14,288 matches
-
plastică și admirabilă, nu prea... Ceee ce îi lipsește în mod vădit autorului este capacitatea de a da concretețe și chiar volum imaginilor proiectate. Scenetele lui lirice par bidimensionale, prinse fără scăpare în planul paginii, de care Robert Șerban se desprinde exclusiv metatextual. Altfel spus, nu rezoluția înaltă a imaginației și senzorialitatea versului, ci tot artificiul literar reprezintă soluția, ca în această suită de trei poezii, de o aceeași mediocritate: "ea îi face semn cu mâna spre masa liberă de lângă mine
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
poetul își lansase, prin aruncare dintr-un coș special amenajat, și ziarul "Cocoloșul", în număr unic, scris de un singur autor, adică de el însuși, un text pe care l-am scris cu acel prilej și în care încercam să desprind imaginea pictorului de aceea a poetului și să consacru unicitatea celui dintîi. Pe sărite, textul suna cam așa: Chiar dacă pentru cvasitotalitatea celor atenți la fenomenul cultural românesc acest eveniment a constituit o surpriză de proporții, lucrurile ar putea fi explicate
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
este sufocată de lozincile goale ale oficialității. Ultima conferință a Uniunii Scriitorilor, cea din 1981, e simptomatică. Nu întâmplător, când poetul găsește o portiță de scăpare din infern, împreună cu ai săi, retează imediat legăturile cu regimul. Fără să se poată desprinde de el. Macularea lui Ion Caraion este în primul rând opera organelor (câteva nume, pe lângă cel al lui Eugen Barbu: cpt. Chirilă Scarlat, col. Gheorghe Crăciun, lt. col. Mircea Albescu, lt. col. Mihai Wawiernia, gen. mr. Aron Bordea, col. Ilie Merce, lt. col
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
vite, care și căruțe. Chiar și vreo doi, trei bătrâni, luați de torent, au dispărut fără urmă. Colosalele butoaie de lemn de la Crama Regională, deși pline și bine priponite, au fost zvârlite de ape în porțile înalte, balamalele s-au desprins, porțile au cedat, poloboacele și butoaiele s-au rostogolit peste câmp, au rămas îngropate în arealul Plajei Merilor, în mijlocul grămezilor de trunchiuri sfărâmate, scânduri, pământ de la Munte și gunoaie. Toată noaptea mugetul cavernos al exploziei talazurilor înăbușise avertismentele regulate ale
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
volume după mulți ani de gestație, scrisorile de dragoste ale lui Leonid Dimov au farmecul, dar și stângăciile tinereții. E firesc, întrucât ele acoperă intervalul 1943-1954, înfățișându-l pe autor (născut în 1926) în faza unei adolescențe de care se desprinde cu greu. Îndrăgostit până peste cap de o fată cu poeticul nume Lucia Salam, care visează la o carieră de balerină zguduind Parisul artistic și monden, viitorul poet pendulează între mesaje înflăcărate, de un pronunțat idealism, și epistole inflamate, rele
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
celor ce sînt. Intuind o atare primejdie a plonjării în excesivă abstragere, autorul își compune o înfățișare de personaj ce mediază, "umanizează" experiența inițierii în intelect. Această postură epicizată a sa e cea de ins cufundat în bibliotecă, de studios desprins din curgerea vremelniciei, cu alura borgesiană: "Canterbury, 7 decembrie 1107. Știu/ vei citi cuvintele acestea/ mult prea tîrziu, prietene.// Azi-noapte ca în toate/ nopțile am căutat iarăși// Paradigma Eternă a Bibliotecii" (Din jurnalul lui Anselmus). Evadat din timp, poetul își
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
unui irevocabil final. Fenomenologia existenței curente ea însăși cade pradă acestei ofensive a materiei ce se degradează pînă la hotarele halucinației. Călcîiul de bărbat seacă în bocanc, salcîmii se umplu de rîie, oglinzile în pereți se sufocă de tămîie, se desprinde smalțul de pe dinții fetelor, pălăriile pe capetele bătrînilor sînt de smoală, în gura femeilor cînd cască intră muște și fluturi de noapte, bobul de grîu se carbonizează-n pămînt. Nu e de așteptat nici o salvare, întrucît Dumnezeu e ostil vieții
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
cu vorbele, așa cum nici Sorin Stoica, în pofida tonului relaxat, nu a luat ŕ la légčre teme, în fapt, esențiale pentru un scriitor. De ce și pentru cine scrie el? se întreabă frecvent, pe urmele celuilalt Preda, rulând povești haioase pentru a desprinde și a expune o problematică deloc umoristică. S-a vorbit insistent despre comicăriile din cărțile lui Sorin Stoica; și relativ puțin despre fondul lor cognitiv acoperit, e drept, de limbaje diverse, aiuritoare, cuceritoare. Nu poți să nu râzi, în hohote
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
