2,549 matches
-
Tzvetan Todorov, Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Édition du Seuil, Paris, 1972, v. Poétique, p. 106. 14 Ibidem, p. 107. 15 Ecaterina Mihăilă, Receptarea poetică, Editura Eminescu, București, 1980, p. 20. 16 Ibidem, p. 21. 17 v. Crișu Dascălu, Dialectica limbajului poetic, Editura Facla, Timișoara, 1986, p. 19. 18 Ibidem, p. 8. 19 Ibidem, p. 57. 20 Ibidem, p. 183. 21 v. Emanuel Vasiliu, Introducere în teoria textului, Editura Științifică, București, 1990, pp. 114-147. 22 v. Cesare Segre, Istorie-cultură-critică, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Paris, 1979, pp. 177-198. Jean Cohen consideră limbajul poetic ca un anti-cod, și nu un supra-cod, bazat pe "figuralitate".În ceea ce ne privește, considerăm limbajul poetic ca un arhi-cod, un complex de coduri care generează "figuralitatea". 38 v. Crișu Dascălu, Dialectica limbajului poetic, Ed. cit., cap. X, Transtextualizarea, pp. 181-183. 39 v. Umberto Eco, Sémiotique et philosophie du langage, traduit de l`italien par Myriem Bouzeher, PUF, Paris, châpitre Les signifiés du signifié, pp. 63-77. 40 v. Paul Miclău, Signes poétiques
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
schemă: "ele debutează prin expunerea propoziției respective, de cele mai multe ori o afirmativă detaliată imagistic, explicată într-un cuvânt, dezvoltată la modul baroc, după care urmează o adversativă, introdusa printr-un dar... caracteristic și care deține rolul principalului element opozițional în dialectica poemei; pot urma apoi fie explicații (introduse prin poante), fie o concesivă (deși... cu toate că...), fie o altă afirmativă care urmează să fie cumpănită printr-o opoziție sau explicată 10. Manierismul semnalat de critică, în tratarea unor teme pe care și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la teatru), iar când puterea politică se risipește, artistul se dezechilibrează, își pierde propriul contrasprijin de putere. În Spectacolul ascuns, cea mai pasionantă carte românească de teorie a fenomenului dramatic (shakespearean), Alexa Visarion e ispitit adesea să creadă în această dialectică, poate că nu doar sub influența bibliografiilor contemporane de școală deterministă. Iar libertatea de exprimare câștigată brusc și integral cade ca o năpastă peste creatorii români ai anilor '90, mai ales asupra celor care se exersaseră de decenii în gherila
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Regizorul și Dorina Lazăr Anca Alexa Visarion spunea că, în Năpasta, el vede o reîntoarcere la acea "ananke" a tragediei antice. Ideea că nedreptatea nu poate rămâne nepedepsită, că această pedeapsă poate fi o altă nedreptate, identică și contrară. Această dialectică ananke lucrează încet și dârz. Anca, personajul poveștii, lucrează aproape zece ani ca să facă, până la urmă, pe odiosul ei bărbat, Dragomir, să mărturisească, puțin câte puțin, că el îl omorâse pe Dumitru, primul soț al Ancăi. În filmul Înainte de tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
puncte de plecare, prin operațiunea repertorială, nivelul său de cultură și gradul său de semnificație. Un roman cum este Vocile nopții al lui Augustin Buzura este o operă necesară, de translat în diferite chipuri artistice, pentru că acest roman cuprinde o dialectică a înțelegerii omului contemporan, un proces al conștiinței pe care l-aș asemăna cu cel al eroului lui Camil Petrescu. Omul din literatura lui Buzura plătește scump fiecare clipă de viață și acest lucru este dramatic, este prețios, este real
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și să arătăm că ceea ce nu e bine, ceea ce este convulsiv și tensionat e, de fapt, ceva minor, ceva în afara problemei esențiale, ceva care s-a rezolvat. Nu s-a rezolvat și nu se va rezolva niciodată definitiv, în virtutea unei dialectici pe care teoretic o știm foarte bine, după cum știm că rostul artei este tocmai să intervină, iar arta filmului, atât de penetrantă, trebuie cu atât mai mult să intervină și să descopere mereu ceea ce viața, prin meandrele ei, nivelează sau
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
număr de lovituri de ping-pong interior. Nu puteți ajunge astfel într-un punct anume, în vreme ce, prin experiență, veți ajunge la un punct provizoriu. Cu materialismul dialectic, ne lovim de indivizi care pornesc de la texte pentru a ajunge la alte texte. Dialectica e inepuizabilă. Cînd realizați o lucrare științifică, plecați în cele din urmă de la texte, apoi emiteți un număr de ipoteze, faceți experiențe și observați rezultatele. La acest nivel, aveți un răspuns, însă interpretarea pe care o obțineți din rezultatele dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
plecați în cele din urmă de la texte, apoi emiteți un număr de ipoteze, faceți experiențe și observați rezultatele. La acest nivel, aveți un răspuns, însă interpretarea pe care o obțineți din rezultatele dumneavoastră e provizorie. Altfel spus, regăsiți acolo o dialectică, dar treceți prin ceva exterior. Asta era problema Grupului celor Zece: toți erau foarte inteligenți, obișnuiți să-și folosească inteligența pentru propria plăcere, nu neapărat pentru a străluci. Mediul era subversiv, adică riscam mereu, orice-am fi făcut, să fim
