1,929 matches
-
și n-au reușit. Postmoderniștii au găsit o soluție mai sigură: o "moarte" prin parodiere, prin "rescriere". Vattimo dedică un întreg capitol morții sau amurgului artei. O anunțase cândva și Hegel, dar acesta o făcea în favoarea metafizicii, menită să depășească dialectic celelalte forme ale ideii în desfășurarea spre Spiritul Absolut. Au existat prevestitori ai morții artei și în modernism, ultimul dintre ei fiind Herbert Marcuse, doctrinarul revoltei tineretului din 1968. Însă moartea veritabilă a artei, spun postmoderniștii, este legată de sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de Regine Olsen tocmai în clipa când trebuia să se căsătorească. Dar asta nu l-a împiedicat pe Kierkegaard să rămână un gânditor creștin. Derrida recurge la ingeniozități strălucitoare. El introduce două concepte de mare răsunet: différence și différance, corelate dialectic. Primul se referă la efecte, sunt diferențele din om și din lume ca produse ale creației imanente, pe când diferanța este di-ferența, adică principiul misterios care produce diferențele. De acest principiu se leagă și alte două concepte: urmă și arhi-urmă. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
civilizațiile postindustriale din democrațiile vestice. Așadar, dezacordul nu era la nivelul formelor culturale, ci doar la nivelul sistemului, adică la nivelul flagrantei desincronizări dintre postmodernismul de import și lipsa suportului postmodernității. Desigur, și acest decalaj putea fi explicat, deoarece materialismul dialectic și istoric admitea că "suprastructura" o poate lua înaintea "structurii", dar nu era cazul să se remarce public antiteza în prag de eșec. Iar dacă regimul comunist românesc n-a fost "paradisiac", ci represiv, cu înfometarea populației, cu traiul în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
elevilor și profesorilor. Argumentul introducerii este, totuși, unul modernist: progresul pe care l-ar constitui postmodernismul în istoria formelor literare, deși ideologia postmodernistă neagă atât istoria, cât și ideea de progres. Ciudățenia reflectă iarăși propensiunea sofistică și afinitățile cu materialismul dialectic și istoric. În definitiv, postmodernismul se lasă explicat cel mai bine de critica marxistă prin corelația cu dezvoltarea stadială a capitalismului (vezi, bunăoară, lucrările lui Ernest Mandel, pe care se sprijină unul dintre cei mai serioși teoreticieni ai postmodernismului Fredric
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
hegelian de tip conflictual duce, din păcate, la o metalogică. Fără s-o știe, Hegel a transpus logica în sistemul fizic al entropiei, ortodialectica sa fiind omogenizantă ca mișcare către spiritul absolut, dovadă că a fost lesne adoptată de materialismul dialectic marxist, atrage atenția Petru Ioan309. De aceea, logica dialectică a lui Hegel nu a putut revoluționa logica lui Aristotel. Din nefericire, acest deficit ontologic se manifestă și-n filosofia și psihologia secolului al XX-lea, de la fenomenologie la psihanaliză, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
metalogică. Fără s-o știe, Hegel a transpus logica în sistemul fizic al entropiei, ortodialectica sa fiind omogenizantă ca mișcare către spiritul absolut, dovadă că a fost lesne adoptată de materialismul dialectic marxist, atrage atenția Petru Ioan309. De aceea, logica dialectică a lui Hegel nu a putut revoluționa logica lui Aristotel. Din nefericire, acest deficit ontologic se manifestă și-n filosofia și psihologia secolului al XX-lea, de la fenomenologie la psihanaliză, iar acum în filosofia diferenței, care, paradoxal, sfârșește prin a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ceas de ciocârlie ("până lângă ciocârlii"). De fapt, cam asta vrea să spună insolitul cuvânt antimetafizica, o rupere de simetrie în idealitatea lumii, către poezia de dincolo de cuvinte. Antimetafizica era o sfidare la adresa filosofiei și esteticii oficiale, impregnate de materialism dialectic și istoric. Faptul se vedea cu ochiul liber, dar poetul își lua măsuri de precauție (neavând vocație de disident), asigurându-ne că dezvoltă virtualități ale filosofiei marxiste pe terenul artei. În realitate, se considera inițiator pe plan mondial al antimetafizicii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
instrumente de acest tip, harta necesit] analiz], experient] și un obiectiv, iar în cazul în care legea și obiceiurile nu mențin tr]inicia unei relații, cauza este adesea o „eroare de pilotaj”. În contextul tr]iniciei relației sociale exist] o dialectic] a valorii cardinale și a negocierii ce poate fi comparat], grosolan și într-un mod nu prea satisf]c]tor, cu negocierea valorii monetare a unei tranzacții în societatea noastr]. Dac], de exemplu, negociez cu un dealer schimbul mașinii mele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
