6,859 matches
-
Nu. Vă mai aduceți aminte cum se fereau slujbașii. să nu fie văzuți la vreo Înviere, să nu riște concedierea? Așa s-au ferit și acum, cînd regina Ana a intrat în edificiile de cultură și de cult, ctitorite de dinastia domnitoare. Să nu fie văzuți dînd mîna cu regina, să nu-și piardă scaunele. Ce rușine! Să-ți ascunzi propria istorie numai ca să faci pe plac unui regim suferind, la rîndul lui, de sindromul ilegitimității! Din fericire, sindromul fricii și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gestul președintelui ar fi doar o nobilă fentă care să îndemne și pe alții (pe Ilici?) să facă la fel. Pruncii de ei! Au uitat că așa ceva nu există nicăieri în același Curs Scurt de Istorie a PCUS. Propensiunea spre dinastie a celei mai nenorocite părți a omenirii, observă Mihai Zamfir, este un fenomen tipic al socialismului de lume a treia. După Coreea de Nord, Siria se înscrie, și ea, în scenariu. În Cuba, sinistrul Fidel Castro, în absența unui fiu, și-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așteptat (și așteptăm) tradițional, aproape mitic, doar mesaje autentic democrate. Numai monarhia are dreptul (divin) de a-și perpetua familial existența. Și vedem cu toții ce performanțe de civilizație cunosc statele care, neabătut, decid regalitatea. Pentru că (iarăși vedem cu toții) propensiunea spre dinastie a celei mai nenorocite părți a omenirii este un fenomen tipic al "socialismului" de lume a treia. Și cu ce catastrofale rezultate! Oricum, sună urît urechilor noastre chermezele zornăitoare în mijlocul cărora perorează, cam incontinent și cam demagogic, fiul unui președinte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
18 și, respectiv, 19 septembrie), care-i poartă numele. Cea de a doua garanta în reciprocitate posesiunile lor poloneze. Cea dintâi prezintă însă o importanță deosebită. Prin ea, Rusia și Austria se angajau mutual în menținerea existenței Imperiului Otoman „sub dinastia actuală”, se obligau să se opună în comun oricărei combinații care ar aduce atingere independenței și autorității suverane în Turcia fie prin stabilirea unei regențe provizorii, fie printr-o schimbare completă de dinastie. În articolele separate și secrete se făcea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mutual în menținerea existenței Imperiului Otoman „sub dinastia actuală”, se obligau să se opună în comun oricărei combinații care ar aduce atingere independenței și autorității suverane în Turcia fie prin stabilirea unei regențe provizorii, fie printr-o schimbare completă de dinastie. În articolele separate și secrete se făcea precizarea că, dacă ordinea actuală din Turcia va fi răsturnată, ambele Curți vor acționa unite pentru ca noua ordine să nu atingă securitatea propriilor lor state, drepturile ce decurg din tratate sau echilibrul european
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Francia Italia Anela (în traducere aproximativa: năzuința Italiei de a nimici Franța). Care sunt însă cauzele reale ale acestei revolte? Cauzele insurecției sunt complexe. Sicilia era sub ocupație străină de multă vreme. Prima stăpânire a fost germană - familia Svevia din dinastia Hohenstaufen, a împăraților Sfanțului Imperiu Român. Frederick ÎI , încoronat la 1220, a trecut sub sceptrul sau cele două Sicilii. Frederick viza să extindă imperiul sau la nivelul Anticii Rome și să-și aibă capitala la Romă. Imperiul sau era foarte
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
III de Aragon , soțul Constanzzei, care era fiica lui Manfred de Svevia. Pe 26 Septembrie 1282 Carol I este învins și se retrage la Neapole lăsând Sicilia în mâinile lui Pedro III. Este începutul unui lung șir de lupte între dinastiile de Aragon și d‘Anjou. Din cauza intervenției sale în Sicilia, Pedro III a fost și el excomunicat. În 1284 Pedro III a zdrobit armatele lui Carol I d‘Anjou și ale regelui Philp III al Franței. Atât Carol I, cât
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
moment care încheie prima fază a mișcării I Vespri siciliani . În opera lui Verdi apare un personaj, Giovanni da Procida, care este un participant real la revoltă și care a jucat un rol important în insurecția armata. El fusese pe timpul dinastiei Hohenstaufen guvernatorul unei insulițe din vecinătatea Siciliei. Mai mult decât atât, el a fost medicul care l-a îngrijit pe Manfred în cursul scurtei boli, care însă i-a fost fatală. Guvernatorul a fost un aprig luptător împotriva Bisericii Române
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
