1,246 matches
-
căciulile de blană. În creștet, amândurora părul li se zbârlea în sus. Creierul le ridicase părul în cap ca să-și poată părăsi lăcașul - am văzut bine, creierul li se ghemuise în căptușeala de mătase. Cei doi securiști aveau un aer disprețuitor, arogant, dar se dovedeau jalnic de neputincioși în fața căptușelii albe de mătase. Strălucirea ei albă mă făcea să mă simt invulnerabilă. Astfel mintea mea a scăpat de sub controlul lor, mi-au venit tot felul de idei agere, impertinente, iar cei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se chemau ruși, în vreme ce unui bec care ardea fără abajur i se spunea candelabru rusesc, iar semințelor de floarea-soarelui - ciungă șgumă de mestecatț rusească. Oamenii obișnuiți îl luau zilnic în răspăr pe Big Brother recurgând la jocuri de cuvinte șirete, disprețuitoare. Conexiunile semantice erau mascate și, de aceea, cu atât mai ironice. Când în magazine în loc de carne nu s-au mai găsit decât picioare afumate de porc cu terminațiile lor cornoase, li s-a dat numele de teniși. Acest gen de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pentru că nu ajungea cu creștetul capului până la geam. În fabrică i se zicea de aceea: „Domnul Nu-i-aici“. Sau țiganii, care lăsaseră în urmă mizeria bordeielor de lut, ajungând fochiști sau lăcătuși în fabrică, și cărora li se spunea, disprețuitor, mătăsari. Să admiri într-o dictatură umorul acesta prompt, aproape fără lacună, înseamnă însă să-i aureolezi și derapajele. Acolo unde umorul se naște din lipsa de perspectivă și-și extrage sclipirile de spirit din deznădejde, granițele dintre amuzament și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ne duceam traiul șase copii și mama lor. De aici mergeam la școală și la muncă; aici ne întorceam după obligațiile zilnice; aici visam, speram, și nădăjduiam că tatăl nostru va veni de la închisoare, că nu vom mai fi etichetați disprețuitor și jignitor drept "copiii vădanei", statut social deplorabil care ne arunca din start în afara societății onorabile. Da. Aceasta era căsuța în care locuiam, care ne ocrotea și ne adăpostea, încât îmi venea să stau de vorbă cu ea și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În partea aceea a clădirii fundația avea aproximativ douăzeci de centimetri înălțime peste care era fixată ușa cu respectivul prag de lemn, care te introducea în coridorul despre care am vorbit. Cu mare dificultate am depășit această barieră, sub privirea disprețuitoare și dușmănoasă a organului de miliție. Ce i-am cășunat? Cu ce l-am provocat? Care să fi fost cauza mereu crescândei antipatii împotriva mea? Nu știu. Starea lui de irascibilitate, ura lui împotriva mea creșteau proporțional cu diminuarea îngrijorătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gării, locomotiva cu un fluierat puternic făcea cunoscută continuarea traseului spre alte orizonturi. Nu mai coborâse nimeni. Trenul prinsese viteză și era acum departe. Stătea singur-singurel, descumpănit și descurajat în fața clădirii cu un etaj, care-l privea rece, distant și disprețuitor de la înălțimea acoperișului de țiglă strălucind sub soarele dimineții de vară. Cu trăistuța în mână, în care mai avea un rest de apă clocită și leșinată, tata stătea încurcat și nemișcat, neștiind încotro s-o apuce, așișderea unui elev aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ordonă securistul. Tata era galben la față și cu vocea gâtuită de emoție s-a adresat cu umilință securistului: Domnule, vă rog frumos, lăsați-mă să-mi îmbrățișez soția și copiii. I s-a răspuns la modul cel mai jignitor, disprețuitor, suburban: Lasă c-o să-i săruți când vii, dacă te mai întorci vreodată; acuma n-avem timp. Întinde mâinile! Tata s-a supus și a întins mâinile. L-au încătușat. Cu basca pe cap, cu mâinile întinse și prinse în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
panopticum de femei acre și urâte: tovarășa Ana, tovarășa Liuba, tovarășa Lina Ciobanu, tovarășa Suzana Gâdea, tovarășa Aneta Spornic. Moda instaurată de ele era un coc împletit în creștetul capului, ca o grămăjoară de baligă. Și un zâmbet de superioritate disprețuitoare când se vorbea despre imperialiști sau despre Occident. R.P. Ați pomenit de fondul secret și de expedierea anumitor scriitori „la secret“. Ce însemna de fapt o asemenea izolare? Cine mai putea să ajungă la operele acestor scriitori? Era vorba de-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
