2,071 matches
-
pete de grăsime, iar eterna canadiană muncitorească Îi atârna pe oase de parcă ar fi fost priponită pe ciolanele ieșite În afară. Tom reveni cu băutură și niște chipsuri. Pegg Înhăță o porție, desfăcu ambalajul de la un capăt la altul și devoră conținutul pungii, de parcă nu mai văzuse mâncare de săptămâni de zile. — Tom zice că ai fost membru al Socialiștilor Militanți, am spus, hotărând că Pegg nu era genul pe care să-l amețești cu vorbărie goală, Înainte să treci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aglomerată și locuitorii cu stiluri de viață alternative. Unii dintre aceștia sînt studenți, alții sînt adepții unor subculturi urbane, În special goth, punk și emo. Mantis religiosa, sau călugărița, este o insectă din ordinal Mantodea, celebră mai ales pentru că femela devorează masculul În timpul Împerecherii. Dorothy Parker ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1893" \o "1893" 1893 - HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1967" \o "1967" 1967) a fost o actriță și poetă americană, cunoscută pentru vorbele de duh sarcastice și bancurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trei, sau șapte, le-aș petrece pe toate așa cum o trăiesc pe asta, Întins pe terasă, cu mâna În părul tău. Împreună, dar diferiți. Amanți de nouă ani, căsătoriți de patru, visurile lor nu locuiesc Întotdeauna sub același acoperiș. Djahane devorează timpul, Omar Îl degustă. Ea vrea să domine lumea, e ascultată oricând de sultană, care e ascultată oricând de sultan. Ziua, uneltește În haremul regal, interceptează mesajele care pleacă și vin, bârfele de alcov, făgăduielile de giuvaeruri, mirosul de otravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de cămilă sau de miel, spre cel mai cărnos copan de potârniche, se Întind șaizeci de mâini Înfometate, care scormonesc prin carne și sos. Se Împarte, se sfâșie, se devorează. Când comesenii ajung În posesia unei bucăți gustoase, ea e oferită unui vecin care trebuie onorat. Nizam mănâncă puțin. În seara aceea, suferă mai mult ca de obicei, pieptul Îi e În flăcări, măruntaiele parcă i-ar fi strânse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bine că nu îi mai pui încă scutece, și iată-i fețișoara apărând în cadrul ușii camerei noastre, cu gâtul întins și trupul ascuns încă dincolo de perete. Nu am idee cât anume a auzit din ceea ce vorbeam noi, ochii ei flămânzi devorau mișcările buzelor noastre, dar nu digerau nimic, iar acum privirile ei se întorc spre el, deja rănite, preventiv, tati, ne-a fost dor de tine, iar el îi trimite un zâmbet stâlcit, serios? Și ea spune, sigur că da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă întreb dacă mai trăiesc sau au murit, atât de lent era procesul. Și în urma lor nu rămânea decât durere și suferință. Midori a luat o țigară și a aprins-o. — Asemenea tipuri de moarte mă sperie... când umbra morții devorează încet, încet partea vitală și până să-ți dai seama, totul în jur se întunecă și nu mai vezi nimic, iar cei din jur te consideră mai mult mort decât viu. E cumplit. N-aș putea suporta așa ceva. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
decât la ele de dimineața până seara. E liberă toată ziua, așa că are timp să cocheteze cu tot felul de poziții cu care să te mai delecteze data următoare când o vizitezi. Când te bagi în pat lângă ea, te devorează cu lăcomie și juiseaz\ de trei ori la o repriză. Și îți spune: „Nu-i așa că am un corp superb? N-au cum să te mai satisfacă fetele tinere. Ele nu se pricep la așa ceva, nu? Cum e? Bine? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
totuși le știam fictive. Eram Într-un muzeu al tehnicii, Îmi ziceam, te afli Într-un muzeu al tehnicii, un lucru onest, poate cam obtuz, Însă un regat de morți inofensivi, știi cum sunt muzeele, nimeni n-a fost vreodată devorat de Gioconda - monstrul androgin, Meduză numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