cu idei despre ea, impulsul actual este unul contrar. La bătrânețe, Octavian Paler caută foșnetele, aroma, lumina zilelor lăsate în urmă. El schimbă, în aceste ultime și tulburătoare cărți, direcția și sensul explorării. Nu mai cristalizează constant semnificația, simbolul, ideea desprinsă de referent, ci, pornind de la acestea, recuperează experiențele personale irepetabile în forma, conținutul și intensitatea lor. Substituirea este posibilă, dar numai până la un punct. Dintr-o imposibilitate a transpunerii perfecte (cu eliminarea blocurilor masive de timp), dar și prin arta
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
demitizarea, în grade diferite și cu o pondere a captării semnificativului. Când Octavian Paler iese din acel desfășurător existențial despre care am vorbit, el revine la înclinația de a inventaria și selecta faptele (istorice, culturale în sens larg) pentru a desprinde din ele semnificații și chiar categorii spirituale. Atât de atras de Grecia antică, el nu ezită să constate, în mai multe rânduri, că imaginea noastră asupra clasicității este falsă, reprezentând o creație a modernității. Iar viziunea modernilor a fost profund
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
moment de un haz nebun, de comedie veritabilă. "OO!" este o formă de inițiere. Deopotrivă a actorilor din trupă, dar și a fiecăruia dintre cei care privesc. Este, la început, un concert pe două voci de cor. Din fiecare, se desprind vocile protagoniștilor din noi. Polifonia. Fiecare actor învață să se descopere, să-și ia în mîini trupul, glasul, ochii, personajul, învață ce este studiul, repetiția și întîmplarea, învață să-și asculte cu o ureche ritmul interior, iar cu cealaltă, pe
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
povestea fără a o epuiza. De fapt, aici stă abilitatea regizorului, de a nu oferi niciodată prea mult, astfel încît acțiunile personajului să devină perfect coerente și scopurile sale deplin precizate, dar nici prea puțin, încît ele să fie complet desprinse de acest trecut nebulos al personajului. Inițial, scenele sado-maso în care apare Irene concretizează o viziune de coșmar a unor orgii organizate într-un cadru sadian al unei mai puțin savante, cît clișeizate detracări, creînd personajului profilul unei victime supraviețuind
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
piese nÜ sunt acelea "cu fantome". Într-adevăr, în centrul esteticii sale teatrul nÜ plasează fantoma, văzută ca întruchipare prin excelență a celui ce, pătrunzând în interstițiul viață-moarte, continuă să rămână atașat formelor vizibilului, de care ar vrea să se desprindă, dar pe care nu se îndură să le părăsească. Dacă, în nÜ, un mort se întoarce printre cei vii, e pentru că nu a izbutit să rupă definitiv legăturile cu locurile unde a trăit, cu patimile omenești care nu încetează să
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
a reconstituit o sală de clasă cu cîteva bănci înguste, un abac, niște cărți - străbunicele celor cărora li se dedică această rubrică, și un bust. Nu-i greu să-l recunoști, deși o anume grabă, de care pomeneam, nu-l desprinde, nici măcar în programele universitare, de scurta, dar atît de însemnata lui epocă, trecută, totuși, în fugă, între valul vechi și valul nou. Despre Anton Pann vorbesc, cel a cărui tresărire de cărturărească vanitate le-o prezintă părintele Oltean oaspeților lui
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
noastre culturale, o memorie care îi preferă pe unii și îi uită pe alții, după motive care deseori nu au de-a face cu valoarea gîndirii lor. Dovada cea mai bună este stringenta actualitate a gîndurilor lui Humboldt, așa cum se desprind ele din cele cîteva fragmente pe care Cornel Vâlcu le citează și le comentează. Tema în discuție e una eternă: relația dintre imaginație, limbă și gîndire. Cinci sunt ideile surprinzătoare ale lui Humboldt: Mai întîi, ideea că imaginația e facultatea
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
schematism". La Kant, imaginea este un liant între cuvintele și percepțiile unui om. O verigă și nimic mai mult. La Humboldt însă, imaginația devine rădăcina comună a intelectului și sensibilității, deci sursa lor. E ca o matrice din care se desprinde, pe de o parte, limba cu ajutorul căreia facem raționamente, și, pe de alta, percepțiile prin care intrăm în contact cu lumea înconjurătoare. Potrivit lui Humboldt, imaginile din mintea unui om nu sînt copii fidele ale realității, ci plăsmuiri unice ale imaginației
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
de postură sau de îmbrăcăminte, ci și de vorbire. A cincea trăsătură este că limba are o structură care îmi impregnează felul în care gîndesc. Sintaxa și morfologia unei limbi imprimă un tipar de care vorbitorii ei nu se pot desprinde decît cu prețul renunțării la ea. Asta înseamnă că gîndirea unui om este determinată de limba pe care o vorbește, trecerea de la o limbă la alta cerînd o schimbare a paradigmei lexicale din care i se hrănește gîndirea. Drama este
