4,704 matches
-
semnificații textuale și metatextuale, punerea în act, procesualitatea, fiind posibilă printr-un discurs integral, polifonic, în care circumstanțele textuale acționează ca instanțe discursive. Relaționarea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale creează polifonia semnificațiilor care devin manifeste, la nivelul pattern-ului discursiv, pe care îl vom numi epistemă. Epistema lingvistică a spațiului poetic reprezintă o structurare a relațiilor dintre codurile instanțelor discursive: cod ontologic, cod semantic 5, cod gnoseologic. Codul ontologic, specific conceptului de "imagème"6, conține semnificația primară, originară, a imaginii-arhetip
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca instanțe discursive. Relaționarea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale creează polifonia semnificațiilor care devin manifeste, la nivelul pattern-ului discursiv, pe care îl vom numi epistemă. Epistema lingvistică a spațiului poetic reprezintă o structurare a relațiilor dintre codurile instanțelor discursive: cod ontologic, cod semantic 5, cod gnoseologic. Codul ontologic, specific conceptului de "imagème"6, conține semnificația primară, originară, a imaginii-arhetip, interiorizată, la nivelul discursului poetic, prin intermediul circumstanțelor textuale, existente și la nivelul conceptului de "meta-imagine". Dacă imagème-ul formează nucleu constant
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
semnificațiilor, privite în devenirea lor, de la starea originară, ca temelie a cunoașterii umane, la stările ontologice, ca punere în act a imaginilor primordiale. Interacțiunea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale construiește matricea semantică activă a textului. "Circumstanțele textuale" devin "instanțe discursive", valorificând, astfel, complementaritatea text metatext ca procesualitate discursivă. "Vocile discursive", specifice nivelelor de analiză, reprezintă, pe de o parte, complexul dinamic de imagini, prezent în devenirea de la arhetip la mit imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea , iar pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca temelie a cunoașterii umane, la stările ontologice, ca punere în act a imaginilor primordiale. Interacțiunea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale construiește matricea semantică activă a textului. "Circumstanțele textuale" devin "instanțe discursive", valorificând, astfel, complementaritatea text metatext ca procesualitate discursivă. "Vocile discursive", specifice nivelelor de analiză, reprezintă, pe de o parte, complexul dinamic de imagini, prezent în devenirea de la arhetip la mit imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea , iar pe de altă parte, complexul constant de imagini, existent la nivelul textului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a cunoașterii umane, la stările ontologice, ca punere în act a imaginilor primordiale. Interacțiunea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale construiește matricea semantică activă a textului. "Circumstanțele textuale" devin "instanțe discursive", valorificând, astfel, complementaritatea text metatext ca procesualitate discursivă. "Vocile discursive", specifice nivelelor de analiză, reprezintă, pe de o parte, complexul dinamic de imagini, prezent în devenirea de la arhetip la mit imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea , iar pe de altă parte, complexul constant de imagini, existent la nivelul textului. Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
meta-imaginea , iar pe de altă parte, complexul constant de imagini, existent la nivelul textului. Cele două tipuri de imagini imaginea dinamică și imaginea statică reconstruiesc textul ca "sistem de semne"; fiecare imagine își dezvăluie semnificațiile prin intermediul unor coduri. Ca manifestare discursivă, textul reprezintă o totalitate interactivă a imaginilor poetice a căror semnificație se dezvăluie sub dublu aspect, la nivelul textualității și la nivelul meta-textualității, prin intermediul unui arhicod format din cod ontologic, cod semantic și cod gnoseologic. Arhicodul, ca sistem de semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cod gnoseologic. Arhicodul, ca sistem de semnificație, construiește un spațiu poetic procesual, specific fiecărei imagini. Astfel, codul gnoseologic, specific meta-imaginii, formează co-textul, ca manifestare a imaginarului ritualic; codul ontologic pune în valoare, la nivelul textului propriu-zis, semnificația arhetipală, constantă. Liantul discursiv dintre text și co-text se stabilește prin intermediul codului semantic reprezentat de metaforă care contextualizează semnificațiile originare. Astfel, contextul este cadrul semantic în care semnificația primară devine manifestă într-un praesentum continuum, prin intermediul circumstanțelor textuale, reprezentate de meta-imagine. Astfel, la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poate fi descompus în diferite corpuri de unități semnice, după diferite parcursuri de sens".22 II.2. DISCURSUL POETIC II.2.1. SISTEME DE SEMNE Textul, ca "sistem de semne", devenind procesual, ca discurs care acționează asupra semnificațiilor, creează "situația discursivă", definită ca "intersecția non vidă a mulțimilor de propoziții ce constituie universul de discurs", discursul fiind înțeles ca "mulțimea actelor de discurs efectuate de agentul discursiv cu intenția de a modifica universul comun de discurs".23 Relația care se stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca "sistem de semne", devenind procesual, ca discurs care acționează asupra semnificațiilor, creează "situația discursivă", definită ca "intersecția non vidă a mulțimilor de propoziții ce constituie universul de discurs", discursul fiind înțeles ca "mulțimea actelor de discurs efectuate de agentul discursiv cu intenția de a modifica universul comun de discurs".23 Relația care se stabilește între "semnele" discursului a fost numită "raport discursiv".24, "unitățile literare" transformându-se în "unități semnice": semne verbale (moneme), plurisemne discursive (fraze și grupuri de fraze