St Martin’s Press,1964). Geach, P.,Ț.: „Plato’s Euthyphro. An analysis and commentary”. Monist, 51, (1966). Hardie, W. F. R.: Aristotle Ethical Theory, 2nd edn (Oxford: Oxford University Press, 1980). Stokes, M. C.: Plato’s Socratic Conversations: Dramă and Dialectic în Three Dialogues (including the Laches) (London: Athlone Press, 1986). Urmson, J., O.: Aristotle’s Ethics (London: Blackwell, 1988). Woods, M.: Arisotle’s Eudemina Ethics Books I, ÎI and VIII (Oxford: Oxford University Press, 1982). Alte referințe suplimentare Barnes, J.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care îl pot oferi literaturii noastre noi, ale cărei sarcini de dezvoltare au fost clar și precis stabilite de Congresul al III-lea al PMR”, de fapt pentru a dirija înregimentarea politică și ideologică a artei. Așa sunt Metoda materialismului dialectic în istoria literaturii de A. V. Lunacearski, Lucrarea lui V. I. Lenin „Materialism și empiriocriticism” și problemele literaturii de V. R. Scerbina, Despre adevărul artei de Ilya Ehrenburg, Unitate în diversitate de V. Piskunov. Cu o pondere sensibil egală este
VIAŢA LITERARA SOVIETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290526_a_291855]
-
parte, la generalizări și extinderi, iar, pe de altă parte, la reconfigurări ale concepției lui Piaget. Câteva dintre aceste teorii și modele vor fi prezentate în cele ce urmează. Riegel (1973, 1975, 1976) consideră că gândirea adulților are un caracter dialectic. Caracteristica esențială a gândirii dialectice este contradicția. Adulții acceptă moduri alternative, relativ diferite, de a gândi fenomenele; ei acceptă contradicția ca pe o proprietate fundamentală a gândirii și acțiunii umane. Reprezentarea schematică a teoriei lui Riegel este ilustrată de figura
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
iar, pe de altă parte, la reconfigurări ale concepției lui Piaget. Câteva dintre aceste teorii și modele vor fi prezentate în cele ce urmează. Riegel (1973, 1975, 1976) consideră că gândirea adulților are un caracter dialectic. Caracteristica esențială a gândirii dialectice este contradicția. Adulții acceptă moduri alternative, relativ diferite, de a gândi fenomenele; ei acceptă contradicția ca pe o proprietate fundamentală a gândirii și acțiunii umane. Reprezentarea schematică a teoriei lui Riegel este ilustrată de figura 3.2. Figura 3.2
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
căutarea soluției unei probleme) și teoretizează o nouă etapă (a cincea) numită „de punere a problemelor”, caracterizată prin gândire creativă vizavi de problemele descoperite (Arlin, 1975, p. 603). Alți autori, precum Pascual-Leone (1983), Basseches (1984), Kramer (1983, 1989), consideră gândirea dialectică un stadiu diferit al dezvoltării cognitive, pe care individul îl parcurge după studiul operațiilor formale al lui Piaget. Astfel, Pascal-Leone susține că dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă nu se oprește la stadiul operațiilor formale, aceasta continuând să parcurgă încă alte
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
îl parcurge după studiul operațiilor formale al lui Piaget. Astfel, Pascal-Leone susține că dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă nu se oprește la stadiul operațiilor formale, aceasta continuând să parcurgă încă alte patru stadii: stadiul gândirii formale târzii, stadiul predialectic, stadiul dialectic și stadiul transcendental. Basseches (1984; Benack și Basseches, 1989) susține existența a patru faze sau etape ale dezvoltării gândirii dialectice la adulți, iar Kramer (1983, 1989) postulează șapte etape ale dezvoltării cognitive, ultimele patru aparținând adolescenței și vârstei adulte. Concepții
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
oprește la stadiul operațiilor formale, aceasta continuând să parcurgă încă alte patru stadii: stadiul gândirii formale târzii, stadiul predialectic, stadiul dialectic și stadiul transcendental. Basseches (1984; Benack și Basseches, 1989) susține existența a patru faze sau etape ale dezvoltării gândirii dialectice la adulți, iar Kramer (1983, 1989) postulează șapte etape ale dezvoltării cognitive, ultimele patru aparținând adolescenței și vârstei adulte. Concepții alternativetc "Concepții alternative" Deși există puține dovezi empirice pentru acceptarea sau respingerea ideii potrivit căreia modul de gândire al adulților
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
se știe încă limpede dacă este vorba despre un nou stadiu distinct articulat, pe ruta de evoluție a gândirii, operațiile postformale se definesc prin câteva trăsături: relativismul (căci individul încetează să mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Framework for the First Session”, Lifelong Learning: An Omnibus of Practice and Research, 7 (6), pp. 7-9, 28, 31. Pratt, D.D. (1993), „Andragogy after Twenty-Five Years”, New Direction for Adult Continuing Education, nr. 57, Jossey-Bass, San Francisco. Riegel, K.F. (1973), „Dialectic Operations: The Final Period of Cognitive Development”, Human Development, nr. 16, pp. 346-370. Riegel, K.F. (1975), „Adult Life Crises: A Dialectical Interpretation of Development”, în N. Daton, L.H. Ginsberg (eds.), Life-Span Developmental Psychology: Normative Life Crises, Academic Press, Orlando. Riegel
