1,534 matches
-
rămân fără grai la poalele maestrului, aceasta este marea diferență. În schimb procedează la o operațiune care mi se pare perfect coerentă cu un statut intelectual normal, și anume la o chestionare majoră a fundamentelor construcției genurilor. Radicalele își precizeză distanțarea față de maestru, fie el postmodern, modern sau de orice alt fel. Ce modificări au adus aceste autoare? Mary Daly, de pildă, propune în locul societății patriarhale o societate diarhică, o societate cu două arhe. Această societate diarhică ar urma să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
înțeles. Istoria banului este și istoria unui proces de "dezvrăjire" a lumii, așa cum frumos se exprimă Marcel Gauchet 10. Este o istorie despre eliberarea omului, un proces apărut destul de târziu și care azi pare a fi uitat. Este vorba despre distanțarea omului de magie, de religios și de salvare a sa prin rațiune și raportare la realitate. Banul ne vorbește despre acest efort de emancipare .Nu vom cădea însă într-un "istoricism"11 desuet în care să considerăm că doar prin
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Principatelor Române. Dezamăgirea cea mai mare a lui Cuza nu era provocată nici de modul în care înțelegea Imperiul Otoman să se raporteze la el ca ales al românilor, nici de presiunile rusești din întreaga perioadă de domnie, ci de distanțarea pe care o lua tot mai mult Franța față de statul român și de el ca reprezentant al său, în toamna anului 1865. Cu siguranță, schimbarea de atitudine față de Cuza punea câteva serioase semne de întrebare cu privire la viitorul lui în fruntea
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
ELE și EU (subiectul enunțului) și adverbele nondeictice, prezentul PR de definiție și PR gnomic însoțesc de preferință pronumele subiect TU cu valoare generică, CUTARE sau CINE a cărui valoare "nedefinită" se întinde la indivizi generici. Evidențierea acestei forme de distanțări și natura particulară a PR de definiție (cele din T82, de exemplu), și a PR gnomice (primul vers din T84 și primul paragraf din T16) ne incită să considerăm un al patrulea sub-sistem, apropiat, totodată de "discurs" (reprezentare discursivă prezentificată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
În alternanțele sau tranzițiile preferențiale, un singur parametru este variabil. O alternață verticală face să varieze caracterul conjunct sau disjunct al reprezentării discursive. Între polii <1> și <2>, poziția subiectului enunțării nu variază, ci rămîne implicată. Între <3> și <4>, distanțarea enunțiativă domină. O alternanță orizontală între polii <1> și <2> face să varieze gradul de implicare a subiectului enunțării. Între <2> și <4>, diegetizarea este mai mult sau mai puțin asumată și legată de actualitatea enunțătorului-narator. Alternanțele diagonale, între polii
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
referă la imaginea locului câștigat la școală, la munca în societate, dar și la inegalitățile, care persistă, notabil, de exemplu, în aparatele federale, în care ele sunt puțin prezente, precum în ansamblurile ori în partidele politice. În sport se practică distanțarea de mișcarea sportivă organizată și preocuparea competitivă, în care femeile sunt numeroase, fiind elementul motor de dezvoltare al acestui sector. În mod egal, ele, care populează aceste sporturi relaționate cu strategia aparenței (aerobic, stretching, gimnastică și toate genurile, chiar culturism
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
de imaginar sportiv nu duc spre o implozie a sportului care încearcă să caute, dincolo de diferențe, o unitate mitică? Preferința mea merge spre alt mod de a privi lucrurile. Vagul modernizării care s-a întins în sport, a accentuat și distanțarea între modurile de a-l face și a rimat sportul cu realitatea economică și socială de la sfârșitul secolului al XX-lea. Piața de desfacere face parte aici, precum și diferitele apărări ale sinelui. Dar tot atât de mult se cere o nouă solidaritate
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
de pagini au fost adăugate la cele 201 inițiale. Aceste inserții sînt în număr de 21. Textul 1 constituie noul capitol 1 ("Memoria colectivă la muzicieni") și corespunde paginilor 168-201 ale ediției de anterioare. Textul 2 este o modificare, o distanțare a paragrafelor de la paginile 59-60. Textul 3 se găsește la paginile 62-63. Textul 4 este un lung text cuprins între paginile 76-87. Aici Halbwachs reia, plecînd de la un manuscris mai vechi, reflecțiile din caietele sale datînd din perioada 1925-1932, privitoare
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
vorbim cu dumneavoastră în alte circumstanțe (în lipsa unei sfere comune). Astfel, departe de a fi o formă mai redusă de politețe, tu poate fi chiar forma cerută, având în vedere că putem vorbi cu dumneavoastră și pentru a marca excluderea, distanțarea, și nu respectul. A hotărî dacă trebuie să tutuim o anumită persoană sau să-i vorbim cu dumneavoastră nu înseamnă doar să respectăm un cod prestabilit; această decizie poate fi și o manieră de a impune un anumit cadru pentru