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
Ipoteza, să recunoaștem, e problematică. Căci, dacă acceptăm că imaginația este facultatea primordială a gîndirii, cu alte cuvinte că a gîndi înseamnă a asocia imagini și nu a înlănțui cuvinte, atunci putem admite că există o gîndire care să fie desprinsă de matricea lexicală a limbii. Nuanțele și obișnuințele lexicale ale unui om nu au legătură cu substanța gîndirii lui, ci doar cu expresia pe care el i-o dă. Gîndim la fel, dar ne exprimăm diferit, fiecare după suplețea flexionară
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
aceste rare excepții, capitolul întâi, esențial în economia și pentru arhitectura cărții, rulează și demonstrează mai mult decât convingător afirmațiile criticului, ilustrate prin oportune citate. Analiza e strânsă și fără cusur; la fel, periodizarea internă pe care Virgil Nemoianu o desprinde din opera vastă și proteică a lui Ștefan Aug. Doinaș. Unitatea operei sale, criticul o descoperă nu în stil, nici în ton (ambele, de o mare diversitate), ci în tematica epistemologică. Poetul a fost fascinat de "bolile actului de cunoaștere
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva și Pe drumul spre La Mancha (exerciții de disidență universală), aceste cărți pasionale, polemice, incisive, de multe ori nedrepte și, nu de puține ori, pline de melancolie și de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din aceste pagini, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit ca un artist din
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
un fel de lirism maladiv, camera străbate spații obscure, coridoare, intră în camere cu o luminescență bizară, focalizează în grosplanuri care deformează sau decupează mutilant chipul, reține conturul unor buze, falange, jarul aprins al unei țigări etc. din care se desprinde o senzualitate groasă, respingătoare. Inserturile psihedelice sunt uneori de o mare frumusețe, o parte din ele mi-au amintit de tablourile pictorului maghiar Munkacsy din ultima perioadă, tablouri spectrale de o incomesurabilă tristețe. Cadrele de interior și cele de exterior
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
noastre sunt întotdeauna întemeiate - și nu putem accepta, din partea altor critici, o rezervă, un contraargument, un punct de vedere diferit? Ceea ce mi se pare cu totul remarcabil în cartea lui Mircea Martin este această capacitate a criticului de a se desprinde de un punct fix, desfăcându-și și desfășurându-și intelectul, ca și sensibilitatea, pentru a capta note străine. Pe un teren al tuturor vanităților, lecturile lui fidele, negrăbite, aprofundate sunt cu atât mai prețioase. Autorul are ceva dintr-un traducător
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
precum Bossuet și Fénelon își curmă polemicile biblice și iau poziție în fața unui Spinoza, Leibniz sau Locke, ce sunt priviți ca niște sfruntați liber-cugetători ce dau semne de recalcitranță doctrinară, iar clerul strînge rîndurile în fața unor agresori care, în loc de argumente desprinse din versetele Bibliei, flutură principiile intelectului și inferențele logicii. Treptat, Dumnezeu începe să facă figura deprimantă a unui surghiunit neajutorat și ostracizat, a cărui ființă, nemaiavînd ce căuta în lumea de aici, trebuie să se întoarcă acolo de unde a venit
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
serioase legate de dramaturgia marelui poet, rămasă până astăzi într-un surprinzător con de umbră), relația dintre I.L. Caragiale și Eugen Ionescu, opera lui Camil Petrescu (dramaturgia și romanele) sau în revelarea unor suprinzătoare aspecte despre viața lui Titu Maiorescu, desprinse din lectura Jurnalul criticului. De mare subtilitate este analiza teatrului lui Eugen Ionescu. Cu multă luciditate face Alexandru Paleologu diferența dintre dicteul automat al suprarealiștilor și absurdul pieselor lui Eugen Ionescu, de cu totul altă origine. El se bazează nu
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
stafia jovială a rubicondului bucătar mort de inimă rea. Bucătar sub acoperire, Remy, oferă adevărata măsură a artei sale atunci cînd îl impresionează pe cel mai exigent critic cu putință, Anton Ego. Suntem în Franța, ce Dumnezeu! Egocentricul critic, care pare desprins din clanul Adams, cu o figură de mumie și o scîrbă academic-princiară înflorește pur și simplu la prima bucățică dintr-o mîncare destul de populară fără a fi simplă care-l trimite direct în copilărie. Este vorba de Ratatouille. Și se
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]