7,478 matches
-
patriotice”, atentatele din 27 septembrie 1913 [dinamitarea coloanei Mileniului de pe Tâmpa, Brașov - n.a.] și 24 februarie 1914 [coletul-capcană expediat prin poștă de la Cernăuți la Debrețin - n.a.]. Îi recomandă călugărirea, urmată de o eventuală întoarcere în America ca agent de influentă dirijat în cadrul comunităților românești, formate atunci în principal din emigranții ardeleni. Indirect, evacuarea sa de odinioară pe mare, cu un vas comercial român, este confirmată și de deplina sa libertate de mișcare în cazul prezenței sale în 1952 la funeraliile tânărului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
care promite o carieră strălucitoare“, tânărul dirijor și pianist elvețian Antoine Rebstein a captat deja atenția lumii muzicale internaționale. A condus deja mari ansambluri precum Konzerthausorchester Berlin, Tonhalle Orchester Zürich, Orchestra Sinfonica Siciliana, Orchestre de Chambre de Lausanne și a dirijat în faimoase săli de concert - Philharmonie Berlin și St. Petersburg State Capella. Recent, a debutat la Verbier Festival (2013, Elveția) cu opera „Bărbierul din Sevilla”. În 2014, a dirijat Concertul de Anul Nou la Palermo (Italia), în compania Orchestrei „Sinfonica
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
Zürich, Orchestra Sinfonica Siciliana, Orchestre de Chambre de Lausanne și a dirijat în faimoase săli de concert - Philharmonie Berlin și St. Petersburg State Capella. Recent, a debutat la Verbier Festival (2013, Elveția) cu opera „Bărbierul din Sevilla”. În 2014, a dirijat Concertul de Anul Nou la Palermo (Italia), în compania Orchestrei „Sinfonica Siciliana”. Antoine Rebstein și-a început cariera ca pianist, studiind cu Christian Favre la Conservatorul din Lausanne, apoi cu Galina Iwanzowa la Academia de Muzică „Hanns Eisler” Berlin; și-
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
dirijor, s-a dedicat promovării tinerilor muzicieni; în acest sens, în 2010, a înregistrat un CD cu lucrări de Kurt Schwaen and Hans Sandig cu o orchestră studențească din Berlin. În 2011, a câștigat Premiul Special la Concursul Internațional de dirijat de la Budapesta. În același an, a debutat în Rusia, cu Russian Chamber Orchestra Kursk și Philharmonia Tomsk. A participat la cursuri de master susținute de Jesus Lopez Cobos, Leonid Grin, Neeme Järvi, Paavo Järvi, Ennio Nicotra and David Zinman. Din
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
Grin, Neeme Järvi, Paavo Järvi, Ennio Nicotra and David Zinman. Din octobrie 2009, Antoine Rebstein este dirijor principal și director artistic al „Junges Orchester der Freien Universität” Berlin. Este co-fondator al Orchestrei de cameră „Ensemble Cully Classique”, pe care a dirijat-o în concerte susținute în Germania și Elveția. Ca pianist, apare cu regularitate în celebre săli precum „Wigmore Hall” Londra, Concertgebouw Amsterdam, Tonhalle Zürich, Mozarteum Salzburg sau Preston Bradley Hall din Chicago și este invitat de numeroase orchestre, colaborând cu
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
din perspectiva unei ființe umane. Eram tratați ca niște roboți”, povestește unul dintre ei, care își păstrează totuși anonimatul, dat fiind contractul de confidențialitate semnat cu Facebook. Și uite așa, grație influenței enorme, planetare, a Facebook, este foarte simplu să dirijezi ce citește lumea și în ce ordine a importanței prin simple poziționări într-o parte sau alta a ecranului. „Noi alegeam ce era «trending»” (adică important?), adaugă unul dintre foștii angajați ai Facebook. Este valabil și pentru cei actuali, selectați
Ştirea, „marfă sortată” în era social media [Corola-blog/BlogPost/93413_a_94705]
-
și de recunoștință, tocmai acum la împlinirea a cinci ani de la mutarea în veșnicele lăcașuri a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa - cela care a făcut parte „din generația destinată nu doar temniței, dar și sinistrei reeducări de la Pitești, puse pe cale și dirijate de tot ceea ce comunismul avea mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
guvernanți și clientela aferentă? Aceste probleme acute de corupție, domnule critic, au tras România cu 50 de ani înapoi ! Robi, sărmanul, căruia îi dedicați ode jenante, e o unealtă protejată de una din umbrelele puterii și (răs)plătită ca să (re)dirijeze circulația (știrilor) în marile potlogării. F.B.I.-ul nu s-ar fi deranjat pentru interesele autohtone Afacerea Microsoft - un cutremur de 9 grade pe scara Richter a corupției - a zguduit pe neașteptate lumea politicii românești și nu se va stinge repede
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
