3,344 matches
-
1977; Legătura de chei, București, 1980; Sărbători marțiale, București, 1980; După mine, o zi..., București, 1983. Repere bibliografice: Eugen Simion, Debuturi în roman: Ioan Dan Nicolescu, LCF, 1977, 50; Dan Chiachir, „Rana statuilor”, SPM, 1978, 370; Nicolae Ciobanu, Tentația formelor divergente, RL, 1978, 17; Doina Uricariu, Oglinzile memoriei, LCF, 1978, 31; Vasile Andru, Viața și decantarea sprituală, VR, 1978, 9; Eugen Simion, Proza fantastică, RL, 1980, 12; Sultana Craia, Ficțiune și lirism, LCF, 1980, 18; Mihai Dragolea, „Legătura de chei”, ST
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
textul nu mai este destinat lecturii, ci recitării. De altminteri, poetul își cânta versurile, acompaniindu-se la diverse instrumente muzicale, în spectacole ce-și propuneau să refacă o unitate originară pierdută. Volumele din ciclul Rod, construite în jurul a două simboluri divergente ca semnificație, dar psihic complementare - rodul, semn al comuniunii și integrării, și turnul, semn al izolării -, sunt mărturia impregnată de spaimă a durerii de a fi în lume, bocetul grav și sincopat al devenirii în timp: „!suferințele mari se făcură
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
de caracter - cea a puritanului și a vocației sale - ar fi ajuns acum disjuncte. Principiile domeniului economic și cele ale culturii ar conduce acum oamenii în direcții opuse. Individualismul economic și cel cultural au ajuns ca, treptat să, urmeze traiectorii divergente pe care încă Baudelaire le exprima astfel: „a fi un om util mi-a apărut dintotdeauna drept ceva hidos”, întrucât „cruda regularitate implacabilă” a industriei va evolua astfel încât „mecanizarea noastră va fi... americanizată, iar progresul ne va fi atrofiat cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sociale, și interpretarea constelațiilor emergente, și modul de operare cu cunoașterea despre configurări și constelații. Specificitatea noastră ar consta tocmai în modul în care se configurează modernitatea noastră reflexivă: contemporană și convergentă în unele privințe cu cea din Europa dezvoltată, divergentă și particulară în alte privințe, întrucât corespunde tranziției noastre. De aici și nevoia de o nouă sociologie românească. În locul opțiunii pentru „ordonarea” cunoașterii în deducții, abstractizări sau ipoteze testabile, asociate cu „marea teorie” de sorginte predominant iluministă, găsesc că ar
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
manifestări cotidiene, în mare parte individuale, care uneori se abat de la normativitatea dominantă și chiar riscă să blocheze realizarea proiectelor naționale de bunuri publice sau colective, pentru ca alteori să-și creeze propriul univers de semnificare și interpretare. Aceste două registre divergente pot fi considerate din multe perspective. O abordare se poate centra pe o axă cantitativă (majoritarii euroatlantici vs minoritarii disidenți sau invers), alta pe o axă a neutralizării în timp (realizările „programelor instituționale” vor fi atât de mari, încât vor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
valoarea de schimb a cunoașterii și instruirii, iar cealaltă academică și asociată cu valoarea simbolică a practicilor, produselor, ritualurilor sau credințelor, orientate spre și induse de forțele interne și externe ale agregării și dezagregării, sunt ele însele când convergente, când divergente. Cum se prezintă situația astăzi? În ce măsură cântecele de sirenă ale culturii pieței tulbură sau întăresc tradiționala cultură academică a universităților? Sau a mai rămas într-adevăr ceva astăzi din această tradițională cultură academică? Să reținem de îndată că atributul tradițională
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
întrucât examenele de selecție profesională organizate de aceste instituții specializate nu sunt promovate tocmai de candidații care dispun de diplomele ce ar trebui să ateste competențele cerute chiar și la un nivel minim acceptabil profesional. Cele două rute, atât de divergente, presează spre schimbări instituționale de adaptare la cerințele pieței calificărilor. Mai există însă o presiune puternică, spre întoarcerea în trecut, pentru a nu scăpa din vedere cele mai importante referințe academice. Iată, universitatea a fost dintotdeauna considerată ca o comunitate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
un câmp universitar global care uneori îl complementează și cel mai adesea destructurează câmpul universitar național. Emergența unei noi tipologii a universităților Efectele factorilor de schimbare invocați anterior sunt uneori convergente. Însă alteori ne apar în divergență. Efectele convergente și divergente apar în aceeași instituție sau în instituții diferite. Ca atare, ajung să contureze o nouă tipologie a universităților. Pe de o parte, putem observa cum structurile și valorile de referință ale universității consacrate rezistă la schimbare, deși sunt confruntate cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
