totul, În afară de faptul că Ithaca este nu numai sfîrșitul logic și necesar al Odiseii, ci și condiția ei. Fără ea, aventura lui Ulise ar fi lipsită de sens. El deapănă prin labirint amintirea unei insule. Dincolo de gesturile unui aventurier intrepid și abil, apare deodată frînghia care-l leagă de catarg intrîndu-i adînc În carne și apărîndu-l de o eroare fatală. Și dacă astăzi știu mult mai multe lucruri despre greșeli
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
adică sînt sigur, că ceva s-a întîmplat. Ori sînteți prea necăjiți, ori ceva din rîndurile mele te-a supărat. Drept să-ți spun: sînt derutat. Am fost la București și am multe impresii pe care am să ți le depăn altă dată. Privitor la articol, te rog să-l lași, deocamdată, total în suspensie. I-am făcut cîteva adăugiri, una de foarte mare importanță și nu-i exclus să apară mai repede în altă parte. Vreau ca articolul să rămînă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
viață și pentru a ne convinge că tot ceea ce am citit despre tine, în Cartea Sfântă, este o realitate și nu o poveste. Bună dimineața, Hațor, bună dimineața! Arheologii români au venit la tine. Scoală-te și începe să-ți depeni povestea!” Și am început. Ne trezeam la 4:30 dimineața pentru ca la 5, după ce beam ceaiul, să plecăm de la hotel pe șantier, unde lucram până la 11, apoi curățam și spălam “cioburile”, după care serveam masa de prânz. După masă, unii
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a situației romilor, strategie a Guvernului României, prin care se urmărește dezvoltarea comunităților de romi în mai multe direcții: educație, muncă, locuire, sănătate, comunicare publică. CAPITOLUL 15 Semănarea Evangheliei și construirea primei biserici în Simileasca Dar să trecem la a depăna amintiri frumoase despre prima parte a lucrării din acest cartier, din perioada 1991-1995. Trebuie remarcat din nou că dacă în celelalte zone ale județului și ale țării, locuite de romi, după 1989 am asistat la un declin din punct de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ne-am reîntâlnit la o nouă ocazie în care Domnul a vorbit, prezent fiind de data asta fratele George Pîrlitu, secretarul de atunci al Conferinței Muntenia (actualul președinte). S-au legat noi prietenii, s-au relegat cele vechi, s-au depănat amintiri, s-au rostit legăminte, îmbrățișări, cărți, flori și lacrimi, multe lacrimi... Iată ce înseamnă ca cineva să prindă murmurul abia perceptibil al Duhului Sfânt și să purceadă la treabă indiferent de costuri. Ce ar fi fost dacă cele aproape
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ce le afla în drumurile sale, Costache aude bătăi în poartă și cum strigă un glas de bărbat: − Bade Costache, bade Costache ! − Ia du-te, Maricică, și vezi cine bate, o îndeamnă Costache pe fiică-sa care împlinisecincisprezece ani, și depăna lâna de pe un fus. Aceasta îl văzu la poartă pe Ghiță Stoleru, poștașul pe care fata îl salută, întrebând: − Bună ziua, bade Ghiță, iar ai adus vreo scrisoare de la bădia Mihai? − Nu, măi fată, e de la Galați, de la mătușata. Ia-o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de persoane. De emoție, pot spune că n-am prea avut spor nici la mâncare, și nici la băutură! Nu veniserăm să mâncăm și să bem. Partea de suflet, emoțională a fost esențială pentru întâlnirea noastră! Până pe seară s-au depănat atâtea amintiri și întâmplări, care de care mai hazlii. Eram în acel moment aceiași care fuseserăm cu 35 de ani în urmă... Încep să se dezlege limbile apropiind distanța dintre profesori și elevi. Eram oameni căliți, trecuți prin vitregiile vremii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-ne soției și mie decât o scurtă plimbare pe vestita "Avenida Paulista", atât de cunoscută românilor din telenovela cu același nume, și apoi să luăm masa împreună cu câțiva români. A fost un plăcut prilej de a ne cunoaște, a ne depăna amintirile și a ne expune gândurile de viitor. Dimineață am pornit din nou la drum, strecurându-ne printre camioanele enorme încărcate cu saci de cafea sau munți de banane. Șoseaua Sao Paulo-Curitiba are multe sectoare de munte, accidentate, serpentine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
respectabil hotel de 5 stele. Am telefonat, mi-a răspuns secretara, am stabilit o întrevederea și într-o după-amiază însorită am avut privilegiul de a discuta, împreună cu soția, preț de o oră cu această femeie deosebită. A început să-și depene amintirile cu precizie, neomițând nimic din întâlnirea de la Peleș, arătându-ne fotografii și tăieturi de ziare care au surprins evenimentul. Venisem pregătit cu un frumos album al Castelului Peleș, pe care i l-am dăruit. A fost o întâlnire emoționantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
alergat odată până la căruciorul lui, pentru a-i arăta o pietricică frumoasă, pe care el a examinat-o pe Îndelete, apoi a băgat-o În gură. Îmi pare rău că n-am fost mai curios În anii următori, când mama depăna amintiri despre acele vremuri. Erau tot mai dese perioadele În care intra Într-o stare de inconștiență; În timpul unei asemenea crize a fost transferat În locuința lui provizorie de pe Cheiul Palatului din St. Petersburg. În timp ce Își recăpăta treptat cunoștința, mama