nimeni! Afaceri dăunătoare statului Escrocheria Microsoft nu diferă prea mult de privatizarea ALRO sau a Combinatului Siderurgic din Galați, de combinatele vîndute rușilor, de vînzarea Petrom, de achiziționarea de gaz metan de la Gazprom prin Wintershall, de vînzarea de energie electrică, dirijată prin Cotroceni, prin Ministerul Economiei și prin Hidroelectrica; de restituirea imobilelor și terenurilor, cu precădere în București, unde zeci și sute de dosare similare rețelei Microsoft zac în sertarele justiției; de vînzările sau achizițiile de echipamente militare; de Sebastian Ghiță
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
și Cercetării fiind semnate de niște miniștri catastrofali, plasați în mod special în funcții de decizie, pentru a sta în poziție de drepți în fața stăpînului și a executa orice dispoziție, pentru a fi niște instrumente purtătoare de ștampilă, bune de dirijat afaceri dăunătoare statului. Șerpăria din sînul Puterii din România este mai mare decît Casa poporului și nu s-a născut încă patriotul în sînul justiției care să descîlcească în mod eroic ițele acestor mega-corupții transpartinice. Sau, dacă există, nu poate
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
Filarmonica „Banatul” nu-i păcălește pe iubitorii muzicii din Timișoara. Mai mult, această dată marchează deschiderea festivalului internațional anual Timișoara Muzicală. Pentru sâmbătă, 2 aprilie, a doua zi, orchestra simfonică ne pregătește un alt program atractiv. Ambele concerte vor fi dirijate de maestrul Walter Hilgers, un statornic prieten al orașului nostru. Vineri, 1 aprilie, vom putea asculta Uvertura operei „Idomeneo” de Wolfgang Amadeus Mozart, Ultimele patru lieduri de Richard Strauss și Simfonia VII-a de Antonin Dvořak. Karl Theodor, Elector de
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
atac au început să zboare și geacurile peste bănci. Trosneau penarele din lemn, se spărgeau călimările, sticluțele cu apă, dar și capetele ori nasurile. Se învinețeau ochii, se juleau mâinile și picioarele, se zgâriau fețele, toate într-o “ordine perfectă”, dirijată de fluierul “domnului” Dode. Nu se auzea niciun “văleu!”, niciun “aoleu!”, niciun țipăt, niciun geamăt. Numai izbituri, numai icnituri, numai lovituri scrâșnite, ce mai, se dovedea clar talentul de “luptător-erou” al puilor de românași. Cei din clasa a doua, fiind
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
ridice și să treacă la “atac”, respingându-i pe “invadatori”. Poate că “lupta” ar fi continuat până la completa “exterminare” reciprocă a “eroilor” dacă nu-și făcea apariția pe hol părintele Băluță. Când l-a văzut pe drăguțul său fiu-învățător cum dirija “lupta” cu fluieracul în gură și cum se luptau “eroii”, și-a făcut cruce mare, murmurând, probabil, un “iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Bineînțeles că ostilitățile s-au oprit. “Domnul” Dode a găsit de cuviință “să dea raportul”: - Este
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
au inversat, cei care conduc jocul nu mai sunt Ceilalți, ci noi, pământenii de gradul II, cobaii... Ceilalți au pierdut deja controlul asupra jucăriei pe care au născocit-o. Ei nu mai monitorizează rezultatele unui experiment autentic, ci ale unuia dirijat de voința Centrului. Văd ceea ce vrem noi să vadă. Puterea a trecut din mâna lor În a noastră și, În acest moment, manipulații sunt Ei. S-a Întâmplat ca și În cazul roboților extrem de performanți, care depășesc nivelul de complexitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
abajururi de tablă, Își scotea sacoul, Își trăgea pe brațe mînecuțele negre, Își freca mîinile, punea ibricul de cafea pe reșou. Se simțea stăpîn peste acest cimitir În care dormeau legile bune și legile proaste laolaltă, mîncate de paraziții hîrtiei, dirija de acolo din subsoluri o putere pierdută. Își privi chipul În oglinda pătată de muște, atîrnată de un raft. Nu degeaba Îi spuneau ei la școală cavalerul tristei figuri - da, da, chiar așa, semăn, semăn bine cu nebunul ăla din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
inaccesibilă. Naratorul susține că facultatea de a creea o lume Închipuită nu se poate manifesta În afara memoriei. Aflîndu-se deci Într-o situație extrem de inconfortabilă a găsit În ultimă instanță o soluție de compromis. În această carte există un personaj care dirijează din umbră mișcarea pionilor pe tabla de șah. El este victima. O victimă derizorie, ștearsă, impersonală. O prezență fără chip, fără opinii, fără cuvînt, apărînd doar sporadic În relatările participanților activi la acțiune. El este deci figura pasivă, negativul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țevile acelea Înguste prin care se scurge cimentul spre gura betonierei. Simt În vibrația lor imperceptibilă rumoarea acelor particule Împinse În jos, zbaterea lor, o rezistență slabă, nesigură, Înăbușită. Acolo sus, Într-o cabină Închisă, se află un ins care dirijează totul după rețete precise - el stabilește dozajul agregatelor În funcție de calitatea betoanelor. Nu există nici o toleranță, nici o aproximație. Apoi deschide șuberele și tot ceea ce fusese pînă la acest prag ciment, pietriș sau nisip curge În incinta malaxorului, unde devine un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
