1,919 matches
-
o mutație istorică de mare amploare, pentru care s-au pregătit. Și nu în spirit neoliberal, cum acuză Attali, ci al celebrei lor economii sociale de piață, mai curînd ordo-liberale, decît neoliberale. Nemții au sentimentul tragicului, francezii duc totul în derizoriu. Astfel, Franța a ajuns să îngrijoreze marile cancelarii europene. Credeți că întîmplător "perfidul Albion" bate iar în retragere ? Cum să accepte orgoliul britanic să fie condus de o paiață ca van Rompuy ? Revenind însă la bolnavul nostru , să spunem că
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Desigur că nu toți s-au retras sub acest clopot de sticlă. De pildă, unii ridică problema sărăciei, alții pe cea a libertății sau a contingenței. Într-o lume fracturată, mută, dar stridentă, individul "trestie plăpîndă" (Bergson), dar suveran, ambele derizorii, se recomandă ca monada de la care totul poate să se reconstituie. Individul în sens de sine divin, de chip, miraculos și deplin, netrecător și fragil, glorios și absurd, doar el poate să redevină sursa sensului și a valorilor, la îmbinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pe evrei cât și pe ne-evrei, fiind, din păcate, emblematică pentru violența care a copleșit societățile dezvoltate, din multiple motive. La puțin timp după aceea, un francez ne-evreu murea în circumstanțe asemănătoare, torturat până la moarte pentru o sumă derizorie de bani. Și nu mult mai târziu, un arab era ucis de gloanțe la Oullins, în circumstanțe cel puțin neclare, din care nu lipsea bănuiala de rasism. Asasinarea tânărului Ilan Halimi este urmată de o manifestație care adună în majoritate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ar fi decît o etapă a creșterii naturale. Ostilitatea față de această doctrină l-a condus pe Veblen să considere locul special al economiei ca rezultatul unui mod de gîndire depășit. El respinge orice abordare cantitativă a analizei economice, aruncă în derizoriu aplicarea conceptului de echilibru al relațiilor dintre variabilele economice și chiar construcția oricărui model imaginar al economiei. Dar doctrina socio-economică a lui Veblen nu va putea înlocui satisfăcător teoriile pe care le respingea. Plecînd de la un studiu al relațiilor oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
22 mai mult decât capacitățile de a judeca, a critica și a munci ale actorilor. Să trecem repede peste mica glumă a „mutației antropologice” pe care ar anunța-o carnavalizarea postmodernă, bufoneriile și comicăriile fade ale lumii noastre plate și derizorii. Ca și cum oamenii n-ar fi găsit totdeauna o plăcere în a se juca, a simula, a-și schimba înfățișarea, a se relaxa, a se opune gravității vieții: nicio altă trăsătură nu poate fi calificată cu mai multă îndreptățire drept imemorială
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
celălalt devine, în același timp, model, rival și obstacol. Principiul 3: când cel care copiază și cel care este imitat se apropie, dorințele mimetice se ascut, iar rivalitățile se amplifică cu atât mai mult cu cât în joc sunt diferențe derizorii. Așadar, cu cât diferențele dintre oameni sunt mai puțin profunde, cu atât ei se imită mai mult unul pe altul și cu atât ranchiunele, invidiile și privirile dușmănoase se dezlănțuie. Amară lecție: departe de a pregăti o pace armonioasă, bunăstarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu va fi dispărut: el își va fi pierdut imaginarul luxuriant și centralitatea triumfalistă. Antropologii unui viitor îndepărtat se vor putea apleca atunci plini de curiozitate asupra acelei civilizații luminate în care homo sapiens se închina unui zeu pe cât de derizoriu, pe atât de fascinant: efemera marfă. Eclectismul fericiriitc "Eclectismul fericirii" Sunt numeroase rațiunile care ne fac să credem că așa-zisa cultură a fericirii de piață nu poate fi considerată un model de viață bun. Totuși, sunt ele suficiente pentru
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
s head) în care își recunoaște propria imagine, în timp ce textul de pe sul vorbește de data asta despre cei ce, alergând după umbre, merită să primească doar umbre. Oare desenul acesta nu este o altă mască a morții, în dimensiunea ei derizorie? În sfârșit, în sipețelul de plumb deschis de Bassanio stă închis un portret al Porției, un portret destul de ciudat, însă atât de viu și imitând atât de bine modelul (counterfeit, cuvânt-cheie din lexicul shakespearian al iluziei), încât pare că-și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Catarinei nu este, în fond, o parodie a înfruntării sălbăticiei și sălbăticiunilor? Iar Petruchio n-ar putea reprezenta și el figura parodică a eroului războinic? Până și tragediile, inclusiv cele cu fantome, vor fi tratate uneori de Shakespeare din perspectiva derizoriului. Să ne amintim de pitorescul portar din