1,278 matches
-
și mânia stăpânei, boierul fiind fără îndoială prea adesea ispitit de trupul tânăr al fetei, asupra căreia are drept la orice. Boureanu ̀ și închipuie o întreagă desfășurare dramatică și crudă, perfect plauzibilă. Un zaraf bătrân și libidinos, cu ochii dilatați de poftă, o târguiește pe roabă. Aceasta e smulsă brutal din sălașul în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
despărțea rândurile de mese ascunse de liliac, pentru a se face văzut. Autorul descria foarte "medical" reacția personajului, căruia "i s-a uscat gura și a fost cuprins de greață". Femeia l-a văzut pe tânăr, rămânând "siderată, cu pupilele dilatate de mânie" (aici este remarcabilă experiența de viață a scriitorului; într-adevăr, amanta infidelă reacționează de obicei prin mânie, transferând responsabilitatea pe seama amantului care devine, pe moment, respingător, oribil). Copleșit de scârbă, de o scârbă de sine însuși, Ion, "pierzându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
are timp, ca și mine, și eram mulțumit că distanța ne separă, că nu ne vom apuca să intrăm în una din conversațiile anoste, lătărețe, pentru care bucureștenii manifestă un talent special, dialog "la prima vedere". Așteptam să treacă timpul dilatat de căldură, bucuros că sunt singur, fără nici un intrus în starea mea de lene apatică. Dar nu am avut noroc. Tipul de la cealaltă masă s-a ridicat, dintr-odată, hotărât să vină la mine. "Sunt Victor, nu mă cunoști sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
romantismului (în contrast cu modul oglinzii, al neoclasicismului).] [**our little particle of time: ideea "particulei de timp" (și de spațiu) a fost reluată de Blake în Vala: Eno, o fiică a lui Beulah, ia o "Clipă" (a Moment of Time) și "o dilată în șapte mii de ani"; apoi ia "un atom de spațiu" (atom of space) și îi deschide centrul în infinit, pe care îl "ornamentează" cu "artă minunată" (cf. Blake 2006: 125, v. 214-218). Ulterior, E. A. Poe avea să conceapă nașterea
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
care îți bați joc cu bună știință să-ți mulțumească pentru tot ceea ce le iei, să-ți hrănească morbul orgoliului și al infatuării cu urale și ovații, cu sacadate strigăte mecanizate, inconștiente și contagioase, care le umflă palmele și le dilată coardele vocale, ca într-un coșmar colectiv demn de cei mai temuți torționari ai închisorilor comuniste. în zilele acestui congres, e bine să nu ieși din casă decât mânat de nevoi absolute. E bine să ocolești și privirile uniformelor indigo
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
victorios, cu evidentă plăcere. Ceva În adâncul său se cerea protejat doar prin literatură. Exista, probabil, În nerăbdarea, În aviditatea, În excesul său o supralicitare care să devieze, să amâne contactul abrupt și fatal, tăișul unui adevăr imposibil de Înfruntat. Dilata clipa cea repede, să nu se mai termine, parcă. Mereu venea sau tocmai pleca de undeva. Ca și cum ar fi fost prea periculos să rămână multă vreme În același loc, sub spectrul vulnerabilității. Fragilul Sorin dovedea o inepuizabilă vitalitate. Obsesiile și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sau amicii săi potențiali, ameliora nota aparent scorțoasă. S-a Întâmplat să-l Întâlnesc, cândva, chiar În ziua când urma să iau un premiu literar și am profitat de ocazie pentru a-l invita printre cei cu care urma să dilatăm, la un pahar de vin, insignifianța evenimentului. A acceptat prompt și cu vădită plăcere. Aveam să-i dau, cu acel prilej, și unele pagini „neoficiale”, despre care discutasem deja și care Îl interesau cu deosebire. Textele proveneau de la Comunitatea Evreilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gândește. Care simte, Înregistrează halucinant și pendulează fără răgaz, lent sau frenetic, În ritmul neregulat al vieții Înseși. Se Înțelege de ce micul volum de 100 de pagini nu se poate povesti. O epopee, În durata unei clipe. Imediată, urgentă, acaparatoare. Dilatând, concentrând, fără a pierde vreodată contactul cu materia concretă, imprevizibilă. Existența toată, a tuturor, a oricui pare asumată instantaneu, printr-un fel de rapt: act deopotrivă Întâmplător și absolut. Individualizarea extremă Înglobează spontan totalitatea, fragmentul posedă Întregul, specificitatea apăsată, ireductibilă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
