3,042 matches
-
Dem. Daca e Vasile Dimitrescu acela căruia i-ați răspuns, aș avea a vă aduce aminte că o respingere prea aspră îl poate face să se îndoiască de sine însuși și că poate e rar un om care să se descurajeze mai lesne ca Dimitrescu. Altfel veți fi băgat de seamă cumcă are mult talent, deși fantazia îneacă reflecțiunea. Numai, drept vorbind, mama imaginelor - fantazia - mie-mi pare a fi o condițiune esențială a poeziei, pe când reflecțiunea nu e decât scheletul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mai citiți-l dv. și ștergeți ce veți crede că nu se potrivește, că eu nici nu mai știu ce se potrivește și ce nu! În fine, am vorbit cu Slavici pentru articolele asupra ungurilor. Bietul om s-o cam descurajat când a citit studiile de Xenopol, pentru că simțea că n-o să poată scrie niciodată astfel; dar asta a fost totodată impulsul de căpetenie care-l va face să vă dea niște articole// într-adevăr bine scrise și corect cugetate. Pentru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lua în nume de rău. În chipul acesta se manifestă însă nehotărârea mea. Slavici îi scrisese lui Jacques că la "Timpul" lucrurile nu stau tocmai bine. De luni de zile nu-și primise salariul cuvenit și scrisoarea lui m-a descurajat, deși pentru mine o evadare din Iași ar fi fost foarte binevenită. Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a Iașului, șicana de vorbe înrădăcinată la Junimea, felul de a discuta, îndeajuns de stufos, cu care onorata societate întîmpină de la o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mai mizerabil decum sunt în stare a fi. În momentele în cari-mi simt nefericirea și slăbiciunea de caracter, în momentele în cari văd că nu sunt bun de nimic în lumea aceasta și că în zadar trăiesc, atunci când sunt descurajat și sătul de viață, te-am rugat, femeie dulce și fermecătoare, să ierți că am îndrăznit a te iubi, să ierți c-am aruncat această umbră de mizerie asupra vieții tale, care, după caracterul tău, trebuia să fie veselă și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Vovidenia {EminescuOpXVI 279-284} {EminescuOpXVI 285} 243 [NICOLAE PETRAȘCU] [București, septembrie - octombrie 1888] Mult stimate domnule, Pe la 11 1/2 o să vă caut acasă, însă nu cred să fiu în stare de-a mă duce la d. Maiorescu. Sunt atât de descurajat în toate privirile și am așa de puțină încredere în mine încît nu cutez să mă prezint la d-sa. Vă rog dar să mă scuzați dacă n-aș putea da urmare unei invitațiuni care, desigur, mă onorează, dar pe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
potrivește, căci eu nici mai știu ce se potrivește și ce nu. În fine, am vorbit cu Slavici pentru articolele asupra ungurilor. El le va scrie, deși nu vor putea fi gata decât la Crăciun. Bietul om s-a cam descurajat când a citit studiile lui Xenopol - pentru că simțea că n-o să poată scrie niciodată astfel, dar asta totodată a fost impulsul de căpetenie, care-l va face ca să vă dea niște articole într-adevăr bine scrise și corect cugetate. Pentru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mine. Acordul meu cu viața era total, aderam la ea cu toată ființa mea, fără a refuza nimic din ironiile, din măreția și din servituțile ei. Mai cu seamă carnea, materia, fizicul, într-un cuvânt, care-i descumpănește sau îi descurajează pe cei mai mulți, în dragoste sau în singurătate, îmi aducea, fără să mă robească, bucurii statornice. Eram făcut pentru a avea un trup. De aici, acea armonie ce-mi era proprie, acea stăpânire de sine calmă pe care oamenii o simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
așezăm pe aceste șezlonguri. Ce pâclă! Rămăsesem, cred, la carceră. Da, o să vă spun îndată despre ce-i vorba. După ce m-am zbătut în fel și chip, după ce-am scos tot ce se putea scoate din atitudinea mea impertinentă, descurajat de atâtea eforturi inutile, am hotărât să renunț cu totul la societatea bărbaților. Nu, nu, n-am căutat o insulă pustie, așa ceva nu mai există. M-am refugiat în preajma femeilor. Știți, ele nu condamnă cu adevărat nici una din slăbiciunile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
