1,405 matches
-
va lega definitiv de subiectivitate și de autenticitate. Dacă pentru Lovinescu, modernizarea prozei vizează un aspect evolutiv de la rural la urban și de la obiectiv la subiectiv, W.C. Booth, în Retorica romanului, ia în considerare tipul de viziune narativă pentru a disocia. Susținător fidel al proustianismului și lector entuziast al lui Huxley, Anton Holban se identifică în Testament literar ca un teoretician fin al textului autentic. O distincție specifică exprimată în tonalități de confesiune, este aceea între romanul dinamic și cel static
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o dau întâmplările, ci comentariul însuși, glosele, observațiile și analizele, în lumina cărora evenimentele și oamenii apar în continuă schimbare, altfel spus notarea stărilor de conștiință. Se poate observa, în acest context, consecvența cu sine a lui Anton Holban, care disociază, în Testament literar, romanul dinamic de cel static, mărturisindu-și opțiunea pentru cel de-al doilea: “o carte dinamică presupune că te ocupi de lucrurile exterioare ale oamenilor, căci numai întâmplările se pot petrece în salturi. O carte statică te
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
dicționar care să nu ascundă o suferință, iar aceștia nici n-o au în vocabular. Prea puțini sânt cei ce-și pot întoarce cugetul - oricând - spre întristare. Oricât s-ar lega bolile de constituția noastră, este imposibil să nu le disociem, să nu le găsim exterioare, străine, neavenite. De aceea, când vorbim de un om nesănătos îi precizăm boala ca o anexă fatală, care introduce un plus de iremediabil identității lui inițiale. În fața noastră, el rămâne cu boala lui, care păstrează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de un om nesănătos îi precizăm boala ca o anexă fatală, care introduce un plus de iremediabil identității lui inițiale. În fața noastră, el rămâne cu boala lui, care păstrează o independență și o obiectivitate relativă. Ce greu e însă a disocia melancolia de o ființă! Căci ea-i boala subiectivă prin excelență, inseparabilă de cel posedat, aderentă până la coincidență, și ca atare incurabilă. Să nu existe leac pentru ea? Totuși; dar atunci trebuie să ne lecuim de propriul eu. Nostalgia după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
romanice, în special Franței, a fost aceea care, reprezentând o primăvară de cultură, s-a realizat natural și incomparabil în comunitate. A trebuit să se consume un întreg proces de viață istorică, pentru ca formele să devină labile, valorile să se disocieze, indivizii să se dezintegreze. Fărâmițarea în inși, solidari numai prin interes și prin presiunea numărului, dar care laolaltă reprezintă o adevărată avalanșă, a creat fenomenul modern al maselor, fenomen care n-a fost străin nici lumii antice, în faza ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o căprioară și totdeauna aspru că un postulat, poetul vine dintotdeauna și pentru totdeauna. Alexandru Tăcu nu este simbolul poeziei sale și, În general (cultură ce o deține, cât și spiritul În permanență mișcare Îi permit să urmărească și să disocieze fenomenul poetic cu precizie și competența), nu-i sunt străine cele mai noi tehnici de scris și nu numai atât. Tot ce a scris și tot ce va scrie Îi conferă o reală complexitate artistică, un loc bine definit În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu toții că relapsi erau vinovații care și-au mărturisit vina și care retractau, iar acești relapsi au jucat un rol deloc neglijabil În procesul templierilor. Templierii din Provins Își asumă cu orgoliu natura lor de relapsi. Sunt cei care se disociază de infama comedie a procesului. Prin urmare, se vorbește aici de cavalerii din Provins, relapsi, gata pentru ce anume? Puținele litere pe care le avem la dispoziție sugerează vainjance, pentru răzbunare.” „Ce răzbunare?” „Domnilor! Toată mistica Templului, de la proces Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui spirituală. „E un om curios de științele secrete, care nu se Încrede În urechiști și-n diletanți. Dar, așa cum ne-a fost nouă dat să-l auzim astăzi, deși Îi disprețuiește, Îi și ascultă, Îi critică și nu se disociază de ei”. „Astăzi acest domn, acest conte, acest margraf Agliè, sau ce-o mai fi fiind el, a rostit o expresie-cheie”, zise Belbo. „Cavaleria spirituală. Îi disprețuiește, dar se simte unit cu ei printr-o solidaritate de cavalerie spirituală. „Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
