280,392 matches
-
sînt); de pildă, Ovidiu Gologan, povestind cum i-a spus lui Enescu în ce măsură aparatul de filmat "poate filma creierul și toate gîndurile omului și tot murmurul ființei lui"; sau monteusa Iolanda Mîntulescu, amintindu-și că în tinerețe "Liviu dorea să devină cîntăreț de operă", drept care, în pauzele de montaj, cîntau împreună romanțe!; sau Victor Rebengiuc, povestind ce șoc a avut cînd, după ce în rol fusese distribuit altcineva, Ciulei l-a chemat și i-a spus "fără nici o introducere prealabilă: Victore, m-
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
la înnoirile din teatrul liric, dar consider că aceste inovații trebuie să consoneze cu întreaga structură a libretului, respectând, în datele esențiale, mesajul compozitorului. Atunci când transpunerile moderniste se îndepărtează flagrant de structura lirică a lucrării, când efectele și inserțiile inovatoare devin chiar șocante, uneori, de-a dreptul rizibile, aceste producții vizează kitschul într-un mod supărător. Transpunerea mitului în actualitate poate crea, ca în cazul de față, distorsiuni grave, printr-o serie de elemente care nu se încadrează în nici un fel
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
vreau și am putut să fiu singur în bibliotecă și deseori am lucrat până la miezul nopții. F.J.: Domnule Ciorănescu, aș vrea să vă întreb: se spune că sunteți un scriitor din exil. Ați putea prezenta etapele acestui exil? Cum ați devenit scriitor din exil? Al.C.: Exilul a fost pentru mine obligatoriu. Nu din punct de vedere politic, deoarece niciodată n-am făcut politică. Bineînțeles, cu atât mai puțin am făcut politică comunistă, însă după război am fost prevenit la Paris
Alexandru Ciorănescu by Farkás Jenö () [Corola-journal/Journalistic/14151_a_15476]
-
Mihai Ungheanu că nu se mai poate sta acolo de miros. Cu vreo două săptămîni în urmă, am făcut o vizită acolo. Avînd treabă la parter, am umblat, atît cît m-au ajutat picioarele - fiindcă la un moment dat oboseala devine mai puternică decît curiozitatea - prin labirintica hardughie. Las deoparte indispoziția pe care mi-o produce această infamie arhitecturală ori de cîte ori am de-a face cu ea. Nu intru în detalii care ar trebui să ne sperie ca plătitori
Tricolorul și gunoaiele Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14155_a_15480]
-
de a putea completa întreaga serie, fiindcă volumele precedente nu se mai găsesc în librării sau în depozite). Oricum, e posibil ca încheierea dicționarului să se realizeze în anii următori, în intervalul unui secol de la apariția primei fascicule; urgentă va deveni apoi reluarea și republicarea sa integrală, cu unificări și actualizări (merită să fie generalizate tiparele explicațiilor etimologice din volumele seriei Pușcariu, dar și principiile de acceptare a neologismelor din seria nouă). Micul dicționar academic (MDA), proiectat să apară în patru
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
vitalitatea, rutina, poezia și, de ce nu, iubirea. La Chioggia sau aiurea. Călătorind spre țara minunilor Este un drum de care avem nevoie cu toții din cînd în cînd. Chiar dacă ne dăm sau nu seama, orice evadare dincolo de real și realitate a devenit vitală. Citesc destul de des povești, basme minunate, mai vechi sau mai noi, și asta nu doar pentru că am un pruncuț micuț preocupat de Albă-ca-Zăpada, de Harry Potter, Neghiniță, ci pentru că mi se pare pur și simplu o terapie. Cel mai
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
său ca să vadă cine îl urmează. De aceea, d-sa are avantajul de a-și putea alege colaboratorii apropiați pe motive de fidelitate personală, nu de friptură politică. De la FSN încoace, dl Iliescu a tot nășit politic persoane care au devenit personalități ale României. Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu - ca foști premieri - Adrian Năstase, Teodor Meleșcanu - ca foști miniștri de Externe - nu mai lungesc lista, deși dacă ne gîndim la începuturile politice ale lui Traian Băsescu tot la Ion Iliescu
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
am sugerat și în articol, să-i dea de urmă într-o arhivă. Poate chiar la Ministerul Învățământului de pe atunci.) Pentru școli ar trebui să fie ca secretul lui Polichinelle. Dar nu, e unul stupefiant de rezistent. Într-atât că devine un mic fapt simptomatic pentru inerția care încă ne domină.
