3,441 matches
-
p. 20. 41 Ibid., p. 21. 42 Svetlana Paleologu Matta, Neantul și contradicția la un anti-filosof, text apărut în revistă "Origini", preluat de "Convorbiri literare", referință preluată de pe Internet: convorbiri-literare.dntis.ro/MATTAian 6.htm. 43 Emil Cioran, Tratat de descompunere, p. 16. 44 Emil Cioran, Demiurgul cel rău, p. 76. 45 Ibid., p. 77. 46 Emil Cioran, Tratat de descompunere, p. 102. 47 Sylvie Jadeau, Cioran ou le dernier homme, José Corti Leș Essais, Paris, 1990, p. 75. 48 Pascal
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Origini", preluat de "Convorbiri literare", referință preluată de pe Internet: convorbiri-literare.dntis.ro/MATTAian 6.htm. 43 Emil Cioran, Tratat de descompunere, p. 16. 44 Emil Cioran, Demiurgul cel rău, p. 76. 45 Ibid., p. 77. 46 Emil Cioran, Tratat de descompunere, p. 102. 47 Sylvie Jadeau, Cioran ou le dernier homme, José Corti Leș Essais, Paris, 1990, p. 75. 48 Pascal Quignard, Sexul și spaimă, p. 135. 49 Emil Cioran, Tratat de descompunere, p. 24. 50 Jean-Paul Sartre, La Nausée, Gallimard
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Ibid., p. 77. 46 Emil Cioran, Tratat de descompunere, p. 102. 47 Sylvie Jadeau, Cioran ou le dernier homme, José Corti Leș Essais, Paris, 1990, p. 75. 48 Pascal Quignard, Sexul și spaimă, p. 135. 49 Emil Cioran, Tratat de descompunere, p. 24. 50 Jean-Paul Sartre, La Nausée, Gallimard, Paris, 1938, p. 16. 51 Pascal Quignard, op. cît., p. 135. 52 Cioran, Tratat de descompunere, p. 23. 53 Emil Cioran, Sfârtecare, p. 114. 54 Orlando Barone, Diálogos Sábato-Borges, Emecé, Buenos Aires, 1982
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
1990, p. 75. 48 Pascal Quignard, Sexul și spaimă, p. 135. 49 Emil Cioran, Tratat de descompunere, p. 24. 50 Jean-Paul Sartre, La Nausée, Gallimard, Paris, 1938, p. 16. 51 Pascal Quignard, op. cît., p. 135. 52 Cioran, Tratat de descompunere, p. 23. 53 Emil Cioran, Sfârtecare, p. 114. 54 Orlando Barone, Diálogos Sábato-Borges, Emecé, Buenos Aires, 1982, pp. 16-165. 55 Ibid., p. 167. 56 Emil Cioran, Sfârtecare, p. 114. 57 Nicole Parfait, Cioran ou le défi de l'être, pp. 70-71
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
face concurență stării civile-. Clasic al literaturii noastre, el reprezintă în creația artistică națională, realismul critic, căci „Nu există exponent al statului burghezo moșieresc pe care scriitorul să nu-l fi înțepat cu condeiul său ascuțit. Corupția, favoritismul, fățărnicia, mizeria, descompunerea morală, goana după știrea de senzațional găsesc în el un pictor de moravuri nemilos. Sub râs se ascunde disprețul-. ăG. Călinescu) Mergând pe drumul deschis de Vasile Alecsandri în ciclul de piese având ca protagonist pe Chirița, sau în linia
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
importante ce supun analizei comunismul de tip sovietic au apărut tot acolo, teoreticienii estici, cu excepțiile notabile ale lui Soljenițîn ori Bukovski nereușind încă, probabil, să-și revină din șocul trăirii, șocul mărturisirii 1. De la remarcabila Căderea finală. Eseu despre descompunerea sferei sovietice 2, carte publicată de Emmanuel Todd în 1976, la neverosimila vîrstă de 26 de ani, trecînd prin Sfîrșiturile comunismului 3 și, desigur, Limba de lemn 4 de Françoise Thom și sfîrșind, provizoriu bineînțeles, cu sinteza colectivă Cartea neagră
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
p.45. 10 Henri Wald, "Expresivitatea ideilor", Editura Cartea Românească, București* 1986 p.85. 11 Petru Ioan (coordonator), "Logică și educație", Editura Junimea, Iași, 1984, p.16. 12 Petru loan* op.citată. p.24. 15 Nu mai puțin interesantă este „descompunerea" logicii realizată în „Syntagma Philosophicum" de către Pierre Gassendi în 1653. Ca știință a gândirii corecte, aceasta este: „știința justei reprezentări a lucrurilor, știința justei exprimări a judecăților în propoziții, știința justei deduceri și știința justei înaintări sau procedări în cunoaștere
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
p.45. 10 Henri Wald, "Expresivitatea ideilor", Editura Cartea Românească, București* 1986 p.85. 11 Petru Ioan (coordonator), "Logică și educație", Editura Junimea, Iași, 1984, p.16. 12 Petru loan* op.citată. p.24. 15 Nu mai puțin interesantă este „descompunerea" logicii realizată în „Syntagma Philosophicum" de către Pierre Gassendi în 1653. Ca știință a gândirii corecte, aceasta este: „știința justei reprezentări a lucrurilor, știința justei exprimări a judecăților în propoziții, știința justei deduceri și știința justei înaintări sau procedări în cunoaștere
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
cicatrizate sau discurs despre suferința i mpusă de boală 155 4.2.1. Personajul blecherian sau ipostaza de a-fi-întru moarte 155 4.2.2. Sanatoriul spațiul al erosului și thanatosului 166 4.3. Vizuina luminată sau discurs despre degradare și descompunere ca efecte ale suferinței 183 CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 194 5.1. Expresiile suferinței 194 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă 194 5.1.2. Max Blecher și pictura suprarealistă 220 CAPITOLUL VI DINCOLO DE
