1,556 matches
-
cu precădere din spațiul gospodăriilor libere din imediata proximitate geografică a cetății. Acești oameni nu au putere efectivă, nu dețin nici averi însemnate care să le faciliteze ascensiunea simbolică rapidă în cetate, nu au, în mod firesc, nici prestigiu - calitate diafană care se obține doar prin participare politică -, dar vin cu altceva, tulburător și frust, ca orice biologie care nu poate fi subestimată: au număr, sunt foarte numeroși, practic de neoprit. Ceea ce exprimă, în ultimă instanță, și aversiunea celor din interiorul
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
mă duc mereu” (La răscruci). Visări însă își face frumoase (se vede că-s din amintiri, deci creditabile), propunînd idilă hieratică în aceleași peisaje aproape narcotice, cu natură de alint (e, fără îndoială, un transfer de tandrețe în această scriitură diafană de peisaje): „E iarăși vară, iarăși cald,/ Și sara-s blînzi zefirii,/ Și-i iarăși lacul de smarald,/ Și-n floare trandafirii.//...// Vom însera pe cărărui,/ Vom sta pe iarbă verde,/ Și, ca și-n vremea de demult,/ În noapte
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
și Persiles), care intensifică și dinamizează narațiunea centrală, dându-i relief, culoare, varietate. Elicio își cântă dragostea ideală, copleșitoare și statornică, cu accente vibrante, pătrunse de sinceritate mișcătoare, și suferă din pricina nepăsării ființei iubite. Erastro, într-un registru mai puțin diafan, îl însoțește în această adorație nesfârșită. Intriga curge lin, între exaltarea iubirii ideale și chinurile sentimentului neîmpărtășit, apele învolburându-se abia către final, când tatăl Galateei, Aureliano, hotărăște s-o mărite cu un bogat păstor portughez. Disperată, fata se lasă
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
ar dori, ca într-o transcendere a limitelor, să coboare în piept: „Cât aș da să fiu inimă/ Zice creierul/ Să fiu inima oricui/ Și să plâng” (glandă). Lectura poemelor cuprinse în Paloarea induce senzația neliniștitoare că asistăm la o diafană survolare cu aripi metalice. Suntem părtași la o lume ce își duce existența între cârjele bine fixate cu vedere spre moarte. Versurile simple, austere, puternice, cu nuanțe metalice, au tactul ciocanului din sălile de judecată și rama dură a pasajului
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
acest joc este unul al fantasmelor, al incertitudinii, al acțiunilor suspendate, al unei libertăți asumate în afara timpului. Este ca și cum personajele acestea nu mai construiesc în plan real, nu ceea ce este, ci ceea ce ar putea fi contează, senzația de plutire, de diafan a filmului se transferă în hobby-ul de pilot al lui Marguerite care oferă o plimbare cu avionul, imediat acceptată. Georges Palet merge să vizioneze un film vechi despre cel de-Al Doilea Război Mondial cu avioane de vânătoare și
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
Torrance se întorcea în Hotelul Overlook populat cu fantasmele atroce ale unui alt timp. Remarcabil la acest film este felul în care toate aceste întâlniri virtuale vibrează luminescent, nevrotic, cum absentele, glasurile se transformă în prezente. Semicorporalitatea protagoniștilor presupune contactul diafan al mind game-ului, al iluziilor, lizibile în schimbul de replici. Punerea în prezența, o iluzie și ea, are ceva trist că atingerea imposibilă printr-un geam de sticlă a două mâini care bâjbâie una după cealaltă. Tot în chatroom, demonii
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
undeva între ceea ce ar trebui să fie bărbia și ceea ce ar trebui să fie nasul. Se văd pupilele, care seamănă cu cercurile de plastic cu care ne privesc păpușile. Nici unul dintre ei nu se uită la aparat. Poate doar bunica, diafană în fotografie, având ceva fantomatic sau părând mai degrabă o siluetă dintr-un vis. Îi lipsește siguranța amabilă pe care o au de obicei copiii binecrescuți și personajele lui Henry James, și îi mai lipsește jumătate din mâna dreaptă și
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
care "binoclează timpul prin norii de catran" e chiar aceea a îndrăgostitului lui Baudelaire, de "țări și țărmi himerici". Un poet. În 1937 apare Spre țara închisă în diamant, la fel de coaptă întru suprarealism și pozele lui de-o gentilețe neînțeleasă. Diafană, vis pur de crîșmă sordidă, e fata din aburi de rachiu, Galateea crîșmarului, limpede, neștiutoare, din furtuna dedicată lui Tașcu Gheorghiu. După șapte ani de tăcere, tăcerea războiului, iese la iveală Femeia de aer, o demonstrație de iluzionism și un
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
în poezia purtând marca "A.P." obsesia luminii (sau considerați de datoria criticii să deceleze asta?) Unde se termină blândețea și unde începe, în sufletul de poet, teroarea? Obsesia luminii trădează nostalgia unui spațiu și timp paradisiace, visul decorporalizării, al trupului diafan, în locul celui greoi și gârbovit de-acum, plajele visate la Cesenatico sau la Ravenna, fascicolul de raze dintr-un luminiș, șuvoiul care iese din mâinile înviatului, pictatat de Beato Angelico. O materie sacră ce pare imaterială. În Fețele poeziei de
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
mic joc frivol și cinic cu acest voiajor nestigherit și cu societatea americană a cărei performanță are ceva din eficiența de ansamblare a mașinilor în uzinele Ford: un om - un șurub. În fața viitorilor angajați, Ryan le explică Weltanschauung-ul său diafan. Cu un rucsac de mici dimensiuni așezat demonstrativ pe masă, el își invită auditoriul să își imagineze că ar îngrămădi în acel rucsac toate obiectele care îi încojoară de la pila de unghii la mașina personală, ulterior trebuind să ridice sacul
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
însă chiar mai sensibil, mai subtil. Ryan, acest Ariel modern, vorbește deschis toturor acelor persoane care asemeni lui, din diverse motive, și-au golit bagajul uman, și-au tăiat legăturile, și-au respins căderile și emoțiile pentru a fi deasupra, diafani, supremi, intangibili și singuri până la uitare.