muzeu al tehnicii, un lucru onest, poate cam obtuz, Însă un regat de morți inofensivi, știi cum sunt muzeele, nimeni n-a fost vreodată devorat de Gioconda - monstrul androgin, Meduză numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai funcție și eleganțe corintice, manivelă și capitel, cazan și coloană, roată și timpan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
relata tuturor despre carnea de om că are un gust delicat. Iresponsabil, deoarece știe că nu i se va Întâmpla niciodată să o guste. Până când cineva, Însetat de adevăr, nu va vrea să Încerce chiar cu el. Și În timp ce e devorat bucățică cu bucățică, nu va mai ști cine are dreptate, și aproape că speră ca ritul să fie benefic, ca să justifice măcar propria-i moarte. Așa că alaltăieri-seară trebuia să cred că Planul era adevărat, altfel ar fi Însemnat că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de un Dragon cu trei capete, al cărui prim cap iese din ape, al doilea din pământ și al treilea din aer. E nevoie neapărat ca aceste trei capete să sfârșească Într-un singur Dragon, foarte puternic, care-i va devora pe toți ceilalți Dragoni. (Jean d’Espagnet, Arcanum Hermeticae Philosophiae, Opus, 1923, 138) Mi-am regăsit grupul. I-am spus lui Agliè că am auzit pe careva pomenind de o Întrunire. „Ah”, spuse Agliè, „suntem curioși! Dar te Înțeleg. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plictisi. Deschise yahoo messenger-ul: în față îi sări caseta cu știri din yahoo insider: în Afganistan talibanii decapitaseră un ostatic italian răpit în urmă cu două săptămâni. În Germania un canibal inculpat a recunoscut că, în urmă cu doi ani devorase un profesor, însă susținea că victima îl contactase de bună voie. Se întâlniseră la acuzat acasă, băuseră împreună un Porto vechi de zece ani. În băutură amestecase un anestezic puternic. Profesorul își povestise viața de care se săturase până peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne aruncă privirea în față: E toamnă și mă vedeți deși vara frunzișul mi-e atât de des încât mi se înăbușă pielea. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca pentru ospăț. Fiecare mânca încet în entuziasmul general. Veselia lor venea din faptul că formau acum, din nou, un echipaj, și nu din hrana fadă oferită de "autobucătar". Numai Kane înghițea cu lăcomie bucăți mari de carne și legume. Devorase deja două porții normale și începea pe a treia. Indiferent la foamea oamenilor. Jones motanul își mânca alimentele cu delicatețe, așezat ca un rege în mijlocul mesei. Kane își ridică nasul din farfurie, cu gura plină. ― Când ajungem pe Pământ, primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui Apion 2.211; cf. 2.205). Filon ne pune la dispoziție, probabil, cea mai convingătoare expresie a sensibilității evreilor cu privire la această chestiune în povestirea imaginară a mâhnirii lui Iacob la vestea că fiul său, Iosif, a fost ucis și devorat de animalele sălbatice. Patriarhul plânge: „Fiule, nu moartea ta mă întristează, ci felul ei. Dacă ai fi fost îngropat (etaphes) în țara ta, aș fi fost mângâiat și aș fi vegheat și te-aș fi îngrijit pe patul tău de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
luam drept prefăcătorie. Priveam cu ură la câte o fată care se îmbrăca mai elegant, se îngrijea mai mult și cocheta cu băieții. Pentru mine, asta însemna pur și simplu că ea își etalează dorințele erotice. Citisem că păianjenul-femeie își devorează în timpul acuplării masculul și începusem să scriu o povestire fantasticoidă, în care îmi imaginam ce s-ar întîmpla dacă și-n lumea oamenilor femeile i-ar omorî pe bărbați după împreunare; îmi imaginam dilema în care s-ar fi aflat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eu îmi ștergeam lacrimile cu poala rochiței. M-am ridicat și, fără să știu prea bine ce fac, am apucat de marginea scoarței desprinse și-am tras. Era putredă și ușoară ca pluta. Sub coajă am găsit cadavrul unei mierle, devorat de furnici. O masă vie, roșie, agresivă, mișuna pe hoitul păsării. Am apucat-o de vârful unei aripi și-am azvîrlit-o cu tot cu furnici la câțiva metri distanță. Curând, trunchiul s-a golit de insecte, cu excepția carilor care-și săpau în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l purta ea, cu un cordon din