10,581 matches
-
singură persoană. De un perete atârna portretul regelui Mihai, iar pe o măsuță era un aparat vechi de radio, cu baterii, în stare de funcționare. Crezi că putem avea încredere în bătrânul?... întrebă Corneliu Caraiani, după ce sfârși de inspectat încăperea. Desfăcându-și rucsacul, începu să scoată din el niște lucruri, pe care le puse pe măsuță. Fănel Trifu îl privi și zâmbi: Pentru bătrân sunt gata să pun mâna-n foc, zise. E un om de absolută încredere. Nu e cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dar fii liniștită, sorella, că de data asta o să fie altfel, îți promit! Din cel de-al doilea geamantan el scoase cu mișcări grăbite o mică mapă, purtând sigla organizației regionale din Torino a Partidului Comunist Italian, pe care o desfăcu și din care dădu la iveală mai multe documente, pe care le despături în fața celorlalți. Ia uitați-vă aici, zise el triumfător, fluturând prin aer hârtiile, priviți!... Am aici împuternicirea organizației noastre s-o reprezint în fața oficialităților române! Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întreba dacă mai era nevoie de ceva la masă, apoi se retrase discret, ca o damă de companie cu simțul oportunității. Din respect pentru șeful cel mare, nimeni nu se atinsese încă de mâncare. Doar o sticlă de Borsec fusese desfăcută și golită pe jumătate, în absența sa. Bună dimineața, dragi tovarăși! Ce mai faci, Sandule?... Dar tu, Miroane?... Noroc, Ceaușescule! Adică, Niculae... își salută Dej colaboratorii și, lăsându-și șapca în cuier, se îndreptă spre locul său din celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de gunoi fără să nimerească, apoi se grăbi să intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al lui moș Paranteză. Puțin mai târziu, retras în fundul amfiteatrului, Victor desfăcu plicul adus de Bianca și scoase dinăuntru o coală împăturită cu grijă. Cu inima zvâcnindu-i de emoție, el recunoscu scrisul caligrafic al Feliciei și citi următoarele rânduri: "Dragă uriciosule, Am tot așteptat un semn de viață de la tine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avea greutatea plumbului. Revede discul auriu coborând din înălțimi în rotație lină și transformându-se într-un nimb, ca cel al sfinților din icoane, care înconjoară chipul doctoriței anesteziste. Ar vrea să îi vorbească, dar nu are putere să își desfacă fălcile din încleștarea lor. De altfel Alindora îi face un semn cu degetul în dreptul buzelor sugerându-i că nu trebuie să vorbească. Dora înregistrează și ordinul ei blând, dar răspicat : Nu încă ! Nu te obosi !" Nu are nici o durere. Realizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îl încercuise dintr-o dată într-un cerc fierbin-te în care luciditatea nu avea ce căuta, ființele nu mai existau căci deveneau o singură ființă. Sărutările transformau gurile într-o singură și nesățioasă gură cu o singură limbă arzătoare care se desfăcea în două doar în căutarea trupului celuilalt. Parfumul și gustul ei de muguri de brad... Clipa pătrunderii..., cea a unei pierderi totale a conștiinței. Doar subconștientul lui a păstrat memoria contopirii totale însoțită de scânteietoare reverberații. Se trezește într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dezbrăcate la piele și încolonate am defilat prin fața bărbaților și copiilor care erau la fel de goi ca și noi, femeile. Am fost tunse, deparazitate prin stropire cu dezinfectanți care îți tăiau respirația și te orbeau și supuse controlului ginecologic cu coapsele desfăcute pe un fel de capră din lemn. Un bărbat m-a uns la părțile sensibile cu un tampon îmbibat în creolină ; o usturime vie mi-a ars intimitatea de femeie, în timp ce niște degete grosolane au scormonit-o cu stăruință. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în celofan și legat cu o fundă roz pomponată, pe care nu știam cine și pentru cine l-a strecurat sub brad. Nu mi-a trebuit mult ca să pricep că de fapt "îngerul nostru păzitor" trecuse pe acolo. L-am desfăcut curioși dând la iveală o bluză albă din mătase lucioasă, cu stele roșii brodate pe guler și piept și o fustă plisată de un albastru țipător. Pe un carton lucios, pus deasupra darurilor era precizat că bluza și fusta sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