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
încă înainte de începuturile Istoriei" și, fiind nemuritori, trăiesc și vor mai trăi multă vreme de acum încolo, e de presupus că longevitatea creatorului lor ficțional va trece dincolo de bariera ei concretă (2 septembrie 1973), mai departe, în povestea eternă și diafană a basmului. Aventurile unui roman Peripețiile capodoperei ficționale a lui Tolkien, The Lord of the Rings, sînt demne de aventurile oricăruia dintre eroii imaginați de autor. Încă de la apariție, romanul are parte de probleme de încadrare, editorii, criticii și istoricii
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
amprentă stilistică specifică: Această dubioasă pastă lingvistică va fi stilizată de prozator într-un mod cu totul personal". Mihai Zamfir plasează originalitatea lui Radu Aldulescu în "exprimarea de factură céliniană, adică tentativa de a conjuga sordidul cel mai sordid cu diafanul" (p. 7) și găsește ca singurele oaze de precursorat în prozele lui H. Bonciu și Ion Călugăru, îndeosebi romanul Copilăria unui netrebnic (1936). Prin "antologarea mizeriei", Radu Aldulescu întemeiază la noi - afirmă tot Mihai Zamfir - "o lume literară céliniană", cum
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
al unui critic literar versat și siguranța de sine a unui bătrân maestru. Lirismul alert, desfacerea expertă a faldurilor memoriei, proiectarea unor viziuni de-o neașteptată prospețime și urgență sunt de natură să-l dezechilibreze emoțional pe cititorul poemelor sale. Diafane, molcome, fluide, versurile sunt, la o palpare atentă, lava unui vulcan în erupție, forța motrice capabilă să devasteze orice obstacol i-ar ieși în cale. Într-o lume grăbită, doar oameni de consistența psihologic-senzitivă a lui Eugen Bunaru mai pot
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
sunt doar sarea pământului - cum se spune într-o secvență mistică decisivă -, ci însuși pământul. Pășim pe cuvintele lor vaporoase, ne balansăm extatic între o nevroză și alta radiată de meningele ultrasensibil, dar acordăm prea puțină atenție celor care țes diafana plasă de susținere. Mă disperă faptul că un poet precum Adrian Bodnaru, care a confirmat și a reconfirmat, are o carte blocată de indiferența și blazarea editorilor, de calculele contondente ale contabililor și de apatia care a coborât peste privirile
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
rondul La un rondel depărtare Asemenea uliului cuvintele zburătoare Vor smulge îndoiala De care încă te mai bucuri III O dată pe an văd țâșnind în haită în avalanșă Idei în călduri care se zbenguie roiesc în noaptea albă Ah șoc diafan siderat al oreadelor Bați la ușă fără să intri mă asediezi Parcă pentru a-mi da foc baricadelor Știam că nu le voi putea decanta nuanțele Că vor refuza să prindă trup La magazinul ,Pręt-ŕ-dire" Una dintre ele înveșmântată într-
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
Elena Lincan Centenar Pablo Neruda A fi poet înseamnă să fii un producător, un făcător ( poéticós). De ce? De realități, de ființe, de lucruri, de lume. Cuvîntul poetului transformă diafan lucrurile, le lasă să fie în ființa lor. Nu le manipulează, cum s-ar putea crede. Trăiește cu ele și i le prezintă ca și cum ar apărea pentru prima dată. Este ca și cuvîntul potrivit care spune lucrurile în mod potrivit
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
tușeu delicat. Muzicalitatea dintotdeauna și introvertirea ce i-a marcat de la un timp actul creator-interpretativ, au avut ca rezultat evident în a cincea mișcare a Gândurilor și sentimentelor teme melodice, variațiuni de o simplitate și inocență exprimată prin același tușeu diafan. A șasea variațiune întoarce timpul înapoi, în apropierea lui Bach. Succesiunea își păstrează firescul pentru că desenul melodic al acestor mișcări este la fel de clar, de luminos. Cele două scurte „adieri” de jazz (prin melodie și succesiune de acorduri) nu modifică deloc
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
