1,251 matches
-
nevăzut/ Căci nevăzutu-n mine guvernează/ Icoana unui șarpe mort/ Cade din soare la amiază"67. Bucuria nu e starea roditoare, împlinită a făpturii care se odihnește în vederea frumuseții lumii; ea exclude exuberanța, juisarea, plăcerea de a obține. E luciditatea - luminarea -, desfătarea adoratoare a celui aflat încă pe drum, buna vestire a întoarcerii: "cu bucurie mare,/ Vestim întoarcerea", "extaz în nevăzut"68. Orbită, ființa nu este, căci expropriată din câmpul vizibilului suferă bucuria de nespus a golirii, evacuarea care o lasă pustiită
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-se/ în somnul acestui râu veșnic". Ce-a mai rămas din lumină este o ușoară legănare a ceea ce, netimp fiind, este tot timpul. Lângă râu, lumina e liberă să se cufunde în somnul materiei, să se lase legănată de heracliteana desfătare a curgerii. Ea nu aduce la vedere decât o imposibilă arătare, veșnica rămânere în forma fragilă a unei treceri. Forma prin care se vede (Gabriela Melinescu) Atunci când forma e însuflețită de o diminuare a elocvenței imaginale, precum în Balada de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
musca înecată în miere. − Găsesc normal ca Leopardi să sune chinezește, încercă Luc să destindă atmosfera: i se trage de la spaghetele aduse de Marco Polo din Cathay... − Totul e cum te raportezi la agonie: nu fuga afară din ea, ci desfătarea în adăstare desface strânsoarea panicii. Mitului salvării, care cam suferă de paranoia caracteristică asediaților, îi prefer agonia constructivă a Babelului, metastazarea lui în spațiu. Iar dacă verticala e interzisă, ne rămâne atunci orizontala. Nu credeți că orașul lui Cavafi ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
André Bourdet, un vechi prieten din copilărie, care își dublează atențiile față de ea. "Am momente în care aproape că-l urăsc pe băiatul acesta, dar în unele seri agitate îl provoc și-l ating, disprețuindu-mă în același timp pentru desfătarea pe care o găsesc în asta". Catherine mărturisește și că uneori i se întâmplă să aibă parte de atingeri echivoce neașteptate, la care nu prea știe cum să reacționeze. Așa se întâmplă în 1905, atunci când o cunoaște pe Georgie Raoul-Duval
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-mă de el. Mi-a sărutat o mână, apoi pe cealaltă. Am închis ochii, copleșită de-atâta fericire și alean. Era un sărut de mângâiere, iar acea clipă cât a durat a însemnat cât o întreagă epocă; am simțit cu desfătare apropierea intensă ca o străfulgerare a buzelor sale și am presimțit, m-am temut, am regretat îndepărtarea lor atât de rapidă. Două sărutări cuviincioase, câte una pe fiecare mână". Senzația de plăcere fusese atât de fugară, încât Marie simte nevoia
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ospătărițele își distrează clienții obișnuiți lăsându-se atinse și ciupite de aceștia. În zilele de duminică și cele de sărbătoare, "ațâțările acestea prostești și adesea de-a dreptul mârlănești" se petrec în plină stradă sau în vagoanele de cale ferată. Desfătările domoale și grosolane au loc în văzul și cu știrea tuturor 50. Când nu trimite cu gândul la lumea muncitorească, la "gloată", flirtul evocă atitudinea fetelor ușuratice, a femeilor ieftine, sau lumea considerată ca fiind coruptă și desfrânată a boemei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
devotament, de abnegație". Departe de a fi un sacrificiu pentru ființa iubită, este "satisfacerea egoistă a vanității ori a unor socoteli ascunse"58. El provoacă fiecăruia din cei doi protagoniști "o ușoară amețeală de amor propriu și de asemenea de desfătare fizică"59. El lingușește eul, sinele atât de "vrednic de ură" al ființelor omenești, precum și senzualitatea acestora, plăcerea trupească "pură", atât de disprețuită în tradiția creștină. Acest reproș este adresat nu atât bărbatului, cât femeii și fetei tinere. Pentru că, de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să scape, stări de grație, dacă nu unice, cel puțin rare", nu se putu ea opri să gândească. La fel, poate, se teme tânăra, care vedea tineri adulți care trebuiau învățați să meargă sau să mănânce din nou, "înclinația spre desfătarea senzuală se anchilozează asemenea unui braț pus în ghips". Fapt e că Lisbeth luase o hotărâre, că eu mă resemnasem, că nu puteam de altminteri face altceva și că, stăvilit cu fermitate de limitele dorinței ei, sentimentul pe care-l
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