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mai târziu o paradoxală confirmare: ideile nu-și încetează niciodată devenirea. Este tocmai ceea ce susținuse Hegel, dincolo de orgoliul său. În concluzie, drama romanticului constă în faptul că nu-și poate apleca privirea numai spre realitate. Această atitudine ține de însăși "dialectica" manifestărilor lui. În conflict cu lumea și cu sine, contradictoriu și instabil, într-o eternă căutare de inedit și originalitate, refuzând "formele închise", academizante ale clasicismului, el își desfășoară insurgența împotriva autorității despotice a rațiunii pe fondul unei puternice sfâșieri
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ci iese din sine și se întrupează chiar în lumea empiricului, pentru ca abia ulterior, după ce a făcut experiența alterității, să se regăsească sub forma unei sinteze între gândire și existență 109. Hegel deblochează așadar inhibiția eleată în fața nimicului, recurgând la dialectică, o metodă dinamică, de certă deschidere romantică; acum nimicul este asumat pe drumul devenirii. Sau pentru a apela la termenii folosiți de Noica într-un alt context Hegel integrează "rațional" antinomiile intelectului, adică "raționalizează" chiar și ceea ce eleații considerau irațional
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în sensul lui Comte. 14 Într-o anumită măsură am putea vorbi aici despre o "prioritate a paradigmelor" în sensul acreditat de Th. S. Kuhn, care are și el în vedere mai multe accepțiuni ale termenului de "paradigmă" (Vasile Tonoiu, Dialectică și relativism. Ideea de referențial, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, pp. 157-159). 15 Termenul îi aparține lui Kuhn (cf. V. Tonoiu, op. cit., p. 158). 16 Într-un comentariu referitor la concepția lui Kuhn, V. Tonoiu arată că "o paradigmă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
totuși următorul aspect: catolicul Spranger este, firește, de partea lui Hegel, precizând că este "imposibil să edifici o știință pe conștiința păcatului, în loc de a o construi pe conștiința adevărului" (ibid., p. 28). De altfel, el opune tendința "umanistă", reprezentată de dialectica hegeliană, noii orientări dezvoltate "sub puternica influență a concepției etico-religioase despre sau-sau (Entweder-Oder)", pe care a promovat-o, pe latură protestantă, Kierkegaard. (Filozoful danez spunea că "numai opoziția etică este simplă și absolută; și dacă nu optăm din punct
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cât și identificarea lor, sunt în fond apariții istorice, fenomene temporale, în care se precipită anumite stiluri de viață. Pentru romanticul cu porniri patetice spre altă lume, decât aceea a simțurilor, diferențierea adevărului de realitate era un inevitabil proces de dialectică, cum inevitabilă deveni identificarea acestor noțiuni pentru naturalistul cu oroare fiziologică de metafizică și cu dragoste pătimașă de materie" (ibid.). Tot astfel procedează și Dilthey, care, așa cum vom vedea, nu judecă axiologic tipurile de Weltanschauungen pentru a le ierarhiza în funcție de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Schnädelbach. În schimb, "sistematizarea rigidă" desemnează ceea ce Mircea Florian ar numi "sacrificarea realității istorice empirice, nemijlocite, în favoarea realității mijlocite de rațiunea dialectică"64, adică am zice noi o logică exterioară, dictată de jocul "în tact de trei"65 al dialecticii. Ulterior, Schnädelbach marchează mai limpede distincția dintre Hegel și reprezentanții școlii istoriste: "Ceea ce este la Hegel ideea absolută, reprezentabilă filozofic, apare la adversarii lui doar ca obiect al presimțirii, convingerii religioase și al credinței: nu mai este un obiect al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vorbește despre faptul că Droysen "s-a văzut obligat să renunțe la unitatea rațiunii". Este timpul să adăugăm că mai nimerit ar fi fost ca Riedel să fi spus: "unitatea rațiunii transcendente", chiar dacă aceasta are în transcendența ei propria-i dialectică, adică o desfășurare imanentă, heraclitică așa cum am arătat -, deoarece ea "crește prin sine și din sine". Socotim necesară această adăugire pentru că și la istoriști, inclusiv la Dilthey, apare ideea unei "unități conceptuale". Izvorâtă însă din imanența vieții, aceasta nu intervine
