1,205 matches
-
Adică funda dublă devenise simplă, iar proprietarul nu se sinchisise să rezolve situația. Ceea ce putea duce la accidente regretabile. Chiar citise la un moment dat că un neatent (lumea e plină de astfel de specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor erau pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care reieșea că luase o hotărâre definitivă și nimic nu-l putea face să-și schimbe opțiunea. - Scenariul este al dumneavoastră, puteți să vă spălați cu el pe cap. Îmi vreau înapoi viața liniștită. Observă abia acum că are șiretul desfăcut, se aplecă și refăcu funda. Se ridică și îl privi întrebător. Îi făcu semn să o ia către bucătărie. - Ușa este în celălalt capăt. Ajungeți în grădină. Mergeți drept înainte, e o potecă pietruită, nu se poate să o ratați
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
déjà-vu este profund -, ușa se deschide, mâna (dar nu mâna magicianului, evident, sper că ați înțeles asta) apucă o altă doză și scriitorul revine cu pași târșâiți în camera unde geamantanul abandonat de agentul imobiliar așteaptă răbdător să-i fie desfăcute cataramele sau să fie luat la șuturi, dat afară în ploaie, aruncat la tomberon cu tot cu presupusa sumă imensă de bani care a bulversat viața unui personaj de roman încă nescris. Se prăbuși în fotoliu. Afară tuna în continuare, alarmele unor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iar membrii selectului club - Clubul Golfiștilor, he, he! - intenționează să dea istoria în judecată. Hei, strigă, vreau și eu un număr! Vânzătorul de ziare îi aruncă unul. Încearcă să îl prindă, dar ziarul zboară peste balustradă. Cocor cu aripi larg desfăcute, acoperite cu text mărunt, reclame la detergenți și fotografii color. Se freacă la ochi, fiindcă imaginea unui ziar cu cioc nu e de colo. Asta știre, nu ce scriu ăștia în fiecare zi. Împleticindu-se - pleacă și podul ăsta la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
reușit, din fericire, să Înșfac blana și să o trag cu grijă spre mine. M-a Încercat impulsul de a o arunca spre ea ca să văd dacă o prinde, dar m-am stăpânit În ultima clipă și am ținut-o desfăcută precum un gentleman pentru o lady. Ea s-a strecurat În haină cu o mișcare grațioasă și și-a luat telefonul mobil, singurul obiect pe care Îl adusese cu ea la birou. — Aș vrea să primesc Cartea diseară, Emily, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Și asta numai pentru că ai o monedă de argint ? — Nu pentru că am eu, ci pentru că el n-are... Hai mai bine pe hol, să tragem o țigară. Dacă te uiți prin fum, se vede altfel. Cosmina netezi așternutul sub degetele desfăcute. — Vorbește ciudat... spuse. — Vorbește după cum trăiește, spuse Pantelimon, băgând moneda în buzunar și scotocindu-se după pachetul cu țigări. E încă la început și la început a fost verbul... — Dar gerunziul ăsta... — Tot ce are e un fel de prezent
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în somn... Bătrânul se ridică într-un braț și se înfipse cu călcâiele în podea. Întunericul îl împresură cu toate plăsmuirile lui, șoptind, sâsâind, respirând hârâit și țâșnindu-i din gât, ca o pojghiță spartă. Ridică brațul drept, cu degetele desfăcute, să se apere, dar șoaptele fumegau printre degetele lui, de neoprit. Acum ar fi fost clipa, gândi omul iluminat, care asculta, peste drum, tăcerile. Acum ar fi trebuit să te găsească învățăceii porniți de mult să te caute. Ei te-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l caute pe cel asemenea lui. Îl va găsi, într-o noapte, probabil într-o odaie de subsol, ca să fie cât mai întunecoasă, întins pe jos, rezemat într-un cot, cu ochii rătăciți, încercând să se apere cu degetele desfăcute ale celeilalte mâini de demonii care urcau ca igrasia din temeliile casei ori se scurgeau prin streșinile plânse, întâlnindu-se pe marginea unei elipse, căci conturul avea două centre, câte unul pentru fiecare dintre cele două tărâmuri. La rândul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oameni în halate albe, ce coborâseră din camionul Jandarmeriei, râcâiau cu polonicele fundul cazanelor, pentru a astâmpăra ultimele asalturi ale mulțimii care, acolo unde primise deja, agita farfuriile golite, iar acolo unde nu primise încă, întindea brațele, cu palmele larg desfăcute. Pentru Coltuc, rămas într-o