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de propoziții ce constituie universul de discurs", discursul fiind înțeles ca "mulțimea actelor de discurs efectuate de agentul discursiv cu intenția de a modifica universul comun de discurs".23 Relația care se stabilește între "semnele" discursului a fost numită "raport discursiv".24, "unitățile literare" transformându-se în "unități semnice": semne verbale (moneme), plurisemne discursive (fraze și grupuri de fraze), plurisemne intradiscursive (obținute din elemente non-contigui ale discursului), semne intraverbale (obținute din elemente fonice non-contigui discursului).25 În sens filosofic, discursul este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de discurs efectuate de agentul discursiv cu intenția de a modifica universul comun de discurs".23 Relația care se stabilește între "semnele" discursului a fost numită "raport discursiv".24, "unitățile literare" transformându-se în "unități semnice": semne verbale (moneme), plurisemne discursive (fraze și grupuri de fraze), plurisemne intradiscursive (obținute din elemente non-contigui ale discursului), semne intraverbale (obținute din elemente fonice non-contigui discursului).25 În sens filosofic, discursul este considerat "o serie ordonată" de enunțuri înlănțuite între ele, astfel încât fiecare își trage
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
intelectuală care se efectuează trecând de la o afirmație la alta, prin intermediul unei serii de operații succesive și elementare, capabile să surprindă realitatea"; în gândirea modernă se poate vorbi de discursul ca "sistem".26 În sens clasic, raționalul, reprezentat de "cunoașterea discursivă", era opus cunoașterii sensibilului 27, discursul având valențele logos-ului grecesc. Din punct de vedere lingvistic, discursul se definește prin intermediul unor opoziții: discurs/frază (discursul este o succesiune de fraze); discurs/limbă (limba ca sistem de valori virtuale, se opune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
enunț (enunțul urmărește structurarea textului din punct de vedere lingvistic. Astfel, discursul studiază condițiile producerii textului într-un context dat.28 În științele limbii, discursul a devenit domeniu de sine stătător, prin anii `88, prin intermediul unor caracteristici care stabilesc procesualitatea discursivă: organizarea transfrastică, orientarea, punerea în act, interactivitatea, contextualizarea, instanțele discursive, normativitatea, interdiscursivitatea.29 Astfel, analiza discursului, ca domeniu nou apărut, presupune studierea relației dintre text și context, dintre organizarea textuală și contextul social, determinat.30 Această relaționare dintre text și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Astfel, discursul studiază condițiile producerii textului într-un context dat.28 În științele limbii, discursul a devenit domeniu de sine stătător, prin anii `88, prin intermediul unor caracteristici care stabilesc procesualitatea discursivă: organizarea transfrastică, orientarea, punerea în act, interactivitatea, contextualizarea, instanțele discursive, normativitatea, interdiscursivitatea.29 Astfel, analiza discursului, ca domeniu nou apărut, presupune studierea relației dintre text și context, dintre organizarea textuală și contextul social, determinat.30 Această relaționare dintre text și cadrul social formează "matricea discursivă" care reprezintă suma trăsăturilor comune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în act, interactivitatea, contextualizarea, instanțele discursive, normativitatea, interdiscursivitatea.29 Astfel, analiza discursului, ca domeniu nou apărut, presupune studierea relației dintre text și context, dintre organizarea textuală și contextul social, determinat.30 Această relaționare dintre text și cadrul social formează "matricea discursivă" care reprezintă suma trăsăturilor comune unor texte, ce aparțin aceluiași tip de discurs.31 Interacțiunea permanentă a instanțelor textuale construiește "polifonia" discursului care se manifestă pe mai multe nivele de analiză, relațiile dintre "vocile" discursive formând matricea semantică a textului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și cadrul social formează "matricea discursivă" care reprezintă suma trăsăturilor comune unor texte, ce aparțin aceluiași tip de discurs.31 Interacțiunea permanentă a instanțelor textuale construiește "polifonia" discursului care se manifestă pe mai multe nivele de analiză, relațiile dintre "vocile" discursive formând matricea semantică a textului.32 Această totalitate a circumstanțelor enunțării a fost numită "situație discursivă" care are rolul unui cadru fizic și social contextul propriu-zis în care are loc un "act de comunicare".33 II.2.2. INSTANȚE DISCURSIVE
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tip de discurs.31 Interacțiunea permanentă a instanțelor textuale construiește "polifonia" discursului care se manifestă pe mai multe nivele de analiză, relațiile dintre "vocile" discursive formând matricea semantică a textului.32 Această totalitate a circumstanțelor enunțării a fost numită "situație discursivă" care are rolul unui cadru fizic și social contextul propriu-zis în care are loc un "act de comunicare".33 II.2.2. INSTANȚE DISCURSIVE Considerat "organizare transfrastică" sau "formă de a acționa", discursul este "interactiv", "contextualizat" și "orientat".34 Dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