anii aceia îi am înregistrați în minte cu o mare precizie, atât ca bandă sonoră, cât și ca plastică. Există, firește, primejdia de a gândi despre acea epocă, despre acel Labiș în termeni mitici, mistici sau de Mitici, în termeni disprețuitori, cu un „curaj” secant la lașitate. Există primejdia de a ne visa Iisuși, martiri, creștini persecutați aruncați la lei și, simultan, a ne dramatiza în inocenți - și din inocență să cădem din nou în martiraj, în prunci căutați noaptea. Niciodată
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
braț de fân. Iar dacă le scăpa o vită în propriile lor livezi, erau aspru pedepsiți, obligați să achite fără zăbavă la termenele fixate, fânul necesar armatei pentru iarnă. Uneori iobagii erau puși să curețe și adăposturile cailor, sub supravegherea disprețuitoare a soldaților. Produsele naturale ce constituiau obiectul impunerii se achitau în bani sau în natură. Atunci când obligațiile se percepeau în bani, acestea erau stabilite la prețuri mult superioare față de cele din târg, iar când se plăteau în natură, aceastea erau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
domnule ministru, acest lucru, nu pentru mine, deși aveți datoria să țineți seama și de mine; faceți însă aceasta pentru Iași, pentru cea de a doua Capitală a țării". "Și atunci, cu o supărare, cu un năduf, cu o privire disprețuitoare, pe care nu le voi uita niciodată, domnul ministru m-a refuzat net, adăogând: "Și apoi, scutiți-mă de toate pretențiile astea ale Iașului, de absurda glorie cu care se împodobește mereu. A doua Capitală? Vorbe goale. Iașul nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de cinci minute. La un moment dat, prietena îi zise pe un ton autoritar: - E vremea să ai și tu copilul tău. Nu să îi crești pe ai altora. În acel moment simți că durerile i se accentuează, o privi disprețuitor și îi veni o greață aproape palpabilă. Această afirmație era ca un curent electric care îi carbonizase pur și simplu răsuflarea. Tocmai de la ea nu se așteptase să o rănească sufletește. - Dacă te referi la Nicky, mi-e teama că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu avem nici un fel de reprezentări. Mai mult, el ascute acolo o lamă cu dublu tăiș : moartea și resurecția, ultima nefiind nici pe departe întâmpinată cu bucurie, așa cum pretindem că ar fi firesc. Titus Lucretius Carus a fost un înveterat disprețuitor al fricii de moarte, dar a intuit genial sursa ei când a observat că timpul scurs înaintea nașterii noastre altfel spus, evenimentele de la care am fost excluși nu ne deranjează, în vreme ce infinitatea temporală scursă după moarte, adică tot ceea ce se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Chiranei, indiferentă, vizibil. Am stat puțin; am mers la Menaru, unde nu am mers toată săptămâna pentrucă ea a fost ocupată la Hurm... și la văruit. Am găsit-o frământând un fel de clătite turcești; frământa și conversa cu aere disprețuitoare de ducesă, când vorbea de părinții Chiranei; cu o aisance de grande dame a aprins focul la soba ei; casa iar era curată ca în alți ani; a venit și Amidée, care eri a suferit o intervenție chirurgicală, apoi Muedin
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s-a topit în neant. Amintirile tuturor întâlnirilor noastre sunt la fel de puternice și de dureroase ca întotdeauna. Tot răul pe care mi l-a făcut. Tot răul pe care i l-a făcut lui Luke. Mă privește cu același aer disprețuitor pe care îl avea pe vremea când eu lucram la PR și abia mă angajasem ca reporter. Și, deși îmi spun că am crescut mult de atunci, că sunt o femeie puternică, am o carieră de succes și nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fi putut să le dea o mână de ajutor alor mei - și ar fi putut să ne ofere cu toții o nuntă fabuloasă! În loc de asta, însă, pentru ea grădina lor e o „curte oarecare!“ În clipa în care îmi amintesc tonul disprețuitor al lui Elinor, simt că m-pucă iar toți dracii. Sunt sigur că n-a vrut să zică... — Doar pentru faptul că nu se află în centrul New Yorkului! Nu știe absolut nimic despre grădina noastră! — OK, bine, zice Luke imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