auzise niște zvonuri, cum că ar fi început războiul. S-a hotărât să treacă în aceeași noapte munții, să se ducă la o rudă îndepărtată ce se mutase în București și să aștepte acolo desfășurarea evenimentelor, însă bunicul l-a descurajat: "Și dacă nu-i decât un zvon?" Din nenorocire, însă, nu era doar un zvon. A doua zi, au venit în Lisa furgoane de la Făgăraș, căile de acces spre munte au fost barate, un plutonier mustăcios s-a așezat pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
știe și el. Ești ca și singur, dar la nevoie e un suflet lângă tine. Nu te simți ca un câine de pripas." 41. Toți cei care mă caută (din fericire, puțini) se simt obligați să mă încurajeze. Asta mă descurajează și mai rău. Înseamnă că stârnesc milă, ceea ce m-a deranjat totdeauna. Numai că, probabil, Iacă nu m-ar încuraja, m-aș simți jignit. Veșnicele mele suceli! 42. Nelly se scrie cu doi "l" și, neapărat, cu "y". E o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ființă, o facem nu către interior, ci spre suprafața mereu schimbătoare și colorată a vieții, ca un alergător care ar porni o cursă țâșnind invers din startere. De obicei, nu „ne“ gândim, ci „ne“ trăim, pentru că stilul de viață actual descurajează viața interioară. Ca urmare, ne folosim de obiecte ca simboluri pentru o presupusă personalitate ascunsă, retrasă din realitate și la care de fapt nici nu ne mai gândim. Am o prietenă obsedată de pro pria ei personalitate și care totuși
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în depărtare continuu. Vocea ei era când șoptită, când sinceră, când în afara rolului. Deși ne vedeam destul de des, luni de zile nu am aflat prea multe detalii despre viața ei. Nu povestea nimic despre ea, sau despre trecutul ei. Descuraja orice tentativă a mea de întrebare în această direcție. Am reușit doar să aflu că era bogată și că nu prea avea prieteni. Despre bărbați, vorbea întotdeauna cu dispreț. Adevărata ei viață și-o petrecea la Paris, într-un apartament
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Nu eram sigură că... Ochii i se îngustaseră și își mușca buza de jos. Îi atinse umerii lui Karin, într-o izbucnire de spaimă. Leziuni pe creier. Mai rău decât o boală contagioasă. Îi făcea precauți pe neștiutori și-i descuraja chiar și pe cei mai categorici credincioși. Mark stătea la capul patului, îmbrăcat în jeanși și o cămașă verde de lucru, cu palmele căuș pe genunchi și capul drept. Ai fi zis că se crede Lincoln Memorial. Bonnie Travis îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
știe ce se întâmplă. Se preface, totuși. Pornește mașina și arată spre sud-est. După câțiva kilometri, cu glasul tot numai ispită, îl întreabă: —La ce te gândești? El clatină din cap. Nu poate face asta în cuvinte. Tăcerea lui o descurajează. Apucă strâns volanul, cu chipul gata să înfrunte ce poate fi mai rău. El o atinge pe braț cu încheieturile degetelor. Mă gândeam că te cunosc de-o viață. Fața ei se întoarce spre a lui și se descompune. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sau câțiva pași de defilare, un gudurat mătăsos și un tors plin de recunoștință... Altfel obosește și nu mai face nimic. E periculos, copii, să nu le mulțumiți celor care fac lucruri bune pentru voi... Știți de ce? Pentru că se pot descuraja și nu le mai fac. Pe coada mea stufoasă, prieteni, e mult mai bine să le zâmbiți imediat binefăcătorilor voștri, să le mulțumiți dar să nu uitați să le spuneți și pentru ce le mulțumiți. De exemplu: „Mulțumesc că te-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
poate fi un om doar al trecutului, un conservator obtuz care nu înțelege, sau înțelege puțin crucile prezentului: „Nu este un «fanatic al trecutului». De aceea, în lucrurile care sunt ale timpului, el nu vrea să denigreze și nici să descurajeze cu anticipație orice dorință și orice tentativă de noutate. Se străduiește, mai degrabă, «să discearnă spiritele». Caută împreună cu cei care caută”. Preotul nu se poate consuma cu totul în a fi operatorul neliniștit în prezentul trăit. „Omul Bisericii rămâne întotdea-una
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
care vrea cu orice preț să unească vizibilitatea și enormitatea, avantajul și interesul, scumpetea și câștigul rentabil. Bătrânul, care trăiește timpul disponibilității, poate aduce în atenția unei societăți prea ocupate de exigența de a doborî stăvilarele unei indiferențe care degradează, descurajează și oprește fluxul impulsurilor al-truiste. Bătrânul se plasează în afara logicii eficienței, în afara acelui do ut des, a acelui do ut facias, a acelui facio ut des, a acelui facio ut facias. Bătrânului îi place gratuitatea; îi place să o comunice
