1,930 matches
-
te-oi mătura/ Cu lopata ți-o arunca/ Și Lunaia să rămâie/ Curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce te-o lăsat/ Ea cu gura te-o descânta/ Dumnezeu leac ți-a da’’. O altă variantă de descântec de „deochi” a fost culeasă de la Maria Puiu din Tarnița, fiind folositoare atât la oameni, cât și la animale. Pentru acest descântec, ea întrebuința un pai de mătură de la biserică, un ban de argint, un fir de busuioc și unul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
te-o lăsat/ Ea cu gura te-o descânta/ Dumnezeu leac ți-a da’’. O altă variantă de descântec de „deochi” a fost culeasă de la Maria Puiu din Tarnița, fiind folositoare atât la oameni, cât și la animale. Pentru acest descântec, ea întrebuința un pai de mătură de la biserică, un ban de argint, un fir de busuioc și unul de lână roșie. În timp ce plimba banul în jurul ochiului bolnav, firele de lână și de busuioc, ea spunea astfel: „O plecat nouă fete
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
albeața de pe ochi/ Cu săpile s-o săpați/ Cu lopețile s-o râniți/ Cu măturile’’. Când cineva avea dureri de cap, se ducea la Ioan Guțu care descânta de „deochi”. Acesta, frecând ușor cu mâinile pe frunte spre tâmple, spunea descântecul următor: „La cea tufă de urzică/ Șăde-o fată despletită/ Cu-n ochi de apă,/ Cu-n ochi de foc./ Cel de apă o stâns pe cel de foc./ Cum o stâns cel de apă pe cel de foc/ Așa să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cel de foc/ Așa să stângă diochiturile, pociturile de la Neculai (în acest moment se sufla de trei ori peste frunte)./ Să rămână curat și luminat/ Ca argintul strecurat/ Cum maica l-o făcut și Dumnezeu i-a lăsat’’. După terminarea descântecului, se sufla de trei ori peste fruntea bolnavului. Uneori, vitele șchiopătau și atunci se spunea că erau bolnave de „arici’’. Niță Natalia (1897-1977) folosea cimbru pentru afumatul rănii, lână roșie cu care lega rana și un ac. Pe o tablă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se punea cimbrul și se afuma locul cu „arici”. În cimbru se înfigea un ac, iar cu cenușa se freca rana și se aplica pe aceasta. Cât se afuma și se trata rana cu cenușa de cimbru, se rostea următorul descântec: „Aricioaică, caricioaică/ Cu nouăzeci de pui ai tăi/ Ieși din chele, de sub chele/ Dintr-o mie de ciolănele/ Cu cimbru te-oi afuma/ Și cu acul te-oi înțepa/ Și cu roșu te-oi lega/ Și de la Joiana te-oi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
oi afuma/ Și cu acul te-oi înțepa/ Și cu roșu te-oi lega/ Și de la Joiana te-oi lua/ Și-n vânt te-oi arunca Joiana o rămânea/ Curată, luminată/ Ca Maica ce a făcut’’. A doua zi de la descântec, rana se vindeca. Multe din vite se îmbolnăveau de „răsfulg”. Semnalmentele acestei boli erau: se umfla o țâță, se umfla ugerul, apoi țâțele se înroșeau, se îngălbeneau sau se înnegreau. Pentru un astfel de descântec se foloseau: un cuțit, tărâțe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
făcut’’. A doua zi de la descântec, rana se vindeca. Multe din vite se îmbolnăveau de „răsfulg”. Semnalmentele acestei boli erau: se umfla o țâță, se umfla ugerul, apoi țâțele se înroșeau, se îngălbeneau sau se înnegreau. Pentru un astfel de descântec se foloseau: un cuțit, tărâțe de grâu, urzică vie, apă, o piatră cu gaură (putea fi și o fusaiolă), un scaun cu patru picioare cu gaură la mijloc, special pentru un astfel de descântec. Piatra sau fusaiola se așeza cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se înnegreau. Pentru un astfel de descântec se foloseau: un cuțit, tărâțe de grâu, urzică vie, apă, o piatră cu gaură (putea fi și o fusaiolă), un scaun cu patru picioare cu gaură la mijloc, special pentru un astfel de descântec. Piatra sau fusaiola se așeza cu orificiul deasupra găurii de la scaun și în timp ce se descânta se treceau tărâța și apa prin cele două orificii. Tot prin cele două orificii se mulgea și vaca. Descântecul se făcea de trei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pentru un astfel de descântec. Piatra sau fusaiola se așeza cu orificiul deasupra găurii de la scaun și în timp ce se descânta se treceau tărâța și apa prin cele două orificii. Tot prin cele două orificii se mulgea și vaca. Descântecul se făcea de trei ori la rând, în zilele de marți, joi