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
compune din amintiri de adolescență, este un roman al suferinței originare, al vagabondajului prin materia imundă; Inimi cicatrizate (1936), un roman al suferinței impuse de boală, al claustrării trupurilor în corsete de ghips; Vizuina luminată (postum, 1971), romanul beatitudinii prin descompunere și degradare... În romanele lui, suferința se manifestă ca situație-limită, cu acel accent definitiv, inevitabil, propriu în mod necesar ființei în întregul ei, peste individualități ce pot părea uneori că nu suferă. Fiindcă nu poate fi abolită, suferința nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu moartea" din literatura română. Singura, în opinia lui Constantinescu care reușește să aibă o ,,intuiție umană a morții" este Hortensia Papadat-Bengescu. Personajul Maxențiu din Concert din muzică de Bach și Leonora din Drumul ascuns ar fi ,,figuri remarcabile ale descompunerii". Opera lui Blecher, concluzionează criticul, rămâne ,,umană, autentică, până la un fel de jupuire a conștiinței, neliniștită și lucidă"155. Astfel, autenticitatea nu se traduce la Max Blecher prin confesiune, ci este rezultatul experienței fenomenologice imediate pe care o trăiește eul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mare, ajungi foarte ușor, dar există foarte puține șanse să pleci. Nu întâmplător, spațiul ales este lângă apă. Simbolismul apei implică atât moartea, cât și renașterea. Imersiunea simbolizează căderea în preformal, reintegrarea în modalitatea nediferențiată a preexistenței, echivalează cu o descompunere a formelor. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale. Contactul cu apa permite astfel, întotdeauna o regenerare: descompunerea este urmată de o nouă naștere, iar imersiunea fertilizează și multiplică potențialul vieții. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hielogeniile credințele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Simbolismul apei implică atât moartea, cât și renașterea. Imersiunea simbolizează căderea în preformal, reintegrarea în modalitatea nediferențiată a preexistenței, echivalează cu o descompunere a formelor. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale. Contactul cu apa permite astfel, întotdeauna o regenerare: descompunerea este urmată de o nouă naștere, iar imersiunea fertilizează și multiplică potențialul vieții. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hielogeniile credințele potrivit cărora specia umană s-a născut din Ape298. Fragmentul în care Emanuel intră cu trăsura în apă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Personajul va conștientiza acest lucru mult mai târziu. Orice ieșire în exterior, orice experiență nou trăită, în afara celei la care a fost condamnat, nu înseamnă decât o închidere și mai mare. 4.3. Vizuina luminată sau discurs despre degradare și descompunere ca efecte ale suferinței Incipitul Vizuinii luminate pare un poem bacovian. Eul narativ se ia pe sine, asemenea eului bacovian, ca subiect și obiect al discursului literar: ,,regăsesc întotdeauna aceeași cavernă intimă și necunoscută, aceeași viziune călduță și iluminată de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai multe tablouri, dureri diferite sau căderi în inconștiență 309. Ipostazele imaginate ale propriei sale morții sunt reprezentări grafice de mare profunzime. Scrierea lui Blecher devine pictură. E interesant să observăm în acest ultim roman ,,metaforele obsedante" ale degradării și descompunerii eului în drumul său către moarte. Căderea este fără îndoială o metaforă a morții. Eul narativ nu poate înțelege ce se petrece în jurul său și continuă să cadă în viață printre întâmplări și decoruri, printre clipe și oameni, printre culori
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cea mai reușită metaforă a lumii în care eul narator blecherian se situează. Asemenea personajului camil petrescian, eul narator realizează că pentru a scăpa de durere nu trebuie să fugă de ea, ci să o analizeze amănunțit. Astfel, durerea, degradarea, descompunerea și suferința devin motive centrale ale acestui ultim roman, realități acceptate: în fiecare zi, o durere și un chin nou, în fiecare zi încă o suferință și încă o disperare, toate luptând împotriva unui trup istovit ce nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Practic, acest momenent va exclude alte trăiri, alte chemări ale personajului. Cele două voci, ale erosului și ale thanatosului, pe care personajul le ascultă nu se exclud, se completează. Sfârșitul romanului este edificator în acest sens. Simbol al degradării și descompunerii umane, ultima experiență trăită de personaj la malul Mării Negre va anula și ,,locurile bune", spațiile-refugiu ale acestuia. Odaia va fi invadată de semnele morții: Era odaia mea, o odaie ca oricare?... Tot sanatoriul putrezea acolo alungit, cu totul descompus, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