malaxor. Poate l-a privit uneori noaptea de pe mormanul de pietriș așa cum privești luna la mare, Întins pe plajă fără să te gîndești la nimic. El nu s-a strecurat pe furiș acolo În malaxor, și mecanicul operator, cel care dirijează totul, nu a apucat să apese pe buton, să-l arunce dintr-odată Între palete În massa amorfă care Înghite totul. Nu, mortul acela n-a ajuns pînă la malaxor. S-a apropiat doar, cum dau tîrcoale cîinii hămesiți bucătăriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tot cortul era plin, dar apoi tanti Mae m-a atenționat cu cotul. Un bărbat a venit pe scenă, îmbrăcat într-un costum frumos. O femeie l-a urmărit și s-a așezat la pian. Cred că era cel care dirija cântările. Am știut asta când a spus că va deschide seara cu „un cor însuflețit“, care va cânta o melodie de care nu mai auzisem. „Păcătoșii pot fi sfinți, trebuie doar să poarte crucea, Păcătoșii pot fi sfinți, trebuie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sfinți, trebuie doar să poarte crucea, Păcătoșii pot fi sfinți, trebuie doar să poarte crucea, Poartă crucea și asigură-ți locul în rai, Poartă, poartă crucea, poartă, poartă crucea Sa, Poartă, poartă crucea, poartă, poartă crucea pentru Iisus.“ Bărbatul a dirijat cântecul cu forță și tot așa l-a cântat și audiența. Dându-și seama că publicul vrea să mai cânte o dată, i-a făcut semn femeii, care a atins din nou primele acorduri și toată lumea a repetat cântecul. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
rândul lor. Se tot opreau și vorbeau între ei la capătul rândului și pe culoar, așa că a durat ceva până când tanti Mae, mama și cu mine am reușit să ieșim. Până am ajuns afară, pianista se oprise, iar omul care dirija cântările, cel de vârstă mijlocie, strângea florile albe de pe scenă. Afară era mult mai rece. Am tras adânc aer în piept. Peste tot prin curtea școlii și pe stradă, lumea vorbea și bea suc cumpărat de la omul cu standul. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să cânte aria operei lui Purcell, ca „popor al înghețului“. Toți păstrau în minte alte reprezentări reușite ale aceleași opere, pe vârful muntelui Rigi și pe apa lacului Lucerna, de pe „scena“ neobișnuită a unui vapor. Era vorba de concertele anterioare dirijate de Oleg, concerte care făcuseră să răsune tonurile iernii fierbinte și să aducă orașului turistic mulți turiști japonezi. Acum gerul adusese cu el posibilitatea unei alte fantezii, aceea de a prezenta feeria lui Purcell pe gheață, într-un alt peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
imaginea lui în conștiință. Și, dacă la toate acestea mai adăugăm că, din toate dorințele sale, omul reușește să și le împlinească doar pe acelea a căror imagine în conștiință îi produce bucurie și fericire, înțelegem bine mecanismul care îi dirijează în viață absolut pe toți oamenii, fie ei proști, cruzi, frumoși sau buni. Altfel spus, dacă un om dorește să-l detroneze pe țar, iar altul să răstoarne un guvern revoluționar, dacă unul dorește să se îmbogățească pe când altul vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe care ar fi servit-o coana Maria acasă. O masă mai ușoară cu mâncăruri foarte bune, dar mai ales fără pălinca lui Pop. Șeful de sală se ocupase exclusiv de ei, stătea la zece pași de masa lor și dirija cu gesturi scurte pe cei doi picolo care aduceau farfuriile și umpleau paharele. Cristi avea o bănuială că individul o recunoscuse pe fiica lui Pop și acesta era motivul pentru care se bucurau de acest tratament preferențial. Nici localul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că era o ambuscadă iar camioanele lui se îndreptau chiar spre ea. Era locul ideal pentru așa ceva, canionul strâmt nu permitea vehiculelor să întoarcă și nici nu oferea vreun adăpost. Atentatorii își aleseseră bine punctul de atac, iar el își dirijase oamenii direct în gura lupului. Probabil că se mișcaseră mai repede decât se așteptau cei ce îl urmăreau și trecuseră de locul unde plănuiseră atacul. Telefonul primit nu avusese alt rol decât să-l înspăimânte și să-l determine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]