realitate”. Eugen Lovinescu validează debutul „cu totul remarcabil”, evidențiind „mecanismul sufletesc” bipolar al artistului: „O mare capacitate de a percepe realitatea, de a o izola În contururi precise, de a fuziona cu ea (...). Și, după această fuziune, de a o dilata În forme fantastice și de a o urmări În spaimele interioare ce o provoacă”. Debutul ca romancier al lui Blecher a fost repede Încadrat În literatura psihologică sau În cea a „autenticității”. Cine cunoaște conferința lui Camil Petrescu din deceniul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de 29 de ani, după o viață trăită În spitale și sanatorii, cu amândouă picioarele Îndoite și anchilozate de la genunchi, cu șira spinării distrusă de tuberculoză, cu Întreg trupul ciuruit de abcese și fistule, cu doi ochi mari, puțin sticloși, dilatați de lunga lor insomnie, scriitorul M. Blecher. El lasă În urma lui două cărți tipărite, care - nu am nici o Îndoială - Îi vor păstra pentru totdeauna dureroasa lui memorie. Nici Alain Fournier, nici Raymond Radiquet nu ne-au transmis tinerețea lor pierdută
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
autorității, ci a ereziei. Din acest motiv, raportul dintre tată și fiu, ocupând narațiunea copilăriei, pierde orice funcție restrictivă. Tatăl este parte - parte centrală - din vasta acțiune subversivă pe care imaginația o exercită Împotriva realității imediate, negându-i frontierele, regulile, dilatându-i potențialitățile și misterul. Tatăl pare a locui demult, dacă nu dintotdeauna, ca un privilegiat, cu drepturi și abilități aristocratice, În Lumea Copilăriei, În care fiul este doar un novice, un membru de rând, pentru că unul firesc, Îndreptățit doar prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mărgele de sticlă. În chiar aceeași zi, am primit cheia de aur a locuinței: mi se oferea, ca În basmele cu scadență vrăjitorească, refugiu pentru un Întreg an academic. Toate păreau a se Întâlni Într-o constelație fastă, timpul se dilata, ospitalier, ca În tinerețea de demult și de mai ieri. Miezul Înalt al verii spectaculoase, cu un soare devenit solemn, imperial, anunța intrarea Într-o nouă zodie a existenței. Exilul este și o inițiere În simulacru, exercițiu de teatralitate inventivă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
absent în jur, cu clama în mână. Ea stătea la masă și-și vedea liniștită de cafea. — Habar n-am cum de-am ajuns aici, am zis. Am ridicat privirile spre tavan. Aveam senzația că firicele de lumină galbenă se dilată și se contractă. Să fi fost din pricina ochilor mei însemnați? Paznicul îi marcase tocmai ca să pot vedea lucruri cu totul speciale. Ceasul mare și vechi de pe perete puncta trecerea timpului fără nici un sunet. — Posibil să fi avut un motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimic. Un gol imens în jur. Iarna apăsătoare se simțea și în încăperea aceea. Totul părea țintuit în cuie. Dușumeaua, masa... totul. Stăteam singur pe întuneric și aveam senzația că membrele mi se înmoaie, iar capul se contractă și se dilată după bunul lui plac. Nu mai aveam nici un control asupra lor. Parcă stăteam în fața unei oglinzi contorsionate și încercam să mă mișc puțin câte puțin. M-am ridicat de pe băncuță și am aprins lumina. Am luat niște așchii, le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
huruitul, și bubuitul... În urechi îmi vâjâia doar un hiu hiu hiu. Răsuna strident în beznă. Parcă ne pândea nerăbdător un animal de pradă, gata-gata să pună laba pe noi. Sau mii de insecte subterane oribile, având aceeași țintă, se dilatau și se contractau precum burduful unui acordeon. Indiferent ce-o fi fost, era un zgomot pe care nu-l mai auzisem în viața mea. M-au trecut fiori. Ceea ce mi se părea însă cel mai îngrozitor era faptul că zgomotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Spiridon în ziua de 22 dec. treversând Piața Unirii, chinuindu-se la pas din cauza tălpilor umflate de bătaie. Eroul dlui Simirad susține altceva: a trecut pușcă prin Piață în mașina lui Geoge Pruteanu spre sediul pcr. Pag. 274 - (Savoarea se dilată). “Când coboram Copoul, m-am întâlnit cu actualul senator George Pruteanu, care rupea operele genialului în fața librăriei de la magazinul Copou . Cunoscându-ne foarte bine, m-am dus la el și aproape că l-am implorat : “ Ce faci, esti nebun? Eu
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă jumătate ziua/ și mă tot umblă, umblă spaima.” În același timp, poemul pare a se construi din ce în ce mai greu, iar „așteptarea” sa - revelând
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