m-am mai dus, scuzându-mă cu câte ceva, căci se gătea cu usturoi, ceea ce nu puteam suferi” <endnote id="(861, p. 31)"/>. De fapt, a spune despre cineva că miroase a usturoi (sau a ceapă) este o remarcă depreciativă și disprețuitoare, menită să indice proveniența socială umilă, din „lumea de jos” (sat, mahala etc.), a persoanei respective. Referindu-se la un sat bucovinean, regina Elisabeta a României scria următoarele În 1887 : „Șeade de vorbă cu unul din acei numeroși jidovi, cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unele state s-a ajuns, de exemplu, ca prin repetate retopiri a oțelului de rulmenți să se poată ridica durabilitatea de 2-5 ori față de durabilitatea ce se obține În condițiile de turnare obișnuită>>”. Ai? Parcă suna mai patriotic și mai disprețuitor față de ticăloșitul sistem capitalist, chiar dacă-l atinge de nevoie și printre rânduri pe ici, pe acolo, nu-i așa, stimați tovi? Pășind și pe poarta tipografiei de câteva ori, paznicul ideologiei totalitare de extrema stângă găsise unele mici abateri și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Am căpătat cu timpul o mare admirație pentru acest om Înverșunat, alcătuit din ironie și o genialitate metalică, a cărui poezie era un miracol de complexitate, ca poezia lui Tiutcev sau Blok. Aspectul lui fizic era bolnăvicios, cu niște nări disprețuitoare și sprâncene proeminente și când Îi reconstitui imaginea În minte, el nu se ridică niciodată de pe scaunul tare pe care stă cu picioarele lui subțiri Încrucișate, cu ochii sticlind de atâta sănătate și spirit, În timp ce degetele lui lungi Înșurubează Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am avut mai de preț în sufletul meu, pentru ca să salvez familia. Dacă tot ce a fost mai înainte, am putut să iert și să uit, apoi atitudinea de piatră nesimțitoare, față de aceste acte disperate făcute pentru salvarea familiei, și atitudinea disprețuitoare cu care a fost acperită persoana mea — mă obligă să fiu altfel. Ne va arăta viitorul că ceea ce am făcut, n-a izvorât nici din nervi blonavi, nici din neputința de a-mi stăpâni instinctul și nici din teama de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
față de ființele aflate la vârste mici, și se tot fâțâie, aducând un noroi consistent în casă. Refuză să doarmă după-amiaza, nu știu să joace decât "popa prostu"; să te ferească Dumnezeu de varianta copilului genialoid care, șahist avansat, te privește disprețuitor prin lentilele supradimensionate și îți trezește pofta de a te așeza la o masă, într-o tavernă. (Ceea ce se și poate produce, ca o compensare firească.) A doua zi, dacă plouă, vacanța este tot atât de plăcută ca o zi de consemnare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
personaj cu o asemenea existență nu putea avea înfățișarea obișnuită pe care o cerea norma unei apariții publice decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut excepție, ca imitator al aristocrației din lumea legală, fiind cunoscut printr-un aer distins, îmbrăcat elegant, disprețuitor al bețiilor și jocurilor de noroc, atât de obișnuite în echipajele de pirați). Așa se explică și infirmitățile piraterești (picior de lemn, proteză cu cârlig la mână, ochi acoperit, cicatrici), intrate în legendele occidentale de gen. Multe dintre jafuri nu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
personaj cu o asemenea existență nu putea avea înfățișarea obișnuită pe care o cerea norma unei apariții publice decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut excepție, ca imitator al aristocrației din lumea legală, fiind cunoscut printr-un aer distins, îmbrăcat elegant, disprețuitor al bețiilor și jocurilor de noroc, atât de obișnuite în echipajele de pirați). Așa se explică și infirmitățile piraterești (picior de lemn, proteză cu cârlig la mână, ochi acoperit, cicatrici), intrate în legendele occidentale de gen. Multe dintre jafuri nu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
culturale. Anticorpii principali sunt produși de culturile misogine, potrivit cărora ceea ce sunt și ceea ce fac femeile este mai puțin semnificativ și mai neimportant decât ceea ce sunt și fac bărbații, precum și de practicile sexiste prin care aceste „evaluări” conduc la tratament disprețuitor, umilitor, degradant și la obstacole în carieră și în politică. În plus, o serie de abuzuri și tratamente degradante se petrec mai ales cu femeile: hărțuirea sexuală, violul, violul marital, violența domestică, prostituția forțată, traficul de ființe umane. Cum misoginismul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Științe Politice. O.Ș.: În volumul Neprețuitele femei spui că „lez demnitatea și antifeminismul se clădesc pe supunerea, nepăsarea și tăcerea femeilor”. Unde greșesc femeile din România? Noi mereu ne raportăm la barbați, spunem că de la ei pornește o tratare disprețuitoare a femeilor. M.M.: Misoginismul nu e deloc monopolul bărbaților. O.Ș.: Sunt și femei misogine? M.M.: Uneori din plin... Am avut și la dezbaterea pe care am organizat-o, „Interesele femeilor: demnitate, autonomie, autoafirmare”, femei care s-au manifestat incredibil
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]