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
parte, la generalizări și extinderi, iar, pe de altă parte, la reconfigurări ale concepției lui Piaget. Câteva dintre aceste teorii și modele vor fi prezentate în cele ce urmează. Riegel (1973, 1975, 1976) consideră că gândirea adulților are un caracter dialectic. Caracteristica esențială a gândirii dialectice este contradicția. Adulții acceptă moduri alternative, relativ diferite, de a gândi fenomenele; ei acceptă contradicția ca pe o proprietate fundamentală a gândirii și acțiunii umane. Reprezentarea schematică a teoriei lui Riegel este ilustrată de figura
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
iar, pe de altă parte, la reconfigurări ale concepției lui Piaget. Câteva dintre aceste teorii și modele vor fi prezentate în cele ce urmează. Riegel (1973, 1975, 1976) consideră că gândirea adulților are un caracter dialectic. Caracteristica esențială a gândirii dialectice este contradicția. Adulții acceptă moduri alternative, relativ diferite, de a gândi fenomenele; ei acceptă contradicția ca pe o proprietate fundamentală a gândirii și acțiunii umane. Reprezentarea schematică a teoriei lui Riegel este ilustrată de figura 3.2. Figura 3.2
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
căutarea soluției unei probleme) și teoretizează o nouă etapă (a cincea) numită „de punere a problemelor”, caracterizată prin gândire creativă vizavi de problemele descoperite (Arlin, 1975, p. 603). Alți autori, precum Pascual-Leone (1983), Basseches (1984), Kramer (1983, 1989), consideră gândirea dialectică un stadiu diferit al dezvoltării cognitive, pe care individul îl parcurge după studiul operațiilor formale al lui Piaget. Astfel, Pascal-Leone susține că dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă nu se oprește la stadiul operațiilor formale, aceasta continuând să parcurgă încă alte
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
îl parcurge după studiul operațiilor formale al lui Piaget. Astfel, Pascal-Leone susține că dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă nu se oprește la stadiul operațiilor formale, aceasta continuând să parcurgă încă alte patru stadii: stadiul gândirii formale târzii, stadiul predialectic, stadiul dialectic și stadiul transcendental. Basseches (1984; Benack și Basseches, 1989) susține existența a patru faze sau etape ale dezvoltării gândirii dialectice la adulți, iar Kramer (1983, 1989) postulează șapte etape ale dezvoltării cognitive, ultimele patru aparținând adolescenței și vârstei adulte. Concepții
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
oprește la stadiul operațiilor formale, aceasta continuând să parcurgă încă alte patru stadii: stadiul gândirii formale târzii, stadiul predialectic, stadiul dialectic și stadiul transcendental. Basseches (1984; Benack și Basseches, 1989) susține existența a patru faze sau etape ale dezvoltării gândirii dialectice la adulți, iar Kramer (1983, 1989) postulează șapte etape ale dezvoltării cognitive, ultimele patru aparținând adolescenței și vârstei adulte. Concepții alternativetc "Concepții alternative" Deși există puține dovezi empirice pentru acceptarea sau respingerea ideii potrivit căreia modul de gândire al adulților
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
se știe încă limpede dacă este vorba despre un nou stadiu distinct articulat, pe ruta de evoluție a gândirii, operațiile postformale se definesc prin câteva trăsături: relativismul (căci individul încetează să mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania adultului tânăr de a reconcilia tendințele antinomice în cadrul aceluiași sistem). Respectând distincția pe care
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Framework for the First Session”, Lifelong Learning: An Omnibus of Practice and Research, 7 (6), pp. 7-9, 28, 31. Pratt, D.D. (1993), „Andragogy after Twenty-Five Years”, New Direction for Adult Continuing Education, nr. 57, Jossey-Bass, San Francisco. Riegel, K.F. (1973), „Dialectic Operations: The Final Period of Cognitive Development”, Human Development, nr. 16, pp. 346-370. Riegel, K.F. (1975), „Adult Life Crises: A Dialectical Interpretation of Development”, în N. Daton, L.H. Ginsberg (eds.), Life-Span Developmental Psychology: Normative Life Crises, Academic Press, Orlando. Riegel
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
nu reprezintă doar două școli istoriografice diferite, două concepții teoretice și epistemice diferite, ci, În primul rând, au la bază două viziuni ideologice diferite. Ele sunt, de fapt, două concepții opuse „despre lume și viață” - ca să rămân la formulele materialismului dialectic și istoric, un limbaj pe care mulți par să-l fi abandonat În exprimarea cotidiană, conservându-l Însă cu tenacitate la nivelul mentalităților. Fără Îndoială, Între adepții celor două curente istoriografice concurente există și un conflict de interese, o luptă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]