îngrijit pe Manfred în cursul scurtei boli, care însă i-a fost fatală. Guvernatorul a fost un aprig luptător împotriva Bisericii Române și a lui Carol d‘Anjou și și-a pierdut în cursul bătăliei soția și fiii. După căderea dinastiei Hohenstaufen, Procida a plecat în exil. Îl regăsim la curtea de Aragon, alături de Constanzza, fiica lui Manfred. Pedro III îi recunoaște talentul de medic și îl numește guvernator de Lusca, Benizzer și Palmă. Legenda spune că Procida a fost la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Germani și totodată au fost utilizate în conexiune cu rivalitatea a două case princiare din Germania: Welfii sau Guelfii care erau Duci de Saxonia și Bavaria - si Hohenstaufen (numele de Ghibelini se pare ca derivă de la Waiblinghen, un castel al dinastiei Hohenstaufen). Numele au fost pentru prima dată utilizate în Italia în secolul 13, la Florența, pentru a desemna suporterii lui Otto IV (un Guelf) și Frederick ÎI de Hohenstaufen (un Ghibelin). Curând aceste nume și-au pierdut semnificația originală. Printre
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Regele Spaniei, Filip al II-lea. Legendă nefondată pe realitate a dragostei Elisabetei pentru Carlo este des întâlnită în literatura, în mod special în tragedia lui Schiller, Don Carlo. 4/ Henric al II-lea, (1519 1559), Rege al Franței din dinastia Valois. A domnit începând cu anul 1547. A perseverat în războiul contra Casei de Habsburg și a încercat să suprime protestantismul reprezentat de hughenoți. A fost căsătorit cu malefica Caterina de Medici și a avut-o că amantă pe celebra
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
al Juanei de Spania, a moștenit Spania, Neapole și coloniile spaniole la moartea bunicului său Ferdinand și și-a început domnia sub numele de Carol I. Cand în 1519 a murit bunicul său, Împăratul Maximilian I, Carol a moștenit domeniile dinastiei Habsburg din Germania. Curând el a fost ales Împărat al Sfanțului Imperiu Român, titlu pe care l-a deținut sub numele de Carol al V-lea (15191556). Cand a abdicat în 1556 pentru a se retrage la mănăstire, Carol a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și a pus bazele autocratismului. Acesta a inclus în teritoriile sale hanatele KAZAN și ASTRAHAN și a început expansiunea spre Est, în Siberia. La începutul secolului al XVII-lea (1613), Mihail ROMANOV a fost ales țar al rușilor, creând astfel dinastia ROMANOVILOR o monarhie absolută, care a durat până la începutul secolului al XX-lea (1917). PETRU I CEL MARE a domnit între anii 1682 și 1725, perioadă care a coincis cu modernizarea și dezvoltarea Rusiei, fiind întreprinse numeroase reforme instituționale, economice
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
statele românești, pe care istoria le consfințește aproximativ între anii 1300 și 1500. Bogdan avea să dea întindere adâncă în răsărit pământurilor Bogdaniei sale, care va primi numele de Moldova, în timp ce basarabii vor da denumirea de BASARABIA pământurilor aparținând acestei dinastii, adică Țării Românești, inclusiv între Prut și Nistru, denumiri preluate apoi de Rusia. În acest context, trebuie apreciat că moldovenii, dobrogenii (românii) au reușit să descifreze interesele și conflictele dintre marile puteri ale timpului, ceea ce i-a condus, în final
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a 2500 de ani de existență a imperiului persan. Proiectul aparținând unui savant apropiat Curții avea și unele părți ascunse, ținând cont de speculațiile care circulau în cercurile diplomatice. Evenimentul trebuia sa readucă în memoria poporului epoca de glorie a dinastiilor de odinioară care au adus țara pe culmile cuceririlor în Orientul Mijlociu și partea de Sud-Est a Europei. Pe de altă parte, urma să atragă atenția întregii lumi asupra măreției imperiului persan. Aniversarea a avut loc în octombrie 1971 la Persepolis
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a fost continuată de un „Anuar de cultură armeană”, subintitulat „Ani” (1941-1943), sub direcția lui H. Dj. Siruni. După cum se arată în articolul «Ani» - titlul revistei, apărut în numărul inaugural, numele publicației vine de la Ani, capitală a regatului armean în timpul dinastiei Bagratizilor (861-1080). Articolul-program, Câteva cuvinte, este semnat de N. Iorga. Încă din primul număr sunt evidente eforturile de a aduce la cunoștința publicului românesc cât mai multe valori ale literaturii armene vechi, cu precădere de tip poetic. Vahan Ghemingian publică
ANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285375_a_286704]
-
București, marca cel mai împlinit moment al dramaturgului. Într-un text cu o frazare când apodictică și grandilocventă, când de o facilă sentimentalitate, filonul dramatic se pierde printre figuri istorice reale și personaje legendare: Dochia și Traian, Decebal și Bicilis, dinastia Flaviilor, Iuvenalis ș.a. Epoca romană este reconstituită de A. cu detalii erudite: palate, temple, serbări cu aer triumfal și orgiastic, mișcare continuă de patricieni, sclavi, războinici ș.a. Personaje mai conturate sunt Domițian, figură de tiran decadent, crud și extravagant, și