adormit cu șevaletul în brațe. Mă mai putea atunci apropia cineva de un om?... Târziu, când ruptura devenise aproape inevitabilă, ți-am sugerat, glumind, să desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care spuneai că face și desface, rupe lanțuri, sfărâmă lacăte și gratii, întreține flacăra speranței... Ai zâmbit amar. Dar eu știam că tu fuseseși fermecat de darul acela insolit al ciudatului tău unchi, Grătărel, că aveai încredere în puterile magice ale minunii din acel plic. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fiarelor pentru a salva relația noastră. Păstrai această putere pentru a salva ceva mult mai important în viitoarea ta viață. Știi, mai cred că, deși nu te-au ocolit mai apoi marile furtuni ale vieții, nici până acum n-ai desfăcut plicul cu floarea magică. Și știi de ce? Pentru că tu crezi, aidoma mie, că nimic nu se întâmplă important în prezentul vieții tale; că marile provocări ale ființării tale încă n-au sosit, și că abia atunci când acestea te vor curta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
trase rapid peste el, fără să mă rănească și-mi atinse ușor buzele de ale lui. Într-o clipă de pauză ne auzirăm răsuflările grele. Îi mușcai ușor buza de jos. Atunci el îmi apăsă gura de a lui, îmi desfăcu buzele și-și strecură limba înăuntru, intim, puternic, devastator. Apoi îmi sărută gâtul și din nou buzele, pe care le mușcă nesătul, în timp ce mâinile noastre grăbite ne desfăceau hainele. Curând rămăseserăm goi. Ne oprirăm. Coborâi din pat, în toată splendoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
buza de jos. Atunci el îmi apăsă gura de a lui, îmi desfăcu buzele și-și strecură limba înăuntru, intim, puternic, devastator. Apoi îmi sărută gâtul și din nou buzele, pe care le mușcă nesătul, în timp ce mâinile noastre grăbite ne desfăceau hainele. Curând rămăseserăm goi. Ne oprirăm. Coborâi din pat, în toată splendoarea mea, în lumina lunii. Îl trăsei de mână și pe el sus și ne uitarăm unul la altul. Aveam un sentiment familiar, cunoscut, nu ne sfiiam unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sării de gât și începui să plâng. Îmi șterse lacrimile una câte una și puse o sărutare pe fiecare loc stropit de suferință. Pauzei de după aceasta îi urmă un sărut pe care i-l dădui. Și buzele noastre calde se desfăcură doritoare, limbile se mângâiară suav și pasional. Și apoi trupurile noastre, ce simțiră dorința în cele mai fine fibre, dansară pe melodia sufletelor noastre. Și acea melodie era una de iubire sinceră, curată. Mă schimbai tot în hainele în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Stând în fața mea, lipit de mine: Vrei să trăiești? Da. Îmi ia bărbia în mână, dar nu mă ține, și mă sărută. Intim, curat, frumos. (După ce ne reluam locurile trenul frânează brusc, iar o cutie cu insecte cade și se desface drept peste mine. Panică; isterie; el mă curăță imediat., încep să-l lovesc, nu opune rezistență, dar, cum nu încetez, mă strânge-n brațe; îi cer să mă țină cât mai strâns, strâns, strâns până nu mai poate) Am senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