Macbeth, care, abia trezit din beție, aude bătăile repetate în poarta castelului, chiar în momentul asasinării regelui Duncan. Ecoul neliniștitoarelor lovituri - atât de tulburătoare pentru Macbeth și despre a căror putere de a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se întâmplă în Sora Béatrice, ci aceea a infirmului vindecat, a ologului care începe să meargă; pe de altă parte, Pirandello renunță și la dimensiunea mistică atribuită miracolului de către dramaturgul belgian, pentru a propune o tratare a temei din unghiul derizoriului. În schimb, în ciuda unor ambiguități, fascinația magiei se află la loc de frunte în Uriașii munților. Fiindcă, orice s-ar spune - Pirandello nu se înșală în această privință -, teatrul este o artă păgână. Și totuși el nu uită niciodată că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
va pătrunde Istoria. Aici se va juca încă o dată aceeași piesă, scrisă și reprezentată cu secole în urmă, aici se va petrece pentru a doua oară ceea ce se petrecuse cândva, demult. Teatrul lui Kantor este teatrul unei „reluări” - din perspectiva derizoriului și a blasfemiei, e drept, dar care, în ciuda imanentului ei eșec, nu exclude o așteptare, a ceva ce va fi recreat după distrugere. Când ecourile exploziei finale încep să se stingă, în tăcerea care se lasă după ce personajele cad răpuse
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de participare la o povestire reală a acestora”, ceea ce presupune „să le despuiem, să le supunem rușinii de a apărea în toată goliciunea lor, precum leșurile într-un osuar”. Misiune de care se va achita Femeia de serviciu, Măturătoarea, versiune derizorie a „Femeii cu coasa”, adică a MORȚII. Parada vidului: moarte și degradare Măturătoarea reprezintă în primul rând mijlocul de a aduce pe platoul de joc al teatrului o „muncă dintre cele mai «de jos»”, asociată, în plan simbolic, cu „materia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de ceară ale lui Kantor se înscriu vizibil în moștenirea lăsată de Schulz și de Maeterlinck. Imagini degradate ale vechilor strigoi, așa cum le propune modernitatea, ele continuă totuși să păstreze ceva din forța acelei „stranietăți” care, deși tratată în registrul derizoriului, trădează o experiență a angoasei și chiar a durerii. „Creatură marcată de moarte”, veritabil „intermediar între un actor mort și un actor viu”, figura de ceară este sursa acelui sentiment de bizar, de straniu, care, crede Kantor, ar trebui să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai generală: efemeritatea ființei umane sau, într-o manieră mai intimă: moartea posibilă a celor apropiați sau, în sfârșit, într-un mod mai personal: propria sa moarte... Fie că face obiectul unor reflexii cu aspect metafizic sau constituie un subiect derizoriu mergând până la a deveni ridicol, fie că este „așteptată „ ca o eventuală eliberare sau respinsă ca o inevitabilă amenințare, fie că este proiectată asupra altcuiva prin intermediul unor fantezii ucigașe mai mult sau mai puțin invadatoare (acei alții care te împiedică
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
știe că atâta timp cât există efecte recurente care nu măsoară cu adevărat mărimea sau finalitatea pieței concurențiale, în timp ce efectul în baza căruia piața a fost acceptată ca ipoteză fondatoare a teoriei economice este firav, întâmplător și evitabil, teoria ca atare este derizorie din punct de vedere explicativ. Întrebarea este: clasăm teoria ca valabilă fără să ținem seama de faptul dovedit că efectul esențial presupus de ea este neglijabil sau rechemăm la bară ipoteza fondatoare pentru a-i retesta relevanța? Survine și o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a cercetătorului științific. Dacă acesta prezintă într-alt fel concluziile cercetării, este periferizat în circuitele profesiei. Ritualizări de genul conformării la criterii de performanță inflexibile, preformate sau codificate exclusiv, pentru a abandona circulația ideilor unor rețele editoriale închise (considerând, bunăoară, derizorie publicarea în volum) au ajuns reguli ce par să exhibe formula „cine nu face ca noi nu există!”. Adică, un fel de renaștere a prejudecăților doctrinare în cercetarea științifică, ce riscă să însemne că substituie argumentele epistemologiei cu cele ale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și nici vreo motivație strategică, ci împins de nevoia de a-și salva pielea; în plus, adăpostul utilizat este întotdeauna banal, meschin și ridicol. Absența premeditării și proporțiile flagrantului delict se află la originea acestei supravegheri neintenționate, aleatorii, cu rezultate derizorii de altfel, căci informațiile obținute pe această cale sunt inconsistente și lipsite de urmări importante: afectată nu va fi, întrucâtva, decât relația dintre soți, dar și aici lucrurile se vor aranja până la urmă, printr-un compromis acceptat de ambele părți