și sâmbătă, spunându-se astfel: „O plecat Joiana pe cale, pe cărare,/ Pe drumul cel mare,/ Pe la mijloc de cale/ Ontâlnit diochitorii/ Fermecătorii și răsfulgul cel mare./ Joiana a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mâna ți-o lua/ Răsfulgul alb, răsfulgul roșu,/ Răsfulg de nouăzeci și nouă de feluri,/ Răsfulg din vânt,/ Răsfulg prin deochi,/ Să rămâie Joiana curată/ Ca aurul cel curat,/ Ca argintul strecurat/ Ca Dumnezeu ce-o lăsat’’. Adusă acasă după descântec, vaca era mulsă de câte trei ori în cruciș (adică țâțele 1 cu 3 și 2 cu 4) prin gaura pietrei, în zilele de marți, joi și sâmbătă. Acest descântec a fost cules de la Jenică Bertea din Bărboasa. Descântecul de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
argintul strecurat/ Ca Dumnezeu ce-o lăsat’’. Adusă acasă după descântec, vaca era mulsă de câte trei ori în cruciș (adică țâțele 1 cu 3 și 2 cu 4) prin gaura pietrei, în zilele de marți, joi și sâmbătă. Acest descântec a fost cules de la Jenică Bertea din Bărboasa. Descântecul de „viermi” a fost cules de la Elena Bătrânu din Tarnița, care ne-a spus: „Luai un cuțit și te duceai la o holeră. Curățai holera cu cuțitul, ținând-o între mâini
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
după descântec, vaca era mulsă de câte trei ori în cruciș (adică țâțele 1 cu 3 și 2 cu 4) prin gaura pietrei, în zilele de marți, joi și sâmbătă. Acest descântec a fost cules de la Jenică Bertea din Bărboasa. Descântecul de „viermi” a fost cules de la Elena Bătrânu din Tarnița, care ne-a spus: „Luai un cuțit și te duceai la o holeră. Curățai holera cu cuțitul, ținând-o între mâini și spunând așa de trei ori: „Cum cad schinii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
strecurat/ Ca Maica ce-a făcut/ Ca Dumnezeu ce-a lăsat’’. Se descânta de trei ori lunea, marțea și miercurea, după care viermii de la rana animalului cădeau. Frecvent întâlnită în casele cu mai mulți copii, râia era vindecată tradițional prin descântecul „de râie”. Cunoaștem acest descântec de la o bătrână care îl învățase prin anul 1925 și l-a practicat atunci când a fost nevoie, atât pentru copiii ei, cât și pentru cei din vecini. Pentru acest descântec ea folosea următoarele: untură de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
făcut/ Ca Dumnezeu ce-a lăsat’’. Se descânta de trei ori lunea, marțea și miercurea, după care viermii de la rana animalului cădeau. Frecvent întâlnită în casele cu mai mulți copii, râia era vindecată tradițional prin descântecul „de râie”. Cunoaștem acest descântec de la o bătrână care îl învățase prin anul 1925 și l-a practicat atunci când a fost nevoie, atât pentru copiii ei, cât și pentru cei din vecini. Pentru acest descântec ea folosea următoarele: untură de porc, ceapă, cheatră vânătă, pucioasă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
râia era vindecată tradițional prin descântecul „de râie”. Cunoaștem acest descântec de la o bătrână care îl învățase prin anul 1925 și l-a practicat atunci când a fost nevoie, atât pentru copiii ei, cât și pentru cei din vecini. Pentru acest descântec ea folosea următoarele: untură de porc, ceapă, cheatră vânătă, pucioasă și un vârf de ac de cusut. Toate acestea se strâng într-o legătură, se pun în fundul casei, jos. Persoana care descânta, în pielea goală, da cu mătura legătura afară
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o-mpung/ Și Vasile să rămână curat, luminat/ Ca Dumnezeu ce l-a lăsat’’. Se descânta persoana respectivă de nouă ori, adică de trei ori în fiecare din zilele de post de luni, miercuri și vineri. După prima zi de descântec se pisau obiectele din legătură, se amestecau și se făcea o alifie. Cel descântat făcea mai întâi o baie în leșie din ciocani de porumb, după care se ungeau cu alifie locurile de pe corp afectate de râie, până când acestea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
obiectele din legătură, se amestecau și se făcea o alifie. Cel descântat făcea mai întâi o baie în leșie din ciocani de porumb, după care se ungeau cu alifie locurile de pe corp afectate de râie, până când acestea se vindecau. Descântecul „de pocitură”, asemenea cu cel de „strânsu’ cel mare’’, datează de prin anul 1920. Simptomele acestor boli erau: durere de cap, moleșeală, dureri de mâini și de picioare, ceea ce înseamnă în termeni locali că ai fost pocit. De strânsul cel