verigi de metal, bine strâns în jurul taliei subțiri. Simți în nări mireasma pudrei ei. Se cutremură când ajunse în dreptul lui John Robert și acesta închise ușa în urma lui. În stradă, George se simți devorat de ură, gelozie, suferință, remușcare, teamă și furie. Emoțiile îi întunecau cerul și-i sfâșiau măruntaiele, ca niște vulturi. O clipă se gândi să-și scoată pantoful și să spargă geamul cu el. Fața îi era însă impasibilă; până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Începu: „Dragii mei prieteni, trăim într-o epocă a miracolelor. Oameni ca și noi pot trimite mașini în cosmos. Casele noastre sunt pline de invenții tehnice care i-ar ului pe străbunii noștri. Dar, în același timp, planeta noastră e devorată de suferințe și amenințată de cele mai cumplite primejdii. Specialiștii și oamenii de știință ne dau sfaturi colosale, potrivite pentru primejdii colosale. Eu vreau să vă vorbesc însă despre lucrurile simple și bune, care ne sunt aproape, care ne sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cea mare se uita în jos, la Zet, cu ochii ei reci și palizi, ochi sumbri, necruțători și triști, ochi înfiorători care nu cunoșteau omenia. Chipul vulpii, cu semnul său marcat, negru, arăta sălbatic și macabru, un chip gata să devoreze alte chipuri. Zet știu că trebuie să stea nemișcat. Dacă s-ar fi întors și ar fi luat-o la fugă, vulpea l-ar fi urmărit și, din câțiva pași, l-ar fi înșfăcat și i-ar fi sfărâmat spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu voi relata. Lui Tom nu-i trecu prin cap să se întrebe ce însemna această cerere, care, din moment ce încă nu i se spusese nimic, ar fi putut părea irațională. Se și găsea sub vraja filozofului. În orice caz, era devorat de o asemenea curiozitate, încât în acele clipe ar fi fost gata să promită orice. Atunci, am să-ți pun cele câteva întrebări la care, vreau să cred, ai să-mi răspunzi cu deplină sinceritate. Da... da... Câți ani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suporta, Stella era un dușman. Simțea o vagă ușurare știind că e în altă parte, dar nu încerca nici cea mai infimă îngrijorare sau curiozitate de a afla unde se găsește. Oriunde s-o fi găsind, era puternică, rațională și devora realitatea din jur pentru a și-o spori pe a ei. George cumpănea, ba chiar prețuia într-un anumit fel acea teribilă putere a Stellei, care o făcea atât de primejdioasă și atât de respingătoare în același timp. Încerca întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o cană cu whisky. George le istorisi peripețiile salvării, iar ei ascultară povestea cu exclamații de mirare și de admirație. Pe urmă, toată lumea primi căni cu ceai fierbinte și whisky și pe toți îi apucă o foame de lup, așa încât devorară tot ce mai rămăsese din brânzeturi și din plăcinta cu carne de vițel și costiță. Tom în chiloți, alergă într-un timp record până la stânca îndepărtată, de cealaltă parte a falezei, unde-și lăsase George hainele. Se întoarse îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebuie să i se fi părut ei o batjocură crudă și nesăbuită (deși, în realitate, totul se petrecuse absolut accidental), și unde mai pui că intervenise și intruziunea de neiertat a lui George. Aflat în dispoziția aceasta, Tom se simțise devorat de remușcări. Cine naiba l-a pus să inventeze minciuna cu petrecerea de la Papuc? De ce dracu se dusese acolo cu toată escorta de bețivi? Părea, într-adevăr, lucrătura diavolului: un diavol fatal care stătea la pândă în obscuritatea subconștientului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar, în realitate, Pearl îl separase pe el definitiv de Hattie, îi furase dragostea copilei, dragostea pe care aceasta i-ar fi dăruit-o lui, dacă el ar fi vegheat asupră-i, fără intermediar. O subită gelozie împungătoare la adresa lui Pearl devora prezentul și întuneca trecutul. Pearl fusese nu numai un dezastru din punct de vedere tactic, ci, pur și simplu, o trădătoare. O invidiase pe Hattie care „avea totul în timp ce ea nu avea nimic“, trădase secretul căsătoriei plănuite de John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]