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ruptură traumatică între generații, prin faptul că ultimele dintre ele sunt educate numai cu paradigma «cunoștințelor, competențelor și capacității», fără referințe puternice la indexul valorilor, la modelele de experiență de viață. Totuși, acest zid de separare culturală nu tre-buie să descurajeze persoanele de vârsta a treia și a patra, pentru că tocmai ele au multe lucruri de spus și de împărtășit tinerelor generații. f) Invitația la interdependență între generații. Nimeni nu poate trăi de unul singur, dar individualismul și protago-nismul invadent inundă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a criptei zeului Adormit? Așa spera Gosseyn. Secoh puse jos furculița și cuțitul și-și așeză mâinile pe masă. Arătau fine și sensibile, dar aveau în ele și fermitate. Zise în sfârșit cu amabilitate: - Băiatul meu, nu vreau să te descurajez. Poziția dumitale este anormală. Aș fi fericit să-ți dau personal instruirea primară de bază, iar grație elasticității puterilor mele discreționare, gândesc că aceasta ar putea include și ceremonia viziunii. Dar trebuie să te avertizez cu toate acestea că protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
plin de fervoare: — Ești un om cumsecade, și deschise cutia cu brînză. Noakes stătea și-i urmărea cu un zîmbet ușor melancolic. — Canibalismul a fost întotdeauna principala problemă a omului, spuse el. Cînd Biserica era o putere, am încercat să descurajăm clasele vorace hrănindu-i pe toți regulat cu sîngele și trupul lui Dumnezeu. Nu voi pretinde că preoțimea nu era lacomă, dar mulți dintre noi am mîncat, o vreme, ce ne era oferit de bunăvoie. De cînd institutul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
enorm să desenez o priveliște frumoasă sau fața vreunui prieten, dar n-aș putea desena o linie dreaptă dacă m-ai pune. — în zilele noastre, sînt foarte puține slujbe bune pentru lucrătorii manuali, răspunse Thaw, așa că majoritatea părinților și profesorilor descurajează un asemenea talent. — Te-au încurajat părinții? — Nu. Mi-au dat hîrtie și creion cînd eram copil, dar în afară de asta, doreau să mă descurc bine în viață. Tata m-a lăsat să mă duc la Arte pentru că a auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plăcut odată și încă mă place. Vreau să mă ia în brațe încet, firesc, de parcă ar fi ceva obișnuit. La început o să-i par rece și nereceptiv, pentru că am trăit prea mult timp singur, dar nu trebuie să se lase descurajată de asta. O să dormim calm toată noaptea și apoi teama îmi va dispărea, și spre dimineață o să mă trezesc cu o erecție, ea mă va mîngîia și o să facem dragoste fără griji sau prea multă agitație. Vom petrece toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oameni ar putea fi sustrasă controlului lui Enro, îi va trebui un an, dacă nu și mai mult, ca să organizeze un nou atac pe Venus. Gosseyn o lăsă pe fată și se prăbuși într-un fotoliu. Acest raționament logic îl descuraja. Propriul său plan consta în simpla tentativă de a-l lichida pe Thorson, iar în caz de eșec ― și el se aștepta la un eșec ― să încerce să distrugă baza. Ca improvizație, era un plan destul de bun, dar nu suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a criptei zeului Adormit? Așa spera Gosseyn. Secoh puse jos furculița și cuțitul și-și așeză mâinile pe masă. Arătau fine și sensibile, dar aveau în ele și fermitate. Zise în sfârșit cu amabilitate: - Băiatul meu, nu vreau să te descurajez. Poziția dumitale este anormală. Aș fi fericit să-ți dau personal instruirea primară de bază, iar grație elasticității puterilor mele discreționare, gândesc că aceasta ar putea include și ceremonia viziunii. Dar trebuie să te avertizez cu toate acestea că protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
oameni ar putea fi sustrasă controlului lui Enro, îi va trebui un an, dacă nu și mai mult, ca să organizeze un nou atac pe Venus. Gosseyn o lăsă pe fată și se prăbuși într-un fotoliu. Acest raționament logic îl descuraja. Propriul său plan consta în simpla tentativă de a-l lichida pe Thorson, iar în caz de eșec ― și el se aștepta la un eșec ― să încerce să distrugă baza. Ca improvizație, era un plan destul de bun, dar nu suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]