depășește 30 de ani. Omului începe să nu-i ajungă timpul pentru a transmite ceea ce știe generațiilor următoare. Dorința de a transmite este, de altfel, ceea ce-l deosebește tot mai mult de celelalte specii de animale. încet-încet, omul învață să disocieze ideea de Dumnezeu în mai multe categorii, în funcție de manifestările acestuia în natură: focul, vântul, pământul, ploaia etc. Așadar politeismul este o formă religioasă ce decurge dintr-un monoteism primitiv, și tot sacrul contribuie la formarea politicului. începe Ordinea rituală. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Cehia cu Slovacia. Dintre democrațiile existente, Flandra ar putea decide să se separe de Valonia, Italia de Nord de Italia de Sud, Catalonia de restul Spaniei. Scoția ar putea să-și reclame și ea independența; kurzii ar putea să se disocieze de ceilalți irakieni; indienii și indonezienii ar putea fi și ei actorii unor astfel de scenarii. Statele create artificial prin colonizarea Africii și Asiei s-ar putea dezmembra și ele. Astfel, înainte de sfârșitul secolului, ar putea să apară mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
s-o facă tolerabilă. în secolul XX, Ordinea economică se străduiește să elimine rolul reproductiv al sexualității, artificializând maternitatea prin tehnici din ce în ce mai sofisticate: pilula contraceptivă, nașterea prematură, fecundarea in vitro, mamele purtătoare. în hiperimperiu, Ordinea economică va merge până la a disocia reproducerea de sexualitate: aceasta va ține de domnia plăcerii, iar reproducerea, de cea a mașinilor. Hipersupravegherea, autosupravegherea și apoi autorepararea vor conlucra: după ce au reușit repararea organelor bolnave, oamenii vor vrea să le producă, iar apoi să creeze corpuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
eu nu am agreat niciodată bețivii. Drept pentru care m-am depărtat de Virgil. Bea foarte mult, ba chiar, din acest motiv, odată i-am tras și o sfântă de bătaie, de l-am ascultat cu urechea. Astfel, m-am disociat de toți ceilalți, care îl evocau într-un extaz, lăudând defectul din care i s-a tras moartea. Cine l-a omorât? Nu beția l-a omorât? La acea evocare, prietenul meu Paul Daian n-a participat, deși era invitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în urma unui „viol repetat, nebunesc“, violul din momentul X, al fugii din țară, violul grănicerilor sârbi. Atunci când corpul trădează sufletul, nu poți decât să-l disprețuiești, să-ți fie scârbă de el. Unde începe și unde se sfârșește eul?, Cum disociem eul de imaginea lui?, Cum se poate supraviețui în împărăția kitsch-ului? sunt întrebări pe care le aduc în discuție cele două romane, care pot fi numite și romane ale identității. Personajele lui Gabriel Chifu sunt mereu pe drumuri Romanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
punea în scenă Hamlet, Antoine Vitez 1 va deveni întru câtva continuatorul acestui discurs al lui Craig. „Suveranitatea teatrului”, va spune el, „constă tocmai în capacitatea sa de a reprezenta nereprezentabilul, adică de a incarna fantoma”. Un nereprezentabil imposibil de disociat de acel invizibil pe care teatrul îl dezvăluie prin spectrul ce se întrupează. Iar pentru Vitez, ca și pentru Craig, tot spectrul shakespearian este cel ce se află la originea reflecțiilor despre esența procesului de reprezentare propriu teatrului, proces centrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
violență, de asocierea cu Ares. Dionysos al unei frenezii semnificând inițiere și înțelepciune se vede el însuși asociat vânătorii, solitudinii și întunericului pădurilor. El este și un Dionysos nocturn. Nici la o „bacantă profetică”, așa cum este Casandra, cunoașterea nu se disociază de spaimă, ca și cum orice inițiere legată de experiența invizibilului ar trebui să implice confruntarea cu Gorgo, cu vederea fantomei. Iată de ce viziunile profetice ale Casandrei din Agamemnon a lui Eschil sunt aidoma unor vise, acele vise-coșmar populate de fantome și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se întâlnesc Necunoscutul și Cerșetorul, cel dintâi, căzut la pământ, nu mai știe unde se află, unde a fost până atunci, cine este, dacă e copil sau moșneag, bărbat sau femeie, zeu sau diavol. Iar incertitudinea identitară nu poate fi disociată de întrebarea adresată dublului său, Cerșetorul: „Tu ești tu sau ești eu?”, întrebare ce are, în Drumul Damascului, rolul avut de întrebarea „Cine e acolo?” în Hamlet. În fața Cerșetorului nebun, ce apare pe drum purtând pe cap o cunună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
teatru fidel sensului său fundamental n-ar trebui, așadar, să ocolească problema reîncarnării, „noțiune extremă, ultimă, aflată la granițele cele mai îndepărtate ale rațiunii”. Legată deopotrivă de credința în viața de apoi și de mitul imortalității, ea nu poate fi disociată de „unele sentimente ancestrale ale comunicării cu sfera transcendentală”, ca un ecou al „paradisului pierdut”, ecou inseparabil de cultura noastră în pofida acceselor (și câteodată a exceselor) unui „necruțător spirit critic și sceptic”. „Ceea ce explică și acea nostalgie pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
