3,286 matches
-
mai dificilă! Recăzut în robie, el nu va mai putea distinge în întunericul peșterii în care a revenit nici măcar între umbre. El ajunge într-o situație și mai rea decât a fost înainte: devine ridicol în fața celorlalți, care îl vor disprețui că și-a pierdut abilitățile inițiale. Aceștia îl vor lua în râs, ei acordând o onoare maximă doar acelora dintre semenii lor prizonieri care pot să se orienteze cu cea mai mare dibăcie printre umbre. Aceasta pentru a nu aminti
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cultură muzicală, care la urma urmei însemna armonie, și totuși iubitor de arta Muzelor; respectiv, îi va plăcea să asculte, dar va fi totuși incapabil să se exprime. Față de sclavi, acesta va avea o altă comportare, nu îi va mai disprețui, cum ar face un om bine educat, ci simțind nevoia să își exprime puterea, își va teroriza subalternii, nestăpânind de fapt veritabila superioritate, cea a spiritului. Oamenii liberi însă se vor bucura de blândețe din partea lui, iar cârmuitorii de supunerea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
om, lipsindu-i rațiunea îmbinată cu arta Muzelor, singura care „precum un păstrător al virtuții” sălășluiește și îndrumă de-a lungul întregii vieți pe cel care o deține, va suferi o schimbare de la tinerețe înspre bătrânețe, dacă la început va disprețui banii, spre apusul vieții va deveni avar. Următorul pas spre degenerarea totală este trecerea spre oligarhie, „cea unde magistraturile țin de venit, în care cei bogați cârmuiesc, iar săracul nu participă la putere”. Platon operează aici o modificare a sensului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cunoaște: „eu, după schimbul acesta de vorbe, l-am crezut răpus de săgeată”. Cum reacționează Socrate față cu mult doritorul Alcibiade? O spune chiar acesta: „după atâtea strădanii ale mele, departe de a se lasa biruit de frumusețea mea, a disprețuit-o, a luat-o în râs și a jignit-o”. Se vede că în punctul culminant al scenei seducției Socrate ignoră, disprețuiește, ia în râs și chiar jignește ceea ce Alcibiade considera a avea mai de preț. Altfel, Socrate privește pierdut
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spune chiar acesta: „după atâtea strădanii ale mele, departe de a se lasa biruit de frumusețea mea, a disprețuit-o, a luat-o în râs și a jignit-o”. Se vede că în punctul culminant al scenei seducției Socrate ignoră, disprețuiește, ia în râs și chiar jignește ceea ce Alcibiade considera a avea mai de preț. Altfel, Socrate privește pierdut pe tineri după cum disprețuiește frumusețea masculină. Ce este, în acest caz, Socrate altceva decât un duplicitar, un ironist în sensul prim al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
-o în râs și a jignit-o”. Se vede că în punctul culminant al scenei seducției Socrate ignoră, disprețuiește, ia în râs și chiar jignește ceea ce Alcibiade considera a avea mai de preț. Altfel, Socrate privește pierdut pe tineri după cum disprețuiește frumusețea masculină. Ce este, în acest caz, Socrate altceva decât un duplicitar, un ironist în sensul prim al termenului, un disimulant! Aici văd contribuția lui Vlastos, în diferența operată între erosul socratic și cel platonician. Vreau să dezvolt cele patru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o aventură istoric-destinală? Ce conexiuni simbolice suplimentare și inaccesibile logos-ului promite iconicul ? A comunica este, între altele, o formă specific umană de exercitare a puterii. Omul a iscodit în marginile propriei istorii tenebrele gloriei discursive. Numai „omul regal” poate disprețui temeinic cuvântul. Pentru că e conștient de orgoliile sale. Poetul ispitit de idei devine filosof. El înțelege că adevărul poate fi oricând văzut și numai uneori rostit. Obișnuința de a pune preț pe vorbe se păstrează în lume în strânsă legătură
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ieftin și vând scump. Dar cumpărarea și vânzarea se petrec în lumea ideilor. Ei produc mai ales idei care - la fel ca acțiunile la care raportul între preț și câștig este mic - nu sunt prea bine primite sau chiar sunt disprețuite de-a binelea și încearcă să-i convingă pe alți oameni de valoarea acestor idei. Apoi vând scump - cu alte cuvinte, îi lasă pe alții să se ocupe de ideile respective, în vreme ce ei trec mai departe, la următoarea idee care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