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14186_a_15511]
-
a destinului său critic, care este și o revenire amiabilă a autorului, de el însuși anunțată cândva. Asemeni lui Orfeu, referință mitografică esențială a scrisului său, Barthes pare să fi continuat să avanseze, spre a-l resuscita, asta după ce a devenit totuși puțin un scriitor demn de a fi iubit, trecând prin proba pasiunii: moarte promisă unei Vita Nova, contrar iluziilor celor care ar fi vrut să îngroape laolaltă pe amant și pe iubită, ale căror corpuri s-au contopit finalmente
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
o privire "din avion", reînvierea lui Barthes care ni se propune, cu o rigoare extremă, unde Imaginarul scriiturii se lasă descifrat în scriitura Imaginarului. Emoționantă pentru cel care i-a împărtășit cândva falansterul și îi datorează propria sa formație, ea devine o descoperire ce ține de miraculos pentru generațiile tinere care doar l-au citit (sau nu) pe Barthes după moartea lui, nefiind marcați de influența sa indelebilă, dar putându-se lăsa acum solicitației de subversiunea sa subtilă. Mărturiile constante din
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
sau despre cineva, dacă a trăit, ceea ce trăiește sau doar imaginează. Întregul are o construcție scenică. Care va să zică deocamdată fără final. Textul este precedat de un prolog. Prolog Când spre după-amiază se mai află încă la masă, în fața micului dejun, aceasta devine sub mâinile ei o masă în aer liber și vede câmpia unui acoperiș ruginit și plat, nimic altceva. Curentul stârnit de S-Bahn și uruitul hurducăturilor pe șine, configurează aici, afară, spațiul. Pe vremuri, întreaga fațadă de peste drum încadrată de ferestre
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
mașina între ei și deodată a simțit că-i vine să leșine, de parcă vederea lui îi înmuiase genunchii de tot, de parcă se îndoiau încet, încet, de parcă sângele i se scurgea în stomac. Scriu și nu iese o scrisoare. Scriu și devine un text. E de două feluri: o scrisoare și un text. Nu e același lucru. Îl sun pentru că vreau să-i aud vocea și mă ud toată. Pe urmă pun receptorul în furcă. Pe urmă mă fac covrig în pat
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Pe care sau ce am învins? Sau nici nu te mai uiți într-acolo, pentru că e prea cald și de fapt ai vrea să-ți rupi toate boarfele de pe tine și să te descurci cu cât mai puține. Rochia frumoasă devine atunci de prisos. Dar fără acest material, ne gândim, suntem și mai puțin, suntem această piele plată. Acești sâni care atârnă, aceste pete albastre pe coapsă, acești genunchi ascuțiți, aceste gambe aspre, aceste încheieturi subțiri ale mâinilor, aceste mâini cu
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
nu sunt siguri că le va folosi practic la ceva? Nu toți absolvenții de muzicologie ajung să lucreze în Radio sau Televiziune, cu atât mai puțini în învățământul universitar, presa scrisă nu mai are demult critici muzicali angajați. Pentru a deveni profesor în liceele și școlile de muzică nu e nevoie neapărat de diplomă în muzicologie. Dacă găsesc forța necesară pentru a fi onestă, descriu câte unei tinere, în culori ușor îndulcite, e adevărat, această perspectivă a absolventului de muzicologie, adăugând
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
el și datorat vreunei burse de cercetare în S.U.A.). Și continui să cred că muzicienii au încă nevoie de cercetare, de analiză, de istorie, precum și de cronicari muzicali educați. Mai descopăr încă fete (în ultima vreme, muzicologia pare a fi devenit o disciplină ocolită de băieți) care simt nevoia să aprofundeze contactul cu partitura sau cu viața muzicală, fără a întreba niciodată la ce le folosește. Iar studiul muzicologiei presupune câteva "obstacole", supărătoare pentru cineva care aspiră numai la o diplomă
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
din răul cu care sînt umpluți, întocmai ca sacii, toți răii. Urmează cititul cursiv și cărțile de aventuri. Aici impresiile copilăriei sînt întărite: afli că există "istoric" numai două tipuri de oameni: bunii și răii. Afli că niciodată răii nu devin buni și nici invers. Cei buni au un singur defect: sînt totdeauna prea generoși cu răii, le permit prea multe și îi lasă să profite de pe urma îngăduinței lor, deși au atîtea prilejuri să scape de ei o dată pentru totdeauna. Old
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
Oprea valahul ciobanul să ne învețe pe noi dreptatea?!" (în traducere, în Școala Ardeleană, vol. I, antologie de Florea Firan; textul original este în latină: "unus Opre Valachus pecurarius"). Ca într-o adaptare a celebrei "roți a lui Virgiliu", Oprea devine numele cel mai potrivit pentru un cioban. Un poem pastoral al lui Gh. Șincai, cuprins într-un volum omagial din 1804, e construit sub forma unui dialog între păstorii Oprea și Bucur. Bucur e desigur un alt nume specific românesc