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-i sunt <<date>> existentului ca <<particularitate imanentă>>" (vezi II, 2Bc). 164 T. Vianu, Opere, 10, București, 1982, p. 80. 165 V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 14. 166 Apud Al. Boboc, Adevăr și conștiință istorică. Confruntări contemporane între hermeneutică și dialectică în metodologia științelor umane, București, Editura Politică, 1988, p. 103. 167 W. Dilthey, Einleitung..., p. 148. 168 Cf. Spațiul mioritic ("Influențe modelatoare și catalitice") în Trilogia culturii, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969, pp. 240-254. 169 W. Dilthey, Einleitung..., p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întîlnit-o la Hegel, unde avem de-a face cu o unitate dedusă în virtutea unei rațiuni transcendente (vezi II, 2Ba). Modelul unității deduse este tot unul deschis (ca și al pluralității), pentru că "se lărgește dinăuntru"85, conform imanenței gândirii care, în dialectica ei, își găsește noi conținuturi în care se întrupează validându-le și validându-se, totodată, în desfășurarea ei spre Ideea absolută. Pe acest model se structurează ideea progresului cunoașterii în filozofie. Și el are deci în vedere pluralitatea (ca și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Idem (în colaborare cu I.N. Roșca), Constituirea hermeneuticii (Dilthey) și Obiectul cunoașterii. Sens și valoare (Rickert) în Filozofia contemporană în texte alese și adnotate, vol. I, București, Tipografia Universității, 1985. Idem, Adevăr și conștiință istorică. Confruntări contemporane între hermeneutică și dialectică în metodologia științelor umane, București, Editura Politică, 1988. Idem, Filozofia contemporană. Orientări și stiluri de gândire semnificative, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1995. O. Fr. Bollnow, Dilthey. Eine Einführung in seine Philosophie, Leipzig, 1936. Ernst Cassirer, Philosophie der symbolischen Formen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
1964. Eduard Spranger, Lebensformen. Geisteswissenschaftliche Psychologie und Ethik der Persönlichkeit, Halle, Max Niemeyer Verlag, 1927. Idem, Wilhelm von Humboldt und die Humanitätsidee, Berlin, (ed. a II-a), 1928. Idem, Der Sinn der Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, Berlin, 1929. Vasile Tonoiu, Dialectică și relativism. Ideea de referențial, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978. Hans Vaihinger, Die Philosophie des Als Ob, Leipzig, Verlag von Felix Meiner, 1918. Tudor Vianu, Structura sufletească în Filozofia culturii (Opere, vol. 8, București, Editura Minerva, 1979). Idem, Epocile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile seriei FILOZOFIE ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BRAȘOV
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
opuse. Binele Creștinului este Răul Musulmanului și vice-versa! Un fel de regie conflictuală a Binelui și a Răului, pusă în practică de teologii musulmani și de către cei creștini pe baza interpretării versetelor acestor mari cărți (Biblia, Coranul). Concepția religioasă și dialectica modernă sunt două antinomii în căutarea Adevărului, care încă fascinează creierele lumii moderne. Vechiul Testament introduce în cultura universală, dar îndeosebi în tradiția de gândire a Occidentului, gândirea dialectică 57 prin structura conflictuală a narativității sale (adică seria de nedreptăți suferite
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
modernă (prin Hegel, Marx și Sartre ultimii mari dialecticieni!). O structură epistemologică nerațională pentru că opune și descalifică două sau mai multe instanțe de putere-cunoaștere sub masca "dreptății" și a "adevărului". Măștile moderne sunt doar forme de expresie, dar nu conținuturi! Dialectica (teză-antiteză) are un drept câștigat la o moarte sigură în gândirea omului european. Gândirea conflictuală noi-ceilalți a fost repusă în societate prin fenomene istorice complexe: 1) antisemitismul european de după 1800; 2) procesul de formare a statelor naționale și fragmentarea gândirii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
modern guvernare-opoziție; 2) sistemul economic modern utilitate-piață. Prin filosofia sa, Hegel nu face decât să "desăvârșească" tradiția creștină de gândire, adaptând-o unor necesități contextuale și locale sinteze nefericite ale raporturilor de forțe din Europa Centrală. Acest soi de gândire dialectică a contribuit, într-un mod fundamental, la formarea criticii și a disciplinelor moderne, a acreditat mașina sterilă și redundantă numită guvernare-opoziție, precum și un mod arbitrar și anticreștin de a face economie: capitalismul modern, bazat pe ideea de produs, pe legea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pulsionale. Un soi de voyerism intelectual "tratează" cultura și producțiile scriptice ale unei societăți. Sufletul se opune trupului, materiei brute și mlăștinoase de fapte și evenimente, dar totodată devine un element activ în menținerea formei sale. În realitate, toată această dialectică, toată această "filosofie a contrariilor" este sortită eșecului, atunci când avem de a face cu... sexualitatea. Sexualitatea "topește" dialectica. Nevoile noastre organice sunt expresia unui suflet imaterial și a unui trup material. Avem un suflet și un spirit ce mențin și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]