parte și simțind în gură gust de pământ amestecat cu sângele buzelor strivite de blacheurile bocancilor, lumea se străduia să se întregească. Aerul se umplu de o mireasmă vie, pe care flăcăul o recunoscu imediat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceruseră să privească înainte, lumina adunată într-un fel de umbrelă argintie, care se îndrepta spre fața ei, o orbea pur și simplu. În rest, ochii în jos, golanilor, la vârful pantofilor, sau, în cel mai bun caz, cu picioarele desfăcute și mâinile ridicate și lipite de zid. Rada privise în jur, pe furate, o frântură de chip de la unul, o trăsătură de la altul, alcătuise un fel de portret colectiv cu ceva de la fiecare, dar asta n-o ajuta să identifice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
N-ați vrut voi să vă plimbați mortu’ ? fornăi Calu, care avea, pentru fiecare jumătate a sa, o percepție diferită asupra morții. Iaca mortu’ ! — Nu pare a fi un loc cu verdeață și odihnă, se aplecă Isaia, cercetând îndeaproape mâna desfăcută. — Parcă e pe vrutelea ? suspină Lucică, mângâind gâtul lung al Magdalenei. Marchiza, care se lecuise de sila față de orice atingere, îngenunche și-și puse palma stângă peste cea încolțită dintre gunoaie. — E de bărbat, socoti. Mâna dreaptă. — Cine-o fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mult până duminică, socoti Chisăliță, numa’ azi nu e. — O fi având și el familie, socoti Marchiza, obișnuită să audă de la bărbați tot felul de povești. L-o fi căutând și pe el cineva. Nu vedeți, cum stă cu mâna desfăcută, parcă cere ceva... — Ce-am putea noi să-i dăm ? interveni și Pârnaie, cu mâinile înfundate în buzunarele golite. Nici trăscău nu mai e, își aminti Bunelu plin de tristețe. Iadeș se strecură, mai în față, pe sub subțioara lui Pârnaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atât de încăpătoare, încât contururile lor desenară un munte mai mare decât cel de alături. Marginile atinse de boarea nopții se alungiră ca niște pene, luând chipul unui înger uriaș, mai înalt decât orice înălțime. Iar îngerul morții, cu degetele desfăcute, veni mai la urmă. Și, neputând să se așeze în altă parte, pentru a-și întinde aripile, se cuibări în cutia de lemn. Încât, pe neașteptate și fără a se potrivi cu vreo altă clopotniță din oraș, pendulul din cutie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Niciun hău nu e destul de adânc și niciun vârf nu e prea înalt. De aici, de sus, de unde privește nebunul, până și zborul păsării e o cădere. Ajunse în capul scării și se prinse de brațele podului rulant, care stăteau desfăcute ca ale unei caracatițe. — Hei ! strigă. Vezi maneta aia neagră de la pupitru ? Și, de parcă Jenică i-ar fi răspuns : Nu aia mică și cu mânerul de plastic, cealaltă, metalică. Acuma pune amândouă mâinile pe ea și trage-o-n jos
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se regrupeze. „Te prind, mă, te prind !“, șuiera, rupând sau smulgând peticul golemului din lozurile pe jumătate rupte. Dar peticul nu conținea litera care trebuia și golemul rămânea tot amenințător și de nedomolit. Dădea și peste câte un loz deja desfăcut și încăpățânarea cu care peticul de hârtie îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Sora și fratele meu umpleau gălețile, iar eu le trăgeam sus pe acoperiș, pe unde turnam apa peste plăci. După aceea mergeam înapoi la apă, unde treceau plutind p’ieh, - plute din bambus. Coborau în josul fluviului ca un gigantic colier desfăcut. Eu și prietenii mei săream pe plute ca să ne plimbăm. Cântând, ne alăturam plutașilor. Melodia mea preferată era Wuhu e un loc minunat. La asfințit, mama ne chema acasă. Cina era servită la masa din grădină, sub un spalier acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În caz că aveți nevoie de mai mult de o pereche, vânzătorul de viermi de mătase vine la palat în cea de-a patra zi a fiecărei luni. Perechea se odihnește liniștită pe un covor de paie. Lângă ea sunt doi coconi desfăcuți. Cele două corpuri mici și albe au aripile acoperite cu o pudră groasă de culoarea cenușii. Când și când, aripile lor tremură. Se distrează? Soarele și-a schimbat poziția. Piatra netedă e acum în umbră, iar în grădină e cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca Întotdeauna. Oare există aici cineva care are de gând să se Întâlnească