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
De fapt, această opoziție primordială care disociază sfera eului și a elementelor care depind de el în mod imediat, de sfera non-eului nu funcționează decât în registrul spațial; ea este de asemenea valabilă pentru valorizarea și devalorizarea legată de o distanțare mai abstractă. În virtutea unei ambiguități ce nu poate fi clarificată, domeniul lui -là poate marca atât excluderea de sine (distanțare admirativă), cât și excluderea celuilalt (respingere). În aceste condiții, cet homme-là poate lua, în funcție de intonație, inflexiunea laudei sau a disprețului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sfera non-eului nu funcționează decât în registrul spațial; ea este de asemenea valabilă pentru valorizarea și devalorizarea legată de o distanțare mai abstractă. În virtutea unei ambiguități ce nu poate fi clarificată, domeniul lui -là poate marca atât excluderea de sine (distanțare admirativă), cât și excluderea celuilalt (respingere). În aceste condiții, cet homme-là poate lua, în funcție de intonație, inflexiunea laudei sau a disprețului. În Jocul dragostei și al întâmplării, de Marivaux, Silvia spune despre Dorante pe care începe să-l iubească: "Băiatul ăla
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezent al narațiunii privesc îndeosebi distanța dintre evenimentele evocate și instanța de enunțare. Efectul tinde să fie când de proximitate (alocutarul are impresia că este martorul evenimentului sau că este vorba despre o focalizare care mărește anumite detalii), când de distanțare, de comentare, ca și cum ar fi vorba despre legenda unei fotografii sau de o didascalie de teatru: O masă de seară pe sfârșite. Masa este în dezordine. Ofițerii și tiganii fumează țigări. Doi țigani zdrăngăne la chitară într-un colț al
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sens legate de prezentul narațiunii nu se poate face deci decât în context. În următoarea descriere a unui jucător de bowling, ceea ce contează nu este efectul accelerării unei serii de acțiuni prezentate ca apropiate privirii, ci mai degrabă efectul de distanțare, de "oprire asupra imaginii": Jucătorii care ocupau înainte pista 17 au aruncat ultimele mingi și au plecat. Rambert rămâne nemișcat pe pistă, cât mai aproape de stand, cu coatele lipite de corp, ținând cu degetale răsfirate mingea Manhattan Rubber, verde ca
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discurs direct, sau "enunțători", în cazul ironiei) par deplasate, dacă nu chiar monstruoase. Grație ironiei, tezele optimiștilor se distrug pe ele însele chiar în momentul în care sunt enunțate. Ceea ce nu face decât să mărească credibilitatea naratorului, care își exprimă distanțarea. Pentru ca ironia să fie percepută întocmai, trebuie să existe indici care să permită perceperea disocierii enunțiative. În cazul fragmentului nostru din Candid, principalul semnal este prezența sintagmei "cea mai bună lume" într-un context care o face complet deplasată. Însă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dintre întrebuințare și mențiune (a se vedea supra). Unii autori, urmându-l pe J. Authier-Revuz163, preferă să vorbească despre modalizare autonimică pentru a insista pe faptul că este vorba despre urmele unei activități prin care subiectul care enunță își marchează distanțarea față de propriul său enunț: enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul, pentru a comenta cuvântul tocmai enunțat, el produce un fel de buclă 164 în enunțarea sa. Noi înșine am operat o modalizare autonimică scriind mai sus că "enunțătorul își
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de enunțare. Parodia face să intervină două instanțe enunțiative: locutorul lasă să reiasă din spusele sale o altă sursă enunțiativă, pe care o prezintă ca fiind ridicolă, arătându-și astfel superioritatea. Enunțarea este însoțită, în mod obligatoriu, de indici de distanțare care îi permit co-enunțătorului să perceapă disonanța, să vadă că subiectul vorbitor nu se prezintă drept "locutor" responsabil pentru cuvintele sale. Însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în ironie, locutorul ridiculizat poate fi identificat; el poate fi un anume autor, gen
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu privire la posibilitatea de a vorbi despre enunțarea celuilalt pentru a găsi un echivalent. Cel mai adesea, enunțătorul discursului indirect nu se mulțumește doar să traducă semnificatul a ceea ce citează, ci folosește și anumite expresii din discursul citat. În lipsa mărcilor de distanțare explicită, este foarte greu să se determine cu certitudine ceea ce îi revine raportorului și ceea ce îi revine locutorului inițial. Totuși, se prea poate ca destinatarul să identifice un anumit element ca aparținând spuselor locutorului citat, mai ales dacă există o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