discursive formând matricea semantică a textului.32 Această totalitate a circumstanțelor enunțării a fost numită "situație discursivă" care are rolul unui cadru fizic și social contextul propriu-zis în care are loc un "act de comunicare".33 II.2.2. INSTANȚE DISCURSIVE Considerat "organizare transfrastică" sau "formă de a acționa", discursul este "interactiv", "contextualizat" și "orientat".34 Dinamica internă a discursului este asigurată de funcționalitatea relațională dintre mărcile textuale și metatextuale. Definită ca "punere în act a unui sistem de semne"35
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a acționa", discursul este "interactiv", "contextualizat" și "orientat".34 Dinamica internă a discursului este asigurată de funcționalitatea relațională dintre mărcile textuale și metatextuale. Definită ca "punere în act a unui sistem de semne"35, natura acțională a discursului construiește strategii discursive, plecând de la nucleul de semnificații co-textuale. Una dintre strategiile discursive este poeticitatea ca structurare a discursului poetic care se înfățișează dual, ca funcție textuală, pe de o parte, generând matricea semantică a textului, iar, pe de altă parte, ca funcție
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
internă a discursului este asigurată de funcționalitatea relațională dintre mărcile textuale și metatextuale. Definită ca "punere în act a unui sistem de semne"35, natura acțională a discursului construiește strategii discursive, plecând de la nucleul de semnificații co-textuale. Una dintre strategiile discursive este poeticitatea ca structurare a discursului poetic care se înfățișează dual, ca funcție textuală, pe de o parte, generând matricea semantică a textului, iar, pe de altă parte, ca funcție metatextuală, configurând co-relaționalitatea mărcilor semantice. Nefiind doar o funcție coextensivă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de o parte, generând matricea semantică a textului, iar, pe de altă parte, ca funcție metatextuală, configurând co-relaționalitatea mărcilor semantice. Nefiind doar o funcție coextensivă textului 36, poeticitatea construiește rețeaua de semne poetice, textual și metatextual. Astfel, poeticitatea se realizează discursiv, prin intermediul semnelor poetice a căror manifestare inferențială și referențială se face dual, antinomic și complementar, în același timp. Poeticitatea face trecerea înspre intensitatea expresivă, înțeleasă ca "figuralitate" manifestă, acționând textual și metatextual, ca arhicod.37 Ca forme de existență ale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
face dual, antinomic și complementar, în același timp. Poeticitatea face trecerea înspre intensitatea expresivă, înțeleasă ca "figuralitate" manifestă, acționând textual și metatextual, ca arhicod.37 Ca forme de existență ale limbajului poetic 38, textualizarea și meta-textualizarea pun în mișcare semnificațiile discursive, propunând interpretării "arhicodul", de-mascându-i formele de manifestare discursivă: cod ontologic, cod semantic, cod gnoseologic. Astfel, discursul poetic se construiește paradigmatic, pe baza celor două funcții ale poeticității, textuală și metatextuală, care își selectează instanțele discursive în funcție de modul de existență și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Poeticitatea face trecerea înspre intensitatea expresivă, înțeleasă ca "figuralitate" manifestă, acționând textual și metatextual, ca arhicod.37 Ca forme de existență ale limbajului poetic 38, textualizarea și meta-textualizarea pun în mișcare semnificațiile discursive, propunând interpretării "arhicodul", de-mascându-i formele de manifestare discursivă: cod ontologic, cod semantic, cod gnoseologic. Astfel, discursul poetic se construiește paradigmatic, pe baza celor două funcții ale poeticității, textuală și metatextuală, care își selectează instanțele discursive în funcție de modul de existență și de repetitivitate a semnificațiilor. Sintagmatic, la nivelul raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
meta-textualizarea pun în mișcare semnificațiile discursive, propunând interpretării "arhicodul", de-mascându-i formele de manifestare discursivă: cod ontologic, cod semantic, cod gnoseologic. Astfel, discursul poetic se construiește paradigmatic, pe baza celor două funcții ale poeticității, textuală și metatextuală, care își selectează instanțele discursive în funcție de modul de existență și de repetitivitate a semnificațiilor. Sintagmatic, la nivelul raporturilor semantice, discursul poetic explică intenționalitatea acțională a relației text context co-text. A. Paradigmatic B. Sintagmatic Relația 39 dintre text, context și co-text este posibilă printr-o continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
semnificațiilor. Sintagmatic, la nivelul raporturilor semantice, discursul poetic explică intenționalitatea acțională a relației text context co-text. A. Paradigmatic B. Sintagmatic Relația 39 dintre text, context și co-text este posibilă printr-o continuă actualizare și re-semantizare a clasei de semnificații, manifestarea discursivă realizându-se integral și integrator. La nivelul "semnului poetic", relația text context co-text se transpune semantic, ca dinamică internă a nucleului de semnificații: imagème40, metaforă, meta-imagine. Astfel, matricea semantică a textului nu este o entitate închisă în propria semnificație, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]