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se Întâmplă să nu știu precis dacă o amintire este a mea proprie sau mi-a parvenit la a doua mână, dar În acest caz am cu adevărat Îndoieli, mai ales pentru că, mult mai târziu, când avea chef să-și depene amintirile, mama se referea amuzată la flacăra pe care, fără să știe, o aprinsese. Parcă Îmi amintesc o ușă Întredeschisă dând spre salon și acolo, În mijlocul pardoselei, Ordo, Ordo al nostru, stă Îngenuncheat și Își frânge mâinile În fața tinerei, frumoasei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
această lume, Își azvârlea capul spre spate și Își recita poezia plasmodiind curgător și Îngrozitor de enervant, iar la sfârșit se oprea brusc, trântind ușa În nas ultimului vers și așteptând aplauzele să populeze tăcerea. Și mai era bătrânul cher maître depănând perlă după perlă dintr-o admirabilă povestire pe care o citise de nenumărate ori și Întotdeauna la fel, cu același aer dezgustat pe care-l avea chipul lui cu nobile cute de pe frontispiciul operelor sale complete. Presupun că pentru un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai cu seamă pentru cele rele. Cine nu ține seama de istorie, riscă să-i repete greșelile", a spus un mare istoric și sociolog american. Romanul lui Ștefan Vodă și al Moldovei lui nu este povestit, ci trăit, trecutul se deapănă la timpul prezent, ca și cum trăirile eroilor s-ar petrece sub privirile vrăjite ale cititorului ce devine, din spectator, martorul din umbră al dramei; mai mult, prin participarea emoțională, pentru el, povestirea devine adevărată, eroii sunt vii, trăiesc cu el alături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sărăcăcioasă. Lenjeria, pentru toți ai casei era lucrată de dânsa, pornind de la semănatul inului și a cânepei, la tors, împletit, sau cusut la mașină. În lungile nopți de iarnă țesea pânză. Cumpăra bumbac fire, pachete, pe care-l opărea, îl depăna, îl urzea, îl țesea, îl ghilea, îl croia și făcea cămăși, izmene, ciorapi. Țesea sute de „coți” de pânză. Mai lucra și covoare și scoarțe cu modele românești stilizate. Creștea viermi de mătase pe care-i hrănea cu frunze verzi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
verzi de dud. „Gogoșile” le opărea și apoi, cu o măturiță scotea firul de borangic, pe care-l încolăcea pe o hârtie de ziar și peste el cernea mălai, pentru ca firul să se așeze fără să se încâlțească, și apoi „depăna”, „urzea”,. .țesea pânză de „borangic”, din care făcea bluze sau basmale, dar mai ales ștergare lungi ormanentale, pentru împodobit icoanele de acasă și de la biserică. Cultiva, în grădină, cânepă, o ducea la „topit”, o punea la uscat, o „melița”, o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
piept, frumoasă ca o adolescentă, serioasă și originală în tot ce spune și face. Am făcut o petrecere la mine, unde am invitat-o și pe editoarea Ilenei, Ingrid Svensson. M-am simțit bine, am stat cu Ileana până târziu, depănând amintiri din „tinerețea” noastră și din timpul în care eu n-am mai fost în țară. Ileana vorbește în așa fel încât am impresia că eu am „pierdut” melodia limbii, acel flux vital, plin de pitoresc și neașteptate creații ale
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tot mai aproape. Mișu a adormit după ce serialul de la 23 televizor s a terminat. Am încercat să adorm și eu, dar somnul nu a vrut să vină din cauza neliniștii care mă stăpânea. Pe nesimțite, firul amintirilor a început să se depene. FABRICA Fabrica în care lucram era motiv de mândrie pentru concetățenii mei, dar și pentru cei care urmau să lucreze în acea întreprindere. După ce făcuserăm o specializare de un an la București, ne-am întors aici să facem aparatură de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu bun gust, purta lucruri de calitate. Când veneam la instruire, îi aduceam toamna o sticlă de țuică bună, câte o sacoșă cu gutui mari și aromate pe care le aprecia mult. Mă servea cu o cafea și începea să depene amintiri despre Ardealul de unde venise, mutat disciplinar. Făcuse fiului său nuntă cu dare și îi cununase la biserică cu mai mulți preoți. Tovarășa Țâru, mi-a spus cu ceva timp înainte, după ce a gustat din țuica de prune pe care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
primărie, mi-a șoptit Sofia. Am stat până noaptea târziu în curte la lumina stelelor și mi-au povestit despre casa lor, despre patiseria pe care o aveau. Mi-au arătat poze. Am vorbit, am cântat, am spus glume, am depănat amintiri. Uneori neamțul vorbea cu Sofia nemțește și din gesturile pe care le făcea, din inflexiunile vocii și din refuzurile ei repetate, am înțeles că o îndeamnă să-mi propună ceva. Într-un târziu, după miezul nopții, când bătrânii erau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se schimbase, eu, oamenii, străzile, casele, vremurile! Am revăzut în marile muzee Altarul din Pergam, Poarta leilor din Babilon, ne-am reîntâlnit cu fascinanta Nefertiti, ne-am plimbat, ca în anii tinereții, pe "Unter den Linden" pe sub tei... Ne-am depănat amintirile la o gradină-restaurant simpatică de pe Kurfurstendamm, locul evadărilor noastre de odinioară într-o superbă după-amiază de octombrie. De la atașatul cultural de atunci, secretar III, la ambasadorul de acum, trecuse aproape jumătate de veac. În locurile unde ai fost fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]