În timp ce dansam, o strângeam pe Louise atât de strâns, încât era cu neputință să nu-și dea seama de exaltarea pe care mi-o trezea, și în loc să se depărteze, trupul ei se mula pe al meu, provocându-mi o mare desfătare; însă atunci când, conducând-o la mașină, am încercat să-mi trec mâna pe după umerii ei, s-a smuls ca și cum săvârșisem o neobrăzare dintre cele mai mari, ca și cum, pe onoarea mea, voiam s-o violez când i-am atins ceafa". Mistuit
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ochi: "Pariez că-i poți trage unei tipe un futai fantastic!". Așa că tinerii stabilesc să se întâlnească joia următoare. În timpul acestor patru zile de așteptare, Stingo simte că plutește, purtat de un val de euforie, de excitație, de anticipare a desfătării ce avea să urmeze. Tânărul este convins că de data aceasta, după atâția ani petrecuți într-o sinistră însingurare sexuală, avea în sfârșit "să dea lovitura". Căci Leslie, după toate aparențele, pare în stare de orice, dar nu și de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Invitație la desfătarea spiritului Atunci când este vorba despre Iași,Vasile Ilucă nu are astâmpăr. Îl apucă un fel de neliniște a sufletului și o frământare a gândului,care,fără nici o abatere,se metamorfozează în îndemn. Iar rezultatul nu poate fi,în cele din
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
verbină - oda IV 11 sau epistola I 16. Sunt reluate și motive favorite ale lui Horațiu de la fuga din Roma (epistolele I 7, I 10, I 14) și izolarea în natură (odele I 4, 17, II 11 ; epoda 2) la desfătările culinare (satira II 8) și elogiul vinului (odele I 37, III 28). Începutul și finalul piesei trimit la pasaje cunoscute din lirica autorului augustan citate aproape exact. În chip sugestiv, personajul Horațiu își face intrarea în scenă declamând ultima strofă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
234), precum și spiritele subtile care împart trei paie la doi măgari, despică paiul în patru și împart măgarilor paie împărțite magistral, atacul vizându-i direct pe Camil Petrescu și pe ceilalți autori ai unor romane subtile și psihologice cari fac desfătarea măgarilor (III, p. 235). Dincolo de un astfel de moment de relaxare a tensiunii, piesa lui Dan Botta respectă canonul antic al tragediei. Refuzând deznodământul fericit al lui Euripide, el propune o interpretare coerentă a mitului sacrificiului din dragoste : desăvârșirea iubirii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
curaj să negi ceea ce ai afirmat o viață întreagă. Păcat ! (p. 99). Conversația cu Demonul din finalul piesei îl arată pe Socrate înspăimântat de iminența sfârșitului. Înțeleptul recunoaște a fi spus la judecată că moartea va fi pentru el o desfătare doar pentru că nu putea să-i dezamăgească pe ceilalți după ce o viață întreagă s-a lăudat că e fericit (p. 100). Înțeleptul nu avea cum să-și împărtășească frica prietenilor care s-ar fi socotit înșelați de aparenta detașare de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Melodia se ridică blând, ducând cu ea clinuri însorite, miresme de tufișuri și tineri păstori urmăriți de fatalitate. Însuși sufletul Carpaților, sublimat de poezia populară, suia pe scara tristeții, căutând sprijin la stelele încă invizibile, și revenea pe pământ pentru desfătările dansului și iubirii. "Balada lui Ciprian", murmură locotenentul, cucerit sincer de interpretarea învățătorului, când a tăcut vioara. "Ești un artist, Nicolae, nu un simplu amator." Învățătorul roși de plăcere, dar își ascunse emoția culcându-și în cutie vioara. Simțind că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dar nicăieri nu vei găsi atâta profunzime ca într-o cupă cu sake. Aroma este apropiată de cea a florii de cireș, iar gustul de cel al ambroziei. Sake dă savoare mâncărurilor tradiționale, dar aduce și liniștea sufletului, e o desfătare a simțurilor, o întreagă orchestră care cântă învăluindu-te în sunetele vrăjite ale muzicii sale. La fel ca și „Ikebana” sau „Calea Ceaiului”, „Calea sake” este „Calea” cunoașterii proprii, o cale a rafinării personale. „Drumul Sake”, cum i se mai
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ryokan” sunt onsene(băi fierbinți), proprietarul a captat izvoarele termale, din apropiere, în mai multe băi acoperite. În plus, mai sunt două în aer liber, unde te poți îmbăia la 40 de grade Celsius, tot timpul anului. Este o adevărată desfătare să faci o baie fierbinte, în aer liber, îmbrăcată doar în „costumul Evei”, iar fulgii de nea să te mângâie tandru cu mătasea lor răcoroasă. Contrastele de fierbinte și rece, creează o senzație greu de descris. În jurul băii, vântul se