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cuțit și se măsura înălțimea și lățimea bolnavului ce ținea mâinile întinse lateral. Apoi se aprindea trestia la foc și se băga într-o moșoaică cu apă neîncepută, adusă de la fântânâ. În timp ce se stingea trestia în apă se spunea următorul descântec: „Plecatu Tincuța pe cale, pe cărare,/ Pe drumul cel mare/ Și s-a întâlnit cu diochitorii/ Pociturile, poteca poteilor, gios a trântit-o,/ Sânge din fața băutu-i-o / Și ie s- o văicărit, s-o căinat./ Nimeni n-o văzut-o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de fiecare dată se stingeau trei cărbuni. Din apa descântată bolnavul gusta de trei ori și apoi se spăla. Ceea ce mai rămânea se turna la trei pari, iar ulceaua de lut se lăsa la cel de-al treilea, spre răsărit. Descântecul „de orbalț” (Orbalț -Brâncă). era practicat de către Ileana Ciobanu din Dealul Perjului. Simptomele orbalțului 1 erau: durere la un picior sau la o mână care se manifesta cu usturime, fără a avea vreo bubă. Pentru descânt se folosește un cuțit
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
oi mătura,/ Cu căița le-oi măsura/ Peste nouă mări negre le-oi arunca./ Acolo să cheie, să răscheie,/ Ca spuma de mare,/ Ca roua de soare/ Să rămână Ionel curat, luminat/ Ca soarele când răsare,/ Ca busuiocul în floare,/ Descântecul de la mine,/ Leacul de la Dumnezeu’’ Descântecul „de cerpelit”. Când cineva mânca ardei iute, brânză de oi iuțită, pepene galben sau fasole și acestea nu-i prieau, i se înroșea și i se umfla nasul. Erau semne că persoana respectivă se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
măsura/ Peste nouă mări negre le-oi arunca./ Acolo să cheie, să răscheie,/ Ca spuma de mare,/ Ca roua de soare/ Să rămână Ionel curat, luminat/ Ca soarele când răsare,/ Ca busuiocul în floare,/ Descântecul de la mine,/ Leacul de la Dumnezeu’’ Descântecul „de cerpelit”. Când cineva mânca ardei iute, brânză de oi iuțită, pepene galben sau fasole și acestea nu-i prieau, i se înroșea și i se umfla nasul. Erau semne că persoana respectivă se îmbolnăvise de „cerpelit”. Atunci, bolnavul alerga
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sau fasole și acestea nu-i prieau, i se înroșea și i se umfla nasul. Erau semne că persoana respectivă se îmbolnăvise de „cerpelit”. Atunci, bolnavul alerga la tușa Ileana a lui Spiridon, care știa să descânte. Ea folosea pentru descântec o piatră cu care atingea buba de la nas, în timp ce spunea: „Sculatu-s-a omu’ mare ș-a plecat la plug cu șase boi/ Să are drumurile,/ Să pună chetre și chetroaie./ Când a răsări chetrele și chetroaile / Atunci să răsaie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
băieți de gemeni ori chicior scrântit’’, la care bolnavul răspundea: „Nici doi băieți de gemene, nici chicior scrântit’’. Dialogul, însoțit de călcătură, avea loc prin trecerea peste prag de trei ori într-o parte și tot de atâtea ori înapoi. Descântecul „de negei” se practica la oameni și la animale. Se folosește apă neîncepută dintr-o cană pentru om și dintr-o mosoaică pentru animale. Se descântă pe lună nouă, trei seri la rând. Dacă nu se vindeca în luna respectivă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
oameni și la animale. Se folosește apă neîncepută dintr-o cană pentru om și dintr-o mosoaică pentru animale. Se descântă pe lună nouă, trei seri la rând. Dacă nu se vindeca în luna respectivă, se aștepta altă lună nouă. Descântecul „de negi’’, cules de la Tasica Ionașcu, sună în felul următor: „Lună, luminoasa mea/ Na răzâșarii (negii) lui Ion/ Ți-i poartă, îi adapă / Și-i hrănește/ Că lui îi ajunge de când îi poartă./ Îi adapă și-i hrănește/ Eu cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în acest timp se udă negii cu apă)./ Acolo este un cal mare șărgat/ Capul și schinarea l-au luat/ Și întrânsul i-am băgat,/ Iar tu Ioane să rămâi/ Curat și luminat/ Ca Maica Domnului ce te-a lăsat/ Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu’’. După terminarea descântecului se vărsă toată apa pe negei. Aceiași Tasica Ionașcu ne mai aduce la cunoștință o altă modalitate de a scăpa de negei: „Te duci la pădure, tai o vargă de alun
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]