la fel ca și infractorii În unele cazuri, unor astfel de indivizi li se interzicea dreptul de a deveni membri ai unei organizații care susținea curățenia biologică. Statutele organizației suprapuneau Însă politica naționalistă cu interesele biologice. Trădătorii și „cei care disprețuiau ideea de România” nu puteau fi definiți În termeni genetici, Însă aceste două categorii erau totuși etichetate ca elemente disgenice. Prevederea din statute crea posibilitatea refuzării calității de membru pe baza criteriilor etnice, pentru că era foarte ușor ca unor candidați
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Consecințele unor astfel de situații pot fi foarte diferite. Putem asista la strategii individuale de învățare a limbii elitei, strategii rezultând dintr-o pierdere a identității culturale. De asemenea, putem fi martorii emergenței unei mișcări contraculturale ce vizează promovarea limbii disprețuite de elită. Una dintre consecințele reușitei unei astfel de mișcări este emergența progresivă a unei elite concurente, capabilă să ajungă la poziții preeminente fără a-și abandona limba de origine. Este procesul care a provocat în Belgia lupta de emancipare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
lipsită de un minimum de argumente pro și contra. -/ - „Toate lucrurile depind de ideea pe care ne-o facem despre ele.” (L.A. Seneca) Exemplul pe care ni-l dă În continuare filosoful Senaca este convingător: „Boala se poate suporta dacă disprețuiești ce e mai greu În amenințarea ei. Nu-ți spori chinurile și nu-ți Îngreuna starea de bocete. Durerea este ușoară dacă ideea pe care ți-o faci despre ea n-o mărește. Dimpotrivă, dacă vei Începe să te Încurajezi
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
minte cel mai bine, tocmai pentru că este mai amară. În acest context, nu putem să nu amintim observația lui G.B. Shaw: „A Învăța să trăiești e ca și cum ai Învăța să patinezi: Începi dîndu-te În spectacol Într-un mod ridicol”. „Nu disprețuiești sensibilitatea nimănui; sensibilitatea fiecăruia e propriul său geniu.” (Ch. Baudelaire) La rîndul său, Lucian Blaga afirmă: „Inteligența devine genială nu din resursele inteligenței, ci din cele ale pasiunii”. De resursele afective ale „inimii”, Mihai Eminescu lega Însăși posibilitatea fericirii În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
totul”. * „Un om nu are dreptul să-l privească pe altul de sus, decît atunci cînd trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.” (G.G. Marquez) Bineînțeles: „Nu există om care să aibă dreptul de a-i disprețui pe oameni” (Alfred de Vigny). * „Să ne mulțumim cu ce avem, fără a face comparații.” (L.A. Seneca) Explicația ne-o dă tot marele filosof: „Niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
altora, iar În cea din spate pe ale noastre; de aceea nici nu le vedem.” (Aesopus) Cine altcineva poate fi vinovatul, decît „orgoliul” nostru: „Același orgoliu care ne face să criticăm defectele de care ne credem scutiți, ne face să disprețuim Însușirile bune pe care nu le avem” (La Rochefoucauld). * „La unii aroganța ține loc de măreție, neomenia, de fermitate și viclenia, de spirit.” (La Bruyère) CÎt de departe sînt acești oameni de sensurile vieții de care vorbea Immanuel Kant!...: „Care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vecinul sicofant, o creatură nedorită. 2. O lumină medievală. Totuși, în acest climat ostil gândirii libere, niște indivizi cu identități aproape șterse astăzi duc mai departe flacăra unei filosofii hedoniste - adică o filosofie care trece prin trup și nu-l disprețuiește. Mai bine: care face din el un instrument al mântuirii și al bucuriei. Acest curent se numește Spiritul Liber. Evident, istoria oficială a filosofiei îl ignoră. Uneori îl citează vag, doar pentru a reține numele călugărilor radicali și de a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înșele dușmanii ascunzându-se după o perdea de fum catolică! Libertin, scriind printre rânduri, el evoluează într-un alt loc decât acela unde-l cauți și, bineînțeles, nu-i acolo de unde i se aude vocea! în ce mod pot fi disprețuiți mai bine un om, o gândire, o operă? Cum poți neglija mai lesne coerența angrenării mai multor cărți într-o existență? Lectura Dialogului asupra liberului arbitru î1443) e suficientă pentru a ne da seama că Lorenzo Valla crede în Dumnezeu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