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de vin rece. — Taci, blestematule, numai la lăcomia pântecelui Îți stă gândul, În loc să-ți ostenești trupul cu nevoințe ascetice și să te Îngrijești de mântuirea sufletului. În loc să te rogi umilit și În tăcere, răcnești cât te ține gura și poftești desfătări care te vor duce cu siguranță În iad. Cei doi călugări se Îndepărtară ciondănindu-se, iar ucigașii Își băgară săbiile În teacă. — Grozav pândar mai ești, Hugo, nu poți să deosebești un cal de un măgar, murmură chiorul. Nu-s
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o lume, pot spune, fabuloasă, pe care nu îmi pare rău că am traversat-o, dimpotrivă. Însă este o lume în care intri, dar într-o zi trebuie să și ieși, căci dacă te scufunzi în ea, intri în mlaștinile desfătării sau în mlaștinile nimicului. Este ca orice strat social, fantastic, frumos de văzut, mai ales de la distanță, dar înlăuntrul fenomenului vezi că lucrurile nu stau chiar așa. Sper că mi-am făcut mai mulți prieteni adevărați printre actori decât aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nici foarte greu, dar mă gândesc la bieții tineri care abia încep să scrie, cum se vor descurca ei? Astăzi, un prozator, ca să trăiască decent, trebuie să aibă un tată moșier sau fabricant, pentru că proza este o osândă, nu o desfătare. Ca să scrii 6-7 ore pe zi, să citești apoi 2-3 ore, trebuie să fii rupt de realitate, de mizeriile cotidiene, să nu-ți pese de nimic, doar să scrii. Cred că, la ora actuală, literatura noastră este în pragul nenorocirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aceea, implantarea primelor misiuni creștine, carmelite, augustiniene sau iezuite 3.Vor trece câteva secole bune până când europenii vor ajunge să discearnă în Persia, aparte de scena disputelor teologice cu musulmanii șiiți persani, dominanți în acest proverbial imperiu al trandafirilor și desfătărilor, arhipelagul câtorva comunități sărace, coagulate în jurul altei structuri și densități religioase, supraviețuind în provinciile deșertice Yazd (Turkabad, Sharifabad) și Kerman, unde intoleranța musulmană le-a exilat treptat. Iar în India, prin reprezentanții Coroanei britanice, tot europenii descoperă existența unor comunități
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
niște ticăloși fără credință și lege. Numai înșelați lumea și umblați cu minciuni. Marc-Aureliu și sfârșitul lumii antice. Ernest Renan Condiția (existenței și dezvoltării) artei e libertatea. Valoarea morală a omului e în proporție cu facultatea lui de a iubi. Desfătare aleasă: după ce ai făcut binele s-auzi că ești clevetit. Înrudire strânsă leagă pe om de umanitate nu înrudire de sânge, nici de naștere, ci de participare la aceiași inteligență (și aspirație). Orice a putut să se întâmple prefaceri, revoluții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
consideră reprezentative pentru diversele aspete de utilizare a recuzitei comicului. Așa, în Cu gânduri și cu imagini, vorbește despre ironie, autoironie și despre un destin ironic, pentru ca în sonetul Albumul să desfolieze "veșmintele satirice" ale acestuia (metafora ironică, batjocoritoare,"răutăcioasă desfătare"); În Glossă, analizează ironia și adevărul paradoxului ("Comedia aceasta cu măști care se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira aceasta fără obiect e absorbită de ironia totală, al cărei obiect e omul, condiția sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
copacii cu fructe coapte sau necoapte, mâncam bine, dormeam dus și în fiecare zi mi se rumeneau obrajii. Fiecare zi, fiecare oară, aș putè zice, era însemnată prin impresiuni care îmi înlănțuiau existența într-un șir nesfârșit de bucurii și desfătări sufletești. Având toate de-a gata, nici idee n-aveam de grijele și suferințele vieței. Jucăriile cele mai simple îmi absorbeau timpul și mintea și mă transportau într-o lume cu totul închipuită. Eu și unicul meu frate, Matei, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noian de raze de care parcă se aprinsese bolta cerului, iar pe firele de iarbă, pe frunzele arborilor străluceau picăturile de rouă ac niște lacrimi de bucurie izvorâte la sosirea marelui împărat al zilei. Cine ar zice însă că în desfătarea pământului se amestecă întotdeauna un strop de durere, că alături de dulcea armonie a păcei stă nedeslipit principiul distrugerei! Astfel, pe suprafața miriștei, se răsfirau și se încrucișau ațele de paingăn ca niște punți aeriane, mreje întinse în scop de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]