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
fi să fie doar una). Cum trebuie să arate cultura română (de tranziție?), astfel încît ea să nu fie o piedică în fața procesului de integrare în structurile euro-atlantice (dulce ca mierea e limba de lemn) și, în același timp, să devină o marfă vandabilă, eventual cu o finalitate educativă? Iată o întrebare la care nu este ușor de răspuns și care nu privește strict România (nici măcar, exclusiv, țările din fostul spațiu comunist). Este o întrebare care privește milenara cultură europeană supusă
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
eseistului să reținem doar că tendința lumii contemporane de a șterge granițele dintre artă și realitate a avut ca efect dispariția "distanței estetice" (Daniel Bell) și a spiritului critic. Scrie, Ovidiu Hurduzeu: "Realitatea ca și arta își pierd caracterul obiectiv, devin prelungiri fantasmatice ale unui «eu» pasiv, incapabil să mai iasă din propria carapace pentru a iniția acțiuni de transformare a realității. «Individualistul» artei postmoderne nu acționează, ci reacționează la evenimente exterioare pe care nici măcar nu încearcă să le mai controleze
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
Saint-Exupéry, pe vreun vârf muntos Guynemer. Când vreun dispărut se întoarce acasă, precum colonelul Chabert sau, în romanul, astăzi uitat cu desăvârșire al lui Edmond About, omul cu urechea spartă (căci zăcuse ani grei într-un bloc de gheață și devenise friabil!), apropiații nu-l mai recunosc, societatea-l respinge - ca pe unul ce a încălcat normele unei autentice dispariții. O absolută rezervă prinde bine celor dispăruți. Oastea lui Igor, care nu s-a întors niciodată, a regelui persan Cambyse, suptă
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
adăpostesc sau nu în mijlocul lor baroni. Presa a numit așa conducători ai acestor filiale sau foarte influente personaje din preajma lor care, lățindu-și afacerile în întrecere cu timpul, au transferat județul în propriile buzunare, feudă cu toate șansele de a deveni ereditară. Fixându-se pe bărbați de preferință corpolenți, cu triple bărbii, popular numite gușă, de-o palmă mai late decât fruntea, lenți la vorbire și cu dificultăți a coborî din jeep-uri neasistați, presa a bombardat cu nume - parcă predestinate
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
a unui bun cunoscător, care știe ce și unde să caute, cum să judece, să justifice și să interpreteze, să chibzuiască și să dozeze, din perspectiva cercetătorului perfect informat asupra moravurilor, gusturilor, legăturilor, într-un cuvânt, asupra culorii epocii. Cartea devine astfel, o bibliografie în mișcare și prin acest amănunt, roman al epocii.
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
senzațiile/ mîngîind o blană de vulpe" (Simfonie neagră). Sau cu un plus de sarcasm: "tu pozezi trei ore pe zi/ în atelierul pictorului orb/ ce pipăie formele/ sînii umflați de emoție/ nările inventariază culorile/ amprentele îngerilor" (ibidem). În schimb mirosul devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe obiecte o peliculă de isop/ miresme dense/ distilării clandestine de mirodenii/ presă pentru frunze dementă/ pe jgheaburi de trestie picură rouă/ atavică -/ zeama metafizică/ a plăcerii..." (Aiurezi). Ori: "poezia iluziei aerul îmbîcsit cu mirosuri/ interminabile/ dense/ frunza
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
folcloric), la prima vedere bizare și nepotrivite, permite adevărate dezvoltări epopeice în transă, cu viziuni stihiale dezlănțuite și cu imagini debordante, întotdeauna, însă, controlate și îndreptate lucid (prea lucid) spre stări radicale. Poemele sunt intens elaborate, arhitecturale, iar istoria individuală devine un vast și complicat palimpsest. Melanjul de biografism, istorie mare (mai ales culturală), livresc, misticism religios și chiar folcloric ne relevă o construcție stratificată (colaje, grafii neconvenționale, deconstrucții, de/resemantizări și tot felul de jocuri lingvistice și tehnici aiuritoare, toată
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
polemicii și că, oricum, există o serie de reviste cu care nu se poate și nu are rost să polemizeze, întrucît nu poți dialoga decît cu un adversar civilizat și curat. Doamna Speranța Rădulescu, autoare a unei cărți care a devenit subiect de polemică în lumea muzicală, a făcut un concis istoric al marilor dispute muzicale din secolul al XX-lea și a constatat că la noi sînt puține polemici de idei, în timp ce abundă atacurile la persoană. Cine cîștigă, à la
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]