cu un anume zeu englez În seara asta? Nu prea. Nu cred că Philip Weston sună fete care nu i se aruncă imediat În pat, cu picioarele desfăcute. De fapt, nu cred că le sună nici pe alea care se aruncă. Nu contează. E frumos, dar incredibil de arogant și de plin de el. Și nimănui nu-i place așa ceva, firește, spuse Penelope, cu o seriozitate ironică. — Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ei transformare, din fata cuminte de familie bună, din mititica neastâmpărată din Cette sacrée gamine în exploziva bombă sexy din Et Dieu créa la femme, în 1956? Indolentă și insolentă, magnific de senzuală și indecentă când dansează, desculță și cu părul desfăcut, Eva lui Vadim face ecranul să explodeze. Această nouă Evă șochează Vaticanul, care în 1958, cu prilejul Expoziției universale de la Bruxelles, ilustrează toate "ticăloșiile "Răului", ale infernului, ale diavolului, ale desfrânării"175 printr-o fotografie înfățișând acest celebru dans dezlănțuit
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
imaginea de țigări "slabe" și afișul propune în schimb puterea și un progres (îndoielnic) în schimbul supleții și fineții. Cu toate acestea, părul blond, tapat, curgîndu-i pe umeri, dantura perfectă expusă într-un zîmbet cuceritor și în special poziția cu picioarele desfăcute este extrem de sugestivă și îmbietoare, o prezintă într-un cod al modei drept un simbol al frumuseții și sexualității, în ciuda caracterului său mai autonom și mai puternic. Ceea ce am încercat să arăt este tocmai faptul că aceste imagini, care sînt
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
să ilustreze faptul că între acest eu și lume se stabilesc relații organice. Începutul romanului este locul necesar al căutării punctului zero al halucinantei călătorii a Întâmplărilor. În această privire concentrată asupra unui punct fix trebuie căutată semnificația crizei identitare, desfăcută ulterior în noduri și împletiri de sens: " Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întâmplă câteodată să nu mai știu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de departe ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
întâlnești cumva cu dimonul. Era vorba de Chirică, motanul cel negru al țâțacăi Leona. - Aicea să nu rămâi singur, să nu vie asupra ta zgripsorul. Zgripsorul: adică vulturul cel mare cu două capete, cu ghiare de fier și cu aripile desfăcute ca niște speteze, despre care se vorbea în poveștile ei.” (M. Sadoveanu - Nada Florilor) Limba română 1. Alcătuiește propoziții cu sinonimele cuvintelor: a dormita, ocrotire, blid. 2. Alcătuiește enunțuri în care cuvintele: ușor, chip, lume să fie utilizate cu sensuri
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
binecuvântau pe Dumnezeu. Îl urma soția lui Nicandros împreună cu fratele martirului Pasicrates, Papianus, care ducea fiul încă prunc al lui Nicandros, arătându-și bucuria față de el pentru izbăvirea sa veșnică: rudele îl urmau pe Marcianus, iar soția sa cu veșmântul desfăcut, și-a dat drumul în aceste tânguiri: „Acestea sunt lucrurile pe care ți le-am spus în închisoare, temându-mă și implorând ceea ce ți s-a întâmplat? Vai de mine, săraca. Nu-mi răspunzi? Ai milă de mine, Doamne! Privește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în care poeta afirmă următoarele: "Să lăsăm să cadă cuvintele/ Numai ca fructele, numai ca frunzele,/ Numai cele în care moartea s-a copt./ Să le lăsăm să cadă/ Aproape putrede,/ Abia îmbrăcând în carnea lor/ Osul sfânt./ Sâmburul gol desfăcut,/ Ca din veștezi nori luna,/ Poate s-ar furișa spre pământ..." (Să lăsăm să cadă cuvintele) 119Emil Maranu, Arta poetică la români, București, Editura Ion Creangă, 1978, p. 272. 120Ibidem, p. 92. 121 "De prea mult aur crapă boabele de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fi joi? O fi noapte? Băiatul cel mare era în ultimul an de liceu... Nu prea se ținea de carte... dăduse peste una tare frumușică... Ce era să-i fac? (pauză în care se aude foșnetul de ziare și plicuri desfăcute) Alex: Interesant! I-auziți ce scrie aici! Se poate spune că premiera "Steaua fără nume" e un autentic eveniment artistic... Un spectacol care se va bucura de un mare succes de public" (absurdul se instalează cu toată puterea; prin întrebările
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]