calitate, ele au un comportament aparte față de discursul raportat: în discursul indirect, ele depind obligatoriu de subiectivitatea raportorului. Astfel, în: Paul mi-a spus că bietul Jules s-a întors, evaluarea pe care o implică bietul nu poate, fără o distanțare explicită, să nu fie asumată de raportor (cu toate că Paul ar putea să o împărtășească). Cât privește adjectivele non-clasificatoare, lucrurile stau altfel: Paul mi-a spus că are o mașină magnifică nu presupune că raportorul adoptă această judecată de valoare. Cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
romanul lui Flaubert ca un indicator rigid, "ea" face trimitere la o unică femeie care este pentru erou Femeia. De altfel, ca formă de "non-persoană", acest pronume trimite la un individ plasat în afara sferei vorbirii, cu tot ceea ce implică aici distanțarea ca punere în valoare. I se adaugă și carența pronominalizării: chiar folosit în roman ca substantiv propriu, ea rămâne, prin natură, un termen non-saturat semantic, ce deschide calea căutării unui substantiv care ar putea să-l fixeze. Cele două aspecte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în ocurență "legenda aurită", viețile sfinților din literatura populară. Caracterul parodic nu este perceptibil decât pentru cititorii cunoscători ai acestui gen. Ne aflăm în prezența a ceea ce Genette numește o "pastișă satirică", care diferă de pastișă prin prezența indicilor de distanțare meniți să discalifice enunțarea și pe enunțătorul ei (în ocurență un naiv sau un cleric cinic care ar abuza de popor). Acest tip de enunțare presupune un echilibru delicat între conformitatea cu discursul parodiat și distanțarea de acesta. În acest
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prin prezența indicilor de distanțare meniți să discalifice enunțarea și pe enunțătorul ei (în ocurență un naiv sau un cleric cinic care ar abuza de popor). Acest tip de enunțare presupune un echilibru delicat între conformitatea cu discursul parodiat și distanțarea de acesta. În acest text, firul narativ se supune regulilor genului hagiografic, însă, în același timp, cititorului îi sunt adresate indicii la diverse nivele: exacerbarea minunii: muntele văzut ca un om; trecerea burlescă de la nobil la trivial (vehiculul acesta, pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțul produs. Caracterul ironic din al treilea paragraf provine dintr-un anumit număr de indici ai unui decalaj dintre enunțător și enunț. Ridiculizarea nu se face prin trăsături ce se sprijină pe un gen de discurs cunoscut, ci printr-o distanțare marcată cu ajutorul unei serii de tușe discrete. În acest extras, decalajul este produs în special de adăugarea după ce odinioară îl iubiseră vecinele, de contradicția din Părintele, om mai în vârstă, era un foarte bun preot și argumentele invocate pentru a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
putut spune mult mai devreme: așa tânăr și deja autoironic! Vântul îi mână pe mai toți scriitorii spre țărmul lui Byron, Lamartine și Hugo, dar câți ancorează definitiv acolo? Îmbrățișarea romantismului coexistă, la mulți dintre ei, cu gesturi fățișe de distanțare, care adoptă chiar forma parodiei. Cauzele supărării lui Heliade împotriva lui Gr. Alexandrescu au rămas, până astăzi, obscure; sigur este că, odată cu darea în vileag a dușmăniei, una din acuzațiile cele mai grave aduse fostului cirac a reprezentat o... romantismul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
opune URSS la nevoie și pentru a ilustra spiritul de independență al comuniștilor locali, cum ar fi Enver Hojda în Albania și Ceaușescu în România. Dictatorul român frizează excelența în acest registru, cu scopul de a-și sprijini politica de distanțare față de Moscova și de apropiere față de occidentali, de a flata populația majoritară de viță românească propriu-zisă și de a pune pe o poziție subalternă minoritatea ungară a Transilvaniei. Astfel se explică și faptul că Ceaușescu încurajează campania de proslăvire a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
punerea în execuție a demersu-lui lor secesionist. Prin aceasta Gorbaciov nu reușește decît să ofere lumii spetacolul unei intrasingențe veleitare și fragile. El convinge astfel ansamblul republicilor URSS că tactica faptului implicit este o cale mai recomandabilă în cadrul procesului de distanțare față de puterea centrală, decît obținerea unui compromis. Efectul se va vedea în decursul lunilor de după 11 martie 1990, cînd nu numai Letonia și Estonia dar și Geor-gia și Moldova își scutesc recruții de obligația efectuării serviciului militar în Armata Roșie
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]