declară el însuși. O face doar atunci când e amenințat de plictiseală, când melancolia dă târcoale. Și nu din vreo pasiune devorantă sau cine știe ce pulsiune maladivă. Nici din dorința de a face cărți dintr-ale altora, o manie pe care o disprețuiește de-a lungul multor pagini și pe care o găsește foarte virulentă la cei care-i desființează în capitolul intitulat Despre pedanțe. Glosa și interglosa? Nu-i treaba lui... Amintiri despre educația sa erasmiană: o carte, da, desigur, dar înainte de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și niciunul nu dispune, asemeni lui Platon, de venituri familiale care să-i permită să trăiască fără a munci și a-și valorifica talentele și cunoștințele. Platon detestă medierea salariului, ca toate persoanele destul de înstărite pentru a-și permite să disprețuiască trivialitatea banului. Itineranți, proveniți din medii modeste, sofiștii dispuneau doar de acest mijloc pentru a-și asigura subzistența. Lui Platon nu-i plac săracii obligați să muncească; și nu-i apreciază nici pe filosofii care acceptă să caute contactul cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
propovăduiește libertatea și facilitatea existenței pe care le reprezintă banii, nu ca scop, ci ca mijloc de a te emancipa față de contingențe și de a-ți făuri libertatea. Socrate al lui Platon - probabil departe de Socrate cel istoric! - afirmă că disprețuiește banii. Bănuim însă că, aici ca și în alte părți, el este doar purtătorul de cuvânt al lui Platon... Cu atât mai mult cu cât Antiphon nu face din bani condiția fericirii, și nici măcar o posibilă cale de acces la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mirosul se estompează în favoarea imaginii, la fel cum se întâmplă și cu pipăitul, înlocuit de auz. Astfel încât cele cinci simțuri fac obiectul unei adevărate ierarhii la filosofii oficiali: simțurilor nobile li se atribuie un statut invers celor al simțurilor de disprețuit. Primele sunt acceptate; acestora li se asociază fără rușine practici elaborate și tehnici subtile care generează arta imaginilor și a sunetelor, pictura și muzica, ambele activități ținând incontestabil de estetică - a cărei etimologie amintește de capacitatea de a... mirosi. în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
e ceva de care să te temi. Metempsihozele și metensomatozele, aceste vechituri orientale aduse pe meleagurile grecești de Pitagora și reactivate de Platon țin de fabulație; necumpătarea pe pământ nu se plătește cu o reincarnare într-un animal demn de disprețuit într-o altă viață; nu există alte perspective post mortem decât descompunerea atomică, dezagregarea celor compuse; desigur, trebuie să convenim asupra eternității materiei și a imortalității atomilor, dar agregările se desfac și apoi se fac la loc, ceea ce ne constituie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Piso, iar o lectură avizată permite reperarea unei multitudini de referințe la lucrarea Despre moarte a lui Philodemos în Ode, Epistole și Satire. Aceeași remarcă și în privința lui Tibul, a cărui înțelepciune preia mult din maximele lui Epicur: să disprețuiești bogăția, să-ți moderezi dorințele, să renunți la ficțiunile sociale, să vizezi calmul interior, să-ți reduci nevoile la elementar, să frecventezi o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul părăsește meleagurile aspre ale filosofiei care disprețuiește chestiunea cetății, pentru a ajunge în niște ținuturi unde pasiunea politică este trăită la modul incandescent și fundamental. -11- O ataraxie politică. înainte de a interveni pe terenul politic prescriptiv, Philodemos efectuează o critică în toată regula a politicii. Schimbarea de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mărite. Dar, cu excepția acestui episod de dragoste a bătrânului Moromete, e de remarcat că în toată opera lui Marin Preda, împlinirea iubirii are loc în cadrul căsătoriei. Romantismul și prestigiul adulterului și al iubirilor ilicite care furnizează de două secole literatura, disprețuind „platitudinea vieții domestice”, nu încape decât sporadic în viziunea despre lume a lui Preda, în primul rând nu în lumea Moromeților, dar nici în rest, pentru că (și aceasta mi se pare esențial) orizontul lui este unul de cetate clasică. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
doar un stadiu în dezvoltarea celulei!” Dar tocmai acesta e miracolul. La même Jeannette autrement coiffée! STILUL LUI IORGA Chauteaubriand are dreptate: creațiile spiritului există numai prin stil. În zadar cei lipsiți de darul acesta se tot pripesc să-l disprețuiască: stilul nu e, cum cred ei, un prisos de găteli și garnituri adăugat pe urmă. Substanța sau „semnificația” unei opere se vădește prin stil. Expresia directă și nudă sau cea somptuoasă și elaborată sunt în egală măsură stil, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]