virtuțile expresive ale registrelor grav și mediu, a respectat sacrosanta lege (pentru el, totdeauna) a contrastului, a simetriei. Doar secțiunea mediană a seriei de variațiuni a avut parte de un tușeu puternic accentuat, secțiunile extreme fiind tratate cu o delicatețe diafană (dacă îmi este acceptat pleonasmul). În final, câteva note preclasic-europene sânt o pată de culoare inspirat lăsată să cadă pe linia melodică de jazz pur. Stimulat de aranjamentul lui Nicolas Simion pe o temă din Suita a II-a pentru
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
la notația frugală, degajată de sonoritatea formei tradiționale, un act de umilință. Scăpată de povara mitologiei, fie ea și în răspăr, reflectînd compromiterea valorilor pe care și-a sprijinit credințele aurorale, autoarea înțelege a-și purta propria povară existențială, dureros diafană, de-o dramatică transparență. "Închipuirile rebele", emanații tulburi ale concretului, fac loc "spațiului absurd", sieși îndestulător, "golului" moral, bun conducător de semnificații salvate astfel de "spaima-mpotmolirii" în luxurianța discursului. E o ascetică renunțare la materia mai mult ori mai puțin
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
relaxare și (uneori) bagatelizare, presiunea (adesea) prea ridicată din cele două camere (parlamentare). Metoda era simplă și mai întotdeauna eficientă. Pe fundalul unor dezbateri excesiv de încinse, degenerate uneori pînă la nivelul injuriilor și al atacurilor la persoană, apărea la tribună, diafan, președintele PLS, care rostea cel mai adesea, niște versuri improvizate, pline de haz, dar nu lipsite de un anumit tîlc în contextul dezbaterilor respective. Ele readuceau instantaneu în sală buna dispoziție generală, iar discuțiile puteau continua pe un ton normal
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
Culese dintr-un timp deja "răcit", care-l lasă, cu larghețe, să-și croșeteze subtilitățile pe prozator, nu pe diarist, amintirile își pierd din "buchet" cînd cîte-o "ancoră" le trage la zi. Vorbesc de scurte cronici TV, care bruiază reverii diafane de cititor pătimaș, de opinii suferind de morbul generalizării, cu acroș la stricta actualitate. Un jurnal este, totuși, pe lîngă "atîrnarea" de clipa cea repede, o strictă exersare a formei. Dar al lui Constantin }oiu ascultă, în părțile lui cele
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
interfața noastră se află în disoluție. Lumea noastră interioară se destramă, tocmai din cauza facilului pe care l-am acceptat să ne inunde, așa că, mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să ne întoarcem, ca să o țesem la loc. Poate mai diafană. Poate, încă, mai reușind să adăugăm ceva vrajă. Pentru că, tocmai la capitolul vrajă am rămas mult în urmă. Viața noastră s-a desvrăjit.
Tabloide sau cărți? by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7284_a_8609]
-
care este presărată copilăria și adolescența ei. Un accident determină fantasma sângeroasă: sângele unei servitoare pe care contesa o lovește într-un moment de furie îi atinge pielea și-i dă impresia că în locul atins ea devine deodată strălucitoare, proaspătă, diafană. Suficient pentru contesă să treacă la o nouă serie de cosmetice în care elementul definitoriu îl constituie sângele uman, mai precis cel al fecioarelor, virginitatea ridicând gradul de puritate al leacului de frumusețe. Contrar adevărului istoric, Darvulia (Anamaria Marinca) apare
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
memoriei, întreaga confluență simultană a uitărilor și dorințelor ce mă asediază. Lume recuperabilă, toate câte le-am trăit se-adună impregnând pereții de unde iar se nasc cele trecătoare. Reconstruite rafale ale istoriei grămădesc imperfecțiunile iubirii. (Oh întunecata mea odaie, brusc diafană sub felinarul timpului imprecator). Răsună urme de lumină înlăuntrul nopții. Sunt singur și mâinile mele când respinse, când dăruite, ating hârtii (acea iubire, acel vis), uitate siluete, profeții frustrate. Acolo viața-mi o sfredelește memoria în fiecare zi. Imagine acum
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]