4,214 matches
-
Amazon s-a chinuit să vândă primul Fire Phone, compania nu ar trebui să cedeze. Telefonul are multe caracteristici promițătoare și piața telefoanelor mobile are nevoie de companii care caută să ofere ceva diferit. Care a fost cea mai mare dezamăgire din 2014 pentru voi? YODA.RO
Ţi-ai cumpărat un nou telefon anul acesta? Iată cele mai mari dezamăgiri din 2014 [Corola-blog/BlogPost/92943_a_94235]
-
se lipește de mine, tensiunea de a munci sub nivelul educației pe care cu greu am construit-o... și entuziasmul de a mă putea bucura de beneficiile lor. Doar că momentul meu de emigrație venea în urma unui larg proces de dezamăgire al populației în capacitatea guvernelor de a menține Portugalia într-o poziție demnă. O dată cu intrarea în Uniunea Europeană, Portugalia a devenit ceea ce și România experimentează: o țară care execută ordine, care nu face agricultură pe cât ar avea nevoie, care și-a
Egalitate,dar nu pentru “catei” – Orania VLASIN [Corola-blog/BlogPost/93342_a_94634]
-
mea călătoare / Și veșnic nemuritoare” (Adrian Ambruș). Cei peste o de tineri poeți materializează în creații literare, fără pic de sfială, apelând la varii procedee stilistice, ceea ce se ascunde în această lume a lor: bucuria, optimismul, melancolia, nostalgia, tristețea, singurătatea, dezamăgirea, durerea, toate acestea fiind generate de forța numită dragoste. Stăpâniți de acest sentiment, ei se bucură și suferă, iar aceste stări generează versuri care rămân eterne. Ca și în cazul colegilor mai în vârstă, dragostea și natura sunt temele principale
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
să iubească: ,, Eu sunt focul, / Luminez și încălzesc, / De ce vreți să mă potoliți? / Mă topesc în iubire, / Ard spre fericire. / De ce vreți să mă stingeți / Și să nu mă lăsați să iubesc?” (,,Focul”, Mihaela Baba). Deseori, dragostea este cauza multor dezamăgiri, a melacoliei și a singurătății, aceste stări fiind asociate cu ploaia și atmosfera plumburie: Plouă... / durerea și tristețea îmi rup inima-n două. Tu... / ești jumătătatea inimii mele, / ești visul meu, ești stăpânul emoțiilor...” (,,Ploaia”, Sandra Fortuz). La pragul maturității
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
acușica sub frunte. Și a început să recite rar, cu voce gravă: Multe s-au mai întâmplat: / Todoran la decanat, / Iar Lucia* la sindicat. / Și-ntr-o bună dimineață / Ne trezim că-i rector... Neață! Apoi s-a ridicat, mimând dezamăgirea, refuzându-mi cu un gest elegant oferta de a-i comanda un pahar de ceva. După ce am absolvit facultatea, întâlnirile mele cu Deliu Petroiu, dar și cu toți ceilalți profesori pe care i-am avut ca student, s-au rărit
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
am înțeles. Nu le-am înțeles, pentru că îmi lipseau termenii reali de comparație. Înțelesul lor aveam sa-l pătrund pe deplin, la relativ scurtă vreme, când „beția libertății” s-a risipit iar locul ei a fost luat de o cruntă dezamăgire. Nu le-am înțeles, pentru că atunci operam nu cu certitudini, ci cu iluziile induse de diverși manipulatori și cu propriile-mi proiecții despre democrațiile occidentale. Foarte curând însă, am priceput că democrația, definită în teoria moderna drept „putere a poporului
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
lua și da, începe să-și retragă promisiunile; oamenii devin iresponsabili; oamenii așteaptă chilipiruri și se asociază cu acești oameni, devin o turmă, le este teamă să nu fie prădați de stat și devin ei prădători; apar escrocii, starea de dezamăgire a oamenilor, de lipsă de speranță, neîncredere, haos. Și ceea ce prognostichează unii analiști și este cel mai rău: „neîncrederea în democrație, în economia de piață, în libertate, și care poate duce la nevoia de autoritarism”. Să nu uităm că atât
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
vizita neașteptată a domniei tale! Dumneata, maestrul cuvântului poetic, În prăvălia mea! Îți amintești de mine? Sunt Teofilo Sprovieri. Ne-am cunoscut ca studenți, cu câțiva ani În urmă, la Bologna... Îți aduci aminte? repetă el cu un dram de dezamăgire, văzându-l perplex. Dante nu Își amintea nimic. Apoi, În mintea lui apăsată de durere, numele acela deșteptă un ecou. Cu ani În urmă, pe când compunea versurile de dragoste pentru Beatrice, pe timpul scurtei sale perioade de studii universitare... — Da... acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