salonului de spital, din ultimul roman Vizuina luminată, asemenea unui salon de bal, sau, dimpotrivă, camera de spital, în finalul aceluiași roman care devine un craniu imens al unui cal aflat în putrefacție în care naratorul însuși se află în descompunere. Acest fragment pare desprins din unul dintre cele mai sugestive texte ale lui Poe Masca morții roșii. Viziunea blecheriană este asemănătoare cu cea din descrierea celor șapte săli de bal: Și pretutindeni prin cele șapte camere, sumedenie de vise se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
paratopie in Max Blecher' s novels" în Analele Universității Ovidius, Seria Științe Economice, număr special, cu tema ,,Economie și societate", publicație indexată în RePEc, DOAJ, EBSCO și CABELL, septembrie 2014. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Vizuina luminată sau discurs despre degradare și descompunere ca efecte ale suferinței", lucrare susținută în cadrul Sesiunii anuale de Comunicări Științifice ale studenților, masteranzilor și doctoranzilor Text: Organizare, Argumentare, Interpretare, ediția a XII-a, Constanța, Universitatea ,,Ovidius", 15-16 mai, 2015. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Obsessive Metaphors of the Immediate Unreality
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ale simbolului "Dumnezeu", începînd cu simbolurile "Dumnezeu-Fiul" (sanctificatul) și "Dumnezeul-Judecător" (justiția imanentă). Opoziția față de imanența justiției este bazată mai ales pe sărăcia materială, acuzată ca fiind o nedreptate flagrantă. Cu toate acestea, nu sărăcia constituie o nedreptate în sine, ci descompunerea ei ambivalentă în două extreme: mizeria și luxul, consecințe ale luptei înverșunate pentru posesia de bunuri materiale, făcînd din om dușmanul omului și din popoare inamicele popoarelor, ceea ce scoate în relief istoria Vechiului Testament, profetic pentru istoria omenirii pînă în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
devalorizării bruște a oricărui efot de sublimare, imposibilă în absența forței combative a acceptării și respinsă de confuzia cu manifestarea ei caricaturală, care este resemnarea, lipsa oricărei combativități. Cele două excese combativitatea brutală și resemnarea inacceptabilă sînt contrapolii ambivalenți ai descompunerii forței de acceptare. Carența forței sublimante a Occidentului este totuși contrabalansată de forța ei de spiritualizare, care a reușit să creeze spiritul științific. Occidentul nu poate atinge nivelul sublimării decît prin spiritualizare, iar idealul numai prin intermediul ideii. Va avea el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu sînt promisuni autentice de satisfacere, ci tentații mincinoase falsificate de falsele promisiuni de satisfacție ale vanității. Este suficient ca vanitatea să se grefeze pe un motiv valid, pe o valoare pozitivă, pentru ca să se producă potrivit legii ambivalente a subconștientului descompunerea maladivă a valorii prin scindarea ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă culpabilă și inhibată. Oricît de dăunător ar fi acest dinamism al pervertirii, el este din fericire și pe drept cuvînt condiția indispensabilă a dinamismului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
numai valorile și nonvalorilor sînt imanente funcționării extraconștiente și că ele trebuie să devină conștiente, ci și că justiția este chiar din cauza aceasta în mod necesar imanentă, aceasta datorită simplului fapt că legile armoniei și dizarmoniei, legile alcătuirii și ale descompunerii, guvernează de la atom pînă la om toate fenomenele temporale și devin o dată cu animalizarea legile vieții și ale morții. Cuprinse de uimire în fața misterului de nepătruns a tot ce există, științele vieții, copleșite de emoție și apte de observație contemplativă (și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acțiunea peroxidazei suferă un proces de polimerizare, cu formarea intermediară a di-, tri-, polilignolilor și, în final, a polimerului ligninic. După lignificare, acțiunea sistemelor enzimatice 22 încetează, în caz contrar ar avea loc un proces de destrucție prin humifiere, similar descompunerii ligninelor în sol. Pe baza datelor statistice se admite că lignificarea se asociază strâns cu gradul de maturizare a plantelor, constituind o componentă obligatorie a creșterii plantelor . Lignanele reprezintă compuși de condensare fenil propanici, existenți sub formă macromoleculară, în urma legării
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
cm-1. În cazuri speciale se recomandă folosirea unei cutii etanșe cu un curent de aer uscat. Totuși pentru experiențe de rutină, se poate tolera o cantitate mică de apă dacă atât martorul cât și proba sunt preparate exact la fel. Descompunerea benzii în zona alungită a carbonilului poate fi îmbunătățită în raport cu cea obținută în tehnica cu KBr prin utilizarea metodei cu parafină cunoscută și ca tehnica Nujol (Hergert și colab., 1971Ă. În acest procedeu, proba este mărunțită uniform într-un mojar
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]