Numai că libertatea lor „combinatorie” e mai mare. Apare într-un poem o imagine: a sufertașului „rozalb” cu „de toate”, care fixează bine întreaga lirică a lui D., funcționalitatea remarcabilă a libertăților ei întreite și suprapuse. Spațiul, mai întâi, se dilată, prin hiperrealismul descripției; timpul, apoi, se „umflă” fantastic, pentru a nu „răni”, prin apăsarea clipei care trece, personajele ciudate care tot apar (de la vârcolacul albastru, îndrăgostit de Clotilda, până la demonii verzi, gigantica spălătoreasă și miraculoasa călătoare); în fine, materia însăși
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
de azi rămîne cel care “se spune”, iar scrierea, modalizată ca spunere, reprezintă individul ca principiu rezistent la presiune. Cei cu rezistență scăzută, sau cei cărora oricum refuză presiunile de orice fel, aleg, generic, o literatură borgesiană: arheologică, fabulos-livrescă, care dilată timpul atît cît trebuie, adică pînă acolo unde i se pierd marginile și existența ficțională cîștigă În volum ceea ce pierde În autenticitate brută: Alain Nadaud, Pierre Michon și Gérard Macé (ultimii doi, “biografi romanțați” nu pierd din vedere latura lucrativă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simbiotice, alternative, pe Întinderea infinită a substanței textuale: “Când treci fără Întrerupere de la o carte la alta, de la un autor la altul, ai nevoie de un răgaz În care ochiul - a cărui pupilă trebuie să se micșoreze ori să se dilate - și mintea să se obișnuiască cu frazele celui de-al doilea. Le citești mai Întâi așa cum le citeai pe cele din prima carte și iluzia că nu s-au schimbat nici cărțile, nici autorii, oricare ar fi diferențele, poate persista
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cozilor imperiale de păun. Scena devine și mai fascinantă datorită unor apariții arhetipale benefice și proiectarea unor tărâmuri feerice. E o suită de emoții elixirante, care alungă toate tenebrele celui care își retrăiește nașterea, pentru că această trăire înaltă să se dilate imens, învăluind restul ființelor, lumea, întregul univers. Descrierea rezumativă a celor patru matrici prenatale, descoperite de Grof, reclamă restructurarea imaginii și atitudinii noastre față de naștere. Raportându-ne permanent la dezideratul central al cărții de față, este nevoie să reținem potențialul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și discomfort în hipocondrul drept atribuit hepatomegaliei. Semnul primar visibil este o undă „a” gigantă pe panta „y” a pulsului venos jugular. Distensia venoasă jugulară accentuată în inspirație (semnul Kuss- maul). Faciesul poate deveni întunecat și venele scalpului se pot dilata în poziția înclinată a capului. Pot apare congestia heaptică și edeme periferice. La auscultație, stenoza tricuspidă poate produce un clament de deschidere și o uruitură distolică cu accentuare presistolică. Suflul devine mai intens și de mai lungă durată la manevre
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
cele două arcade venoase paracoledociene, arcada marginală dreaptă fiind tributară venei pancreaticoduodenale posterioare, pe când arcada stângă în vena pilorică. Cranial cele două arcade venoase colectoare se varsă în vena portă, imediat deasupra hilului. Întregul sistem venos al căilor biliare se dilată în caz de hipertensiune portală, uneori plexul venos parabiliar dilatat reprezentând o parte importantă de derivație a cavernomului portal. CIRCULAȚIA LIMFATICĂ Drenajul limfatic al colecistului are două căi: una spre interiorul ficatului, prin patul vezicular și alta prin ganglionul colului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92148_a_92643]
-
sărăcie absolută (el nu are decât un culcuș de frunze uscate și trei vase de lut) și s-ar putea foarte bine să fie o aluzie la urciorul ovidian, fiindcă sfântul Iulian descoperă, când caută urciorul, "o aromă care îi dilată inima și nările". Era niște vin: ce descoperire!" Desigur, pusnicul ar fi putut să uite de urcior, dăruit poate de vreun călător ca mulțumire pentru trecerea cu barca și îl descoperă cu această ocazie. Dar aspectul fabulos și aproape miraculos
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de contrast (Odiston sau Urografin 20-30%) în arborele biliar, urmărindu-se precizarea sediului, a naturii obstacolului și a extinderii leziunii (operabilitate). Rata succesului metodei este de 90-100% în prezența căilor biliare dilatate, și de doar 60-80% dacă acestea nu sunt dilatate [1-3]. Șansele de reușită pot fi crescute prin înmulțirea tentativelor, fără creșterea însă a ratei complicațiilor. O variantă a tehnicii clasice, „oarbe” este folosirea ghidării ecografice pentru introducerea acului. Această tehnică este indispensabilă pentru evaluarea unor căi biliare intrahepatice izolat
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92161_a_92656]