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
Sine nobilitate" Epidemia dandy o dată declanșată, ea Începe treptat să se autodevoreze. Morbul mușcând tot mai mulți adepți, dandysmul Își anulează cel mai puternic principiu: originalitatea, singularitatea, oroarea În fața Înserierii, a banalizării. Încă din 1818, În Beppo, Byron deplânge soarta „dinastiei dandy”, pentru că o simte declasându-se din cauza imitatorilor. Acestora le vor urma „alți imitatori imitați”. Nici pe departe nu poate fi vorba de vreo relație amiabilă cu snobii, cei sine nobilitate, notați În rubricile cataloagelor de la Eton sau Oxford cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
londonezi multă vreme după ce Își consumă gloria de excentric din tinerețe. De-acum scriitor celebru, om de stat Înnobilat de regina Victoria, Disraëli e - și În 1870, dar și În 1880, cu numai un an Înaintea morții - modelul absolut al dinastiei dandy. „O unitate de ton străbate, Într-un anume fel, dandysmul englez. Ea va fi Întreruptă, dar numai parțial, o dată cu Oscar Wilde, la sfârșitul secolului, spre a fi reluată la Începutul veacului XX și amplificată În chiar spiritul tradiției wildiene
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
anexat Între 1808 și 1809, el beneficiaz... de o camer... special..., o administrație proprie, exclusiv finlandez..., de o banc... și de o moned.... „Finlanda era astfel legat... de Rusia doar prin persoană tarului, avînd titlul de Mare Prinț, și prin dinastia să, dar și În domeniul politicii externe” (A. Kappeler). Acest statut anunță „finlandizarea” din a doua jum...țațe a secolului XX. De asemenea, Alexandru I acord... Basarabiei, pîn... În 1828, o autonomie destul de larg.... La fel se Întîmpl... și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
decât cea corespunzătoare noului conținut. Aceasta este "forma cea mai obișnuită de inflație până în secolul al XVII-lea"517 și în același timp "ea era larg răspândită și perenă în toate etapele istorice ale vechii Rome și, practic, sub toate dinastiile creștine medievale"518. Ca și în cazul monedei de hârtie și a inflației monedei de hârtie s-a pus problema legitimității și a corectitudinii acestor metode. Deși empiric, oamenii realizează că această metodă era una prin care erau deposedați de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
aceste bucăți de hârtie mai purtau și denumirea de "monedă a morților". Apoi această monedă a morților se va transforma începând cu secolul al X-lea în "moneda viilor". Astfel, cele mai vechi bilete sunt emise în China la începuturile dinastiei Song, în nord, în 960-1127 d.Hr., iar folosirea lor se va generaliza între secolele XII și XIV585. Că folosința primelor forme de monedă de hârtie are un conținut mistic, este un fapt subliniat și de către Max Weber: "Pâinea falsă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
meteorologice, un munte cu o Înfățișare aparte, o specie utilă sau otrăvitoare de plante, formele și deprinderile unor animale, apariția unor forme specifice civilizației umane (vânătoarea cu anumite arme, stăpânirea focului, interdicția incestului, riturile de inițiere etc.), instituirea unei anume dinastii etc. Deși a format obiectul a numeroase dezbateri (vezi sinteze În O. Bârlea, 1981; D. Ben-Amos, 1976; A. Dundes, 1967; G. Kirk, 1970), distincția dintre mit etiologic și legendă este mai puțin importantă pentru discuția de față: plasarea unui text
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
masivă în evoluția istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte din grupul populațiilor turcice din Asia centrală și răsăriteană, fiind asimilați cu populația seminomadă, Hiung-Nu, menționată de sursele chineze din perioada dinastiei Han. Năvala hunilor în Europa, în 375 d. H., este considerată de unii istorici drept începutul "epocii migrației popoarelor". Este adevărat că hunii au inițiat mișcările populațiilor altaice de neam turcic și au provocat în Europa o învălmășeală generală de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre și Tisa, unde anterior s-au aflat hunii. Iorga afirmă (spune) explicit că avarii nu sunt nou-veniți, un alt popor asiatic (nomad), ci rămășița hunică, supusă un timp germanilor (gepizilor). Avarii sunt, de fapt, spune el, hunii cu altă dinastie, cu altă seminție dominantă, dar și cu unele schimbări. Noul stat al avarilor este mult mai modest, ca dimensiune, decât cel vechi hunic, ce avea în frunte un "împărat" capabil a mișca (antrena) în lupte mulțimi imense de origini diverse
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]