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mi l-am văzut. Din scepticism sau din lașitate? Cercetarea arhivelor mai are un aspect, de astă dată comic, un fel de revers al feței tragice a medaliei. După lectură, mulți au fost consternați, cuprinși de o exasperare ironică în fața derizoriilor observații din „notele informative” - „X a cumpărat din piață morcovi și a vorbit cu țăranca de la care i-a luat” - sau în fața numeroaselor greșeli de ortografie: supraveghetorii, agenți cu doar câteva clase, nu știau să scrie! Arhivele scot la iveală
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la esențial. Ea rămâne prizoniera unor informații deseori superficiale sau a unor neadevăruri consemnate cu grijă. Prizoniera unor nimicuri, unor fleacuri, dar care ar putea fi oricând bune la ceva. Într-adevăr, retrospectiv, exact asta te și îngrozește: faptul că derizoria turnătorie, jalnica pâră ar putea deveni în orice clipă act de acuzare. Lectura proceselor staliniste ne confirmă analiza: detaliul scris riscă să devină în fiecare moment un argument de care procurorul se va servi pentru a da o aparență de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a conduce desfășurarea operațiunilor. Într-o a doua fază, cel ce se ascunde este Adolf, care îi lasă singuri pe Gustav și pe Tekla. Din ascunzătoarea lui, Adolf descoperă cât de unit continuă să fie vechiul cuplu și cât de derizoriu este locul lui în viața Teklei. Toate aceste fulgerătoare revelații îl zdruncină și îi provoacă moartea. Strindberg evită de la bun început spațiul privat, cu reperele lui liniștitoare, și plasează acțiunea într-o pensiune semipublică, unde teritoriile dinăuntru și din afară
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
își face apariția pe neașteptate, tulburând o idilă în plină desfășurare. Pentru a evita conflictul, trebuie imaginată o ieșire strategică din câmpul vizual al intrusului. Amantul indezirabil - un alt bărbat! - se refugiază într-un dulap. Acolo, în spatele ușilor acestui adăpost derizoriu, se ascunde protagonistul înamorat, spre încântarea publicului pe care dezinformarea personajelor de pe scenă îl delectează tot atât cât îl distrează și poziția umilitoare a amantului silit să se pitească în acest fel. Spectatorul beneficiază de o superioritate extremă, sursă de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
împăca și el cu Adèle. Comedia burgheză recunoaște tocmai acest impuls ce constă în a întreține iluziile, însoțit de negarea vehementă a adevărului informațiilor dobândite. Iată de ce, la capătul unor asemenea experiențe, teribilele secrete conjugale ne apar ca fiind absolut derizorii. „Vorbe, vorbe...”, spunea Hamlet. „Informații, informații...”, spunem noi, descumpăniți și dezamăgiți de această înclinație a societății burgheze de a oculta și de a camufla totul. În principiu, aici, „dulapul” nu este decât o „mașină de ascuns adevărul”, supusă supravegherii unui
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mai convingătoare dintre ele este, de departe, ipoteza oferită de Mathew Black: Ialdabaot derivă din expresia aramaică valda behût, „Fiul Rușinii”29. Ignorant, arogant, Înfumurat, disprețuitor, prost, nebun, asasin: acest ticălos cu chip de leu care Își va exercita talentele derizorii În detrimentul umanității pare a fi o țintă ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului prezintă aproape tot atîtea variante cîte doctrine gnostice sînt. De aceea este o naivitate să se afirme că, pentru gnostici În general, Demiurgul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a fi publicat documente ce arată acțiuni de poliție politică la care a participat. Aceste fapte recente continuă politica oficială aplicată În România imediat după căderea regimului Ceaușescu, când inițiativa instrumentării unui așa-zis „proces al comunismului” a eșuat În derizoriu. Cele câteva anchete demarate la finele anului 1991 cu privire la crimele fostei Securități au fost stopate, cu rare excepții, Înainte de a se finaliza prin trimiterea În judecată a făptuitorilor, iar procurorii care s-au ocupat de asemenea cazuri au fost Îndepărtați
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cea „neoficială” din cadrul restrâns al căminului. Pe de altă parte, campania de promovare a „disidenței tăcute” poate fi interpretată ca o etapă finală Într-un proces deliberat de maculare a Însuși termenului disident sau opozant al regimului comunist. Căderea În derizoriu a acestui, să-l numim, statut, situație observabilă la nivelul mentalului colectiv românesc postdecembrist, este rodul strategiilor de manipulare și dezinformare croite pe parcursul a peste patruzeci de ani de către propaganda comunistă. Începând de la trimiterea În anii ’50 a unor falși
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]