viteza și fug cât mă țin picioarele în câmp, pe înserate și cu vizibilitatea redusă deci, plus existența unor copaci. Cam zece minute până când mă simt prinsă și trântită pe pământ. Cu mâinile prinse deasupra capului, îl văd, foarte furios, desfăcându-mi hainele cu o viteza uimitoare. Vrei pericol? Ce zici de asta? Nu cred c[ mai e timp. Îmi dau lacrimile. Cu disperare: Te rog! Te implor! Și se oprește. Mă cam satur de asta. Mă trezesc ca și data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și nu mă deranjează compania lui, ci faptul că-mi va face rău. Te simți în stare să mă încerci o dată? Ce? întreb din nou bucuroasă, căci tocmai mă gândeam să-l întreb dacă se simte în stare să-mi desfacă aceste cătușe, dacă face față deși știam că poate nu ar trebui să-l provoc. (Și nici nu simțeam nevoia să-l jignesc). Mai bine încercam să mă apăr cu ceva, însă totul s-ar fi putut termina urât. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
minunat. Ca un prinț cu o prințesă. Asta pentru că nu mă supărase prea tare, și avusem chef să trăiesc așa ceva. Vreau să vii la mine. Mergem în camera lui. Facem o piruetă. Și el îngenunchează, oferindu-mi o cutiuță. O desfac și găsesc în ea un inel. Vrei să ne căsătorim? Și facem dragoste. De data asta el îmi spune: Îmi place că atunci când ești cu mine parcă e prima oară de fiecare dată. Și te iubesc. Te-am iubit de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în seara următoare. Aș vrea să vorbim. Vino. Și mergem cu mașina la marginea orașului. Vreau să te transform. Cu un preț: faci dragoste cu mine. Mă așez în brațe la el. Îi ating obrazul cu al meu și îi desfac încet bluza. Apoi încep să-i desfac șlițul. Nu aici. Și de n-ai spus până acum? Acolo, îmi arată o casă. Mă ia în brațe și zburăm amândoi. Intrăm prin fereastră direct în dormitor. Nu aici. În living. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
câte ceva, însă e mereu cu ochii pe mine. Așa că ajungem și înapoi. Când să plecăm din mașină stăm o clipă. Și atunci, fără grabă, și cu voia mea, mă sărută. Și e bine. Apoi se uită la mine și îmi desface, în mod plăcut, nasturii de la bluză. Intrăm? întreabă. Îhm. Și înăuntru, la lumina slabă a focului ce pătrundea de la șemineul din living în dormitor prin ușa deschisă, ne iubim cum îmi place mie. Apoi ne jucăm sub cearșafuri. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine. E frumos. E măgulitor. Trupului meu îi place trupul lui. Când ajungem înapoi, când să coborâm, ne privim o clipă. Potrivit, cu voia mea și încet, mă sărută. Apoi ne înfierbântăm mai tare. Potolit, însă plin de dorință, îmi desface nasturii de la bluză. Intrăm? Îhm. Poate că ar fi încercat oricum ceva, dacă aș fi refuzat, când am fi intrat în casă. Și eu m-aș fi răzgândit. Și dacă am îndoieli, mă ia pe sus și mi le risipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bărbierit. Toate cadourile cumpărate de Cecilia le-a luat Matei în camera sa să le aranjeze în valiză ca să le ducă celor pentru care erau cumpărate. Cecilia a luat cadoul pentru Matei invitându-l la ea în cameră. —Hai să desfacem ambalajul să vedem ce ne-a adus Moș Nicolae. S-au așezat unul lângă altul pe pat curioși ca niște copii, bucurându-se de ce au primit. Să mâncăm ceva și din moșul acesta de ciocolată, spune Matei. Numai ce m-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?1” 1 Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică). Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. 52 Rareș Tiron Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ochilor lui Victor, cu un cap proporțional cu trupul, din care ieșea un chip încântător și perfect conturat, ce părea a fi sculptat de mâna ușoară a unui înger, și din care se revărsau cu grație în valuri pletele-i desfăcute peste umerii fermecători, de dimensiuni egale. Iar, în centrul acestor forme de zeiță, stăteau doi ochi albaștri... Ce-i drept, întâlnim uneori persoane ce par atât de distinse și de nobile, atât de pure și fără de cusur, încât, la vederea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nesfârșite; și până și pentru cei care iubesc atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]