culese cu aviditate, În timp ce constata că leacul miraculos dispăruse. Cel ce Îl ucisese pe spițer Îl sustrăsese, după ce Își executase macabra punere În scenă. Apoi trebuie că examinase foile, pe care Dante și le amintea legate, ordonat, cu o sforicică. Dezamăgirea Îi spori. Paginile erau albe, În afară de două. Pe prima era doar o frază scurtă, În timp ce, pe cealaltă, o mână așternuse cu semne grăbite câteva secvențe numerice al căror sens nu izbutea să Îl Înțeleagă. Poate că asasinul sustrăsese partea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zgomot. În cele din urmă structura cedă, rotindu-se spre Înăuntru, În timp ce priorul, Împins de propriul său elan, cădea În cămăruța Întunecată care se deschidea Înapoia prăvăliei. Se ridică la loc nerăbdător, privind de jur Împrejur. Făcu un gest de dezamăgire când descoperi că era pustie. Undeva, sus, era un soi de ferestruică. O perdea smulsă atârna dintr-un colț al cadrului. — Trebuie să fi fugit pe acolo. Repede, veniți după mine! strigă el În timp ce se agăța de marginea deschiderii, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
israeliților. Aurul ofrandelor, Chivotul alianței... Unii și-au imaginat chiar că se pornise În căutarea Graalului. Sminteli. Nu-i nimic acolo. N-a fost niciodată nimic. O grimasă i se așternu trecător pe chip. Un junghi din pricina rănii, sau durerea dezamăgirii. — Zeii nu au pășit niciodată pe pământ. Acolo nu există decât miraje. Pietre arse de soare și de flăcările asediilor. Numai urma unei științe străvechi, pe care comunitatea evreiască din Alexandria o păstrase. Fragmente de hărți. Indicații despre călătorii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și musulmani și anii de muncă în comitetul de organizare a nenumăratelor concursuri îl făcuseră să-și dea seama că în acest caz eforturile sale nu numai că fuseseră inutile, dar și dăunătoare. Nici măcar nu avu puterea să-și ascundă dezamăgirea când se urcă în micul bimotor pe care Yves Clos îl amenajase ca birou de presă. — Ce dracu’ s-a întâmplat? întrebă francezul surâzând. Parcă s-a căcat un elefant pe tine. — Mă tem că vom avea probleme. Mare noutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
roșu de la robotul telefonic aprins, ceea ce m-a făcut să mă simt dorită. Dar cum primii doi au închis înainte să spună ceva, puțin probabil să mă fi dorit atât de mult. Oricum, al treilea mesaj a compensat din plin dezamăgirile precedente, în ciuda faptului că vocea era detașată ca și cum citea prognoza meteo pentru un anunț înregistrat. „Bună ziua, domnișoară Jones. Numele meu este Laura Archer. Aș dori să vorbesc cu dumneavoastră despre o problemă personală. Ați putea să treceți pe la biroul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nat era rece de-a binelea când a sosit poliția. * * * Ofițerul m-a lăsat în camera de interogatoriu, ducându-se după doctor. Deja mi se făcuse poftă de un calmant. Luați-mă de aici, faceți-mă să uit. Dar spre dezamăgirea mea, când s-a deschis ușa nu a apărut doctorul, ci D.I. Fincham, dintre toți oamenii. —îmi pare foarte rău să aud ce s-a întâmplat, a spus. Cum te simți? Te superi dacă intru? — Ești invitatul meu, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pot trăi fără ea, peste tot o văd, în siluetele femeilor, ochii ei lucesc în sclipirea cenușie a pietrelor de pe stradă. - O să-ți treacă, i-am șoptit eu. Zaharel plângea cu fața în palme. - Ce-ai primit de la iubire? Numai dezamăgire! - Mă voi arunca în aer de pe cea mai înaltă clădire din acest oraș! - Vei începe din nou să trăiești, i-am spus eu cu voce mai ridicată. La sinagogă nu știe nimeni de „nebunia ta“ și nici de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de acest nou gând salvator, Mircea deschise unul dintre ziarele în care apăreau cronici literare referitoare la acest puști, pe numele lui Elefterie Măceș. Citi repede, înfrigurat, temându-se în fiecare clipă că nu va găsi ceea ce căuta. Și, spre dezamăgirea lui, când termină de parcurs cele câteva coloane de rânduri frumos aliniate ale ziarului, chiar acesta a fost rezultatul. Nimic care să-l inspire, nimic referitor la vreo crimă sau la alte lucruri de genul ăsta, de care Mircea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