al activităților sociale. Înregimentarea și controlul ideologic i-au făcut pe români, ca și pe alți est-europeni, neîncrezători în posibilitatea unei acțiuni colective și suspicioși în relațiile lor sociale. Aceștia și-au dezvoltat chiar o specializare a relațiilor sociale, ce disociau strict relațiile puternice, de încredere (în care se discutau probleme intime și politice) și relațiile slabe, de aprovizionare cu produse de subzistență în penuria generalizată de bunuri de larg consum (Völker și Flap, 2001). Consecințele relațiilor sociale neverificate erau desigur
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
scurt, în ce fel genul a contat în formularea unor reacții la publicarea Decretului nr. 770/1966. În cazul în care societatea noastră sau cea globală ar experimenta însă o revoluție a genului prin care genul social ar deveni complet disociat de sexul biologic, iar biologia ar înceta cu adevărat să ne fie destin, această afirmație ar deveni falsă. Ipoteza rămâne însă posibilă, deocamdată, numai în planurile feministelor și feminiștilor. Bibliografietc "Bibliografie" Arhivele Naționale ale României, fond CC al PCR Cancelarie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
oferi modele pozitive. Creșterea numărului femeilor în politică, în poziții de vârf, ar avea un important impact în plan simbolic, deoarece nici femeile și nici bărbații nu ar mai considera politica drept un „teritoriu masculin”. În favoarea reprezentării paritare, Anne Phillips disociază între două concepte: cel de „politică a prezenței” și „politică a ideilor”. Opiniile, preferințele, ideile sunt prioritare pentru „politica ideilor”, iar cine le reprezintă nu este politic relevant. Însă, pentru că anumite probleme au fost excluse de pe agenda politică, este nevoie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
fi definit, pe de-o parte, în manieră behavioristă drept „multitudinea de caracteristici ale comportamentului conducătorului” (2004b, p. 95) și fiind vorba de comportament poate fi schimbat, îmbunătățit; pe de altă parte, Zlate arată că alți autori, începând cu Fielder, disociază comportamentul unui conducător de stilul lui de conducere care se referă la caracteristicile acțiunilor sale și care nu poate fi schimbat, fiind o „variabilă pur interioară legată de trăsăturile bazale ale personalității” (2004b, p. 96). Lussier & Achua (2004) consideră că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
unde se concentrează și majoritatea resurselor financiare, autoritățile locale aflându-se de facto într-o umilitoare stare de dependență, dezbaterile la nivelul lor fiind mai mult sterile. Astfel, procesul politic și cel de adoptare a deciziilor economice, nu pot fi disociate. Mai mult, una dintre cele mai politizate zone sau domenii de activitate este cea a finanțelor publice și, în special, chestiu-nea descentralizării fiscale, deosebit de sensibilă în perioada de tranzi-ție, caracterizată, în bună măsură, prin lipsa unor reguli clare și precise
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sporurile de productivitate reprezintă gajul creșterii economice, trebuie să acceptăm soluțiile care garantează creșterea Produsului Intern Brut. Ținînd cont de caracterul amestecat al intereselor diverselor grupuri sociale, trebuie reabilitată ideea de interes general. Cum, în mod concret, este imposibil de disociat mult timp interesele unei firme de cele ale salariaților ei, trebuie să recunoaștem faptul că profitul nu reprezintă neapărat un semn al exploatării, ci mai curînd unul al sănătății economice. Dimpotrivă, o firmă cu deficit este o organizație ce nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unei organizații 121. În acest model conceptual, relația dintre structură și cultură este cu atât mai importantă, cu cât surprinde susținerea tangibilului de către intangibil și reciproc. De aceea, angajații tind să considere aceste dimensiuni ca pe una singură, imposibil de disociat. "Relațiile dintre membrii organizației și dimensiunile sale structurale și culturale sunt de natură economică și contractuală, o rezultantă a solicitărilor inerente sistemului. Totuși, indivizii sunt sensibili în măsuri diferite la valorile, tradițiile și credințele organizației. Ei învață și asimilează materialele
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
a formei particulare a funcției de valoare este că ne determină să efectuăm ceea ce cercetătorii numesc o «încadrare hedonistă». Dacă el caută să optimizeze plăcerea pe care i-o conferă investiția pe piață, investitorul trebuie să reunească pierderile și să disocieze câștigurile. Regrupate, pierderile sunt într-adevăr mai puțin dureroase în timp ce câștigurile sunt mai plăcute când sunt separate. Investitorul hedonist recurge la o încadrare mentală «pe măsură» pentru a se simți cât mai bine posibil. Dar munca mentală în discuție nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]