interesat de joc, își privea ceasul de la mână în timp ce se clătina amețit de băutură. Crupierul îi privea țintă, întrebându-l din ochi ce mai așteaptă. Acesta clătină din cap în semn că nu merge de data aceasta. Un oftat de dezamăgire ieși de pe buzele tuturor. Apoi, chiar înainte de anunțul că nu se mai fac pariuri, se răzgândi brusc și își împinse toate jetoanele din nou pe doisprezece roșu. Toată lumea amuțise, nimeni nu mai scotea o vorbă, nici măcar chibiții care așteptau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cel ce îndrăznește să caute metalul galben, ignorând blestemul. În momentul în care deschiseseră mina, Boris fusese chemat de îndată de supraveghetorul șef. Venise cât putuse de repede de jos și fusese primul care intrase în interior. Mare îi fusese dezamăgirea când văzuse ce se afla înăuntru. Nu era nici pe departe o mină. Se afla într-o peșteră, cât se poate de naturală, străbătută de un curs de apă. Trei galerii se deschideau dincolo de râul subteran. Nici vorbă de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umpluse sufletul de copii Într-un moment ce semnifica o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar o tristețe Înăbușită, păstrată tainic În sinea lor. S-ar fi rușinat dacă ar fi recunoscut una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încîntare și după acea dimineață, cînd avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atîta emoție. În sfîrșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
colegilor și chiar sieși. Ajuns În acea funcție Își va aminti de efectele nefaste ale jocului său juvenil. Avînd la dispoziție bani și presă va Începe să publice pamflete sub forma unor mărturisiri făcute unor foști revoluționari care aflaseră sămînța dezamăgirilor. Cu astfel de pamflete le răspundea el sub un alt nume... Deruta provocată va fi infernală. Într-un pamflet semnat „P. Ivanov“, Racikovski Îi va expune colaboratorului său, nesortit cunoașterii, mecanismul calomniei ca și eficiența sa. „PÎnă ajungi să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prețul acela. Librăria dădea cît era necesar pentru a ne Întreține și pentru a mă trimite la un colegiu bun. Stiloul Montblanc al augustului Victor Hugo trebuia să mai aștepte. Eu n-am zis nimic, Însă, tata Îmi citise probabil dezamăgirea pe chip. — Uite cum o să facem, propuse el. CÎnd vei Împlini vîrsta pentru a Începe să scrii, o să ne Întoarcem și-o să-l cumpărăm. — Dar dacă Îl ia cineva Înainte? — Pe acela nu-l ia nimeni, crede-mă. Iar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acasă n-a răspuns nimeni, asta nu poate să însemne decât că sunt deja pe drum. Președintele se duse să se așeze la locul său și așteptarea reîncepu. Aproape după o oră intră primul alegător. Contrar așteptărilor generale și spre dezamăgirea membrului prezidiului celui cu ușa, era un necunoscut. Lăsă umbrela șiroind la intrarea în sală și, acoperit de o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu cizme tot de plastic, înaintă spre masă. Președintele se ridicase cu un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
abia reușeau să-și domine emoția, se întrebau dacă aveau să se întoarcă într-o zi la locurile dragi care fuseseră martori ai ascensiunii lor pe scara ierarhică, alții, pe care soarta nu-i ajutase atât de mult, visau, în ciuda dezamăgirilor și nedreptăților, la o lume diferită și la noi posibilități care să-i așeze, în sfârșit, în locul meritat. La ora trei fără cincisprezece minute, când, de-a lungul celor douăzeci și șapte de trasee, forțele armatei și cele ale poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puterea, că, de altfel, n-ar ști ce să facă după aceea cu ea, că dacă au votat cum au votat era pentru că erau dezamăgiți și nu găseau altă modalitate de a da să se înțeleagă odată până unde ajungea dezamăgirea, că ar fi putut face o revoluție, dar cu siguranță ar muri mulți oameni și asta nu voiau, că toată viața, răbdători, se duseseră să-și pună voturile în urnă și rezultatele se vedeau, Asta nu e democrație, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trezea, deja complet vlăguită, se întoarse pe partea cealaltă și închise ochii cu putere, cu ușoara speranță că somnul încă mai era în stare să folosească resturile pentru a-i încropi cu ele o mică fantezie erotică privată. Străin de dezamăgirea pe care o lăsase în urma sa, îmbrăcat peste pijamaua în dungi cu un halat din acelea de mătase împodobit cu motive exotice, cu pavilioane chinezești și elefanți aurii, prim-ministrul intră în birou, aprinse toate luminile și, pe rând, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]