neașteptată pentru localitățile din România. Localnicii contribuie în mod curent la crearea bunului public, se ajută reciproc și prezintă niveluri ridicate de încredere generalizată. Până și organizațiile locale ale partidelor politice cooperează în interesul comun, dincolo de punctele de vedere uneori divergente. Tabloul de ansamblu oferit de cele șase localități vorbește despre o relativă neomogenitate a localităților din România. Mai mult, cele trei localități marcate în prezent de absența participării comunitare - Hănești, Trifești și Tomșani - reprezentând comunități tipice pentru satele tradiționale, izolate
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
despre strategii globale ale dezvoltării personalului, ale dezvoltării organizației și de măsurile de comunicare ale întreprinderii. Sprijinindu-se pe deschiderea spiritului cultural, pe angajamentul cadrelor, pe atitudinea, cât și pe aptitudinea lor de a deveni mediatori între reprezentările și interesele divergente, aceste măsuri vizează integrarea tuturor echipelor la toate nivelurile întreprinderii sau, altfel spus, toate funcțiile și rețelele sociale. Astfel ar trebui să fie încurajat un climat organizațional care să stimuleze comunicarea și cooperarea între oameni având origini sociobiografice diferite sau
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
și anume să elimine idealul liberal (extrem la libertari) al autonomiei personale, pentru a elimina posibilitatea ca aceasta să fie folosită de unii împotriva altora, din moment ce admitem că există o pluralitate de autonomii personale, construite pe principii și valori potențial divergente și chiar antagonice. Libertarii ca Murray Rothbard consideră, dimpotrivă, că autonomia personală oferă posibilitatea de a respinge pluralismul valorilor fără a ajunge prin asta automat la constrângere. Cum poate fi înțeles în maniere diametral opuse un concept fără echivoc? Explicația
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de tipul celor cauzale - „de ce?”, al celor ipotetice „dacă... atunci?”, ori întrebările care implică explicații (a se vedea și Cerghit, 1997). Principalele tipuri de întrebări sunt: întrebările convergente, care îndeamnă la analize, comparații, sinteze, interogări, asociații de idei etc., întrebările divergente, ce exersează gândirea pe traiectorii inedite, originale, ce conduc la o diversitate cât mai mare de soluții, precum și întrebările de evaluare, care solicită elevii să emită judecăți de valoare. Eficiența conversației este condiționată și de caracterul și de calitatea răspunsurilor
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Rezolvarea de probleme Rezolvarea de probleme sau a unei situații-problemă reprezintă antrenarea într-o activitate nouă, diferită de activitățile curente ale programului de instruire, pe care profesorul o propune în clasă (fiecărui elev sau grup) cu scopul dezvoltării creativității, gândirii divergente, imaginației, capacității de a generaliza, a reformula o problemă etc. În funcție de domeniul solicitat, în principal cel al gândirii convergente sau divergente, comportamentele care pot fi evaluate sunt cele din categoriile aplicării sau explorării. Este evident faptul că acestea nu pot
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
programului de instruire, pe care profesorul o propune în clasă (fiecărui elev sau grup) cu scopul dezvoltării creativității, gândirii divergente, imaginației, capacității de a generaliza, a reformula o problemă etc. În funcție de domeniul solicitat, în principal cel al gândirii convergente sau divergente, comportamentele care pot fi evaluate sunt cele din categoriile aplicării sau explorării. Este evident faptul că acestea nu pot fi manifestate decât în condițiile în care comportamentele de nivelul analizei, sintezei, evaluării, transpunerii sunt corespunzător însușite. Itemii de tip eseu
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
1936) sunt semnate cu pseudonimul Mihail. Este o poezie de atmosferă mistică, înstelată de o simbolistică pur creștină. Între fervoarea credinței și îndoiala crispantă, între chemarea iubirii și semnele premonitorii ale morții, se consumă trăirile unui spirit mereu supus tensiunilor divergente, căutându-și izbăvirea în smerenia rugăciunii, în reculegerea pioasă, într-un ritual ce se confundă cu invocarea, cât anxioasă, cât elegiacă, a divinității. În aceeași formă de expresionism liric, dar excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
înțelegerea omului ca o ființă rațională imperfectă a cărui gândire este creatoare, spontană, dar fiind finită este, în același timp, și receptivă 50. În monografia lui Florian, contribuțiile la clarificarea poziției lui Kant, ca și aprecierile asupra unor tendințe interpretative divergente și asupra conflictului interpretărilor, se sprijină ferm pe sublinierea orientării raționaliste și transcendentale a gândirii filosofului și a reprezentării lui ontologice originale asupra naturii umane. Este, bunăoară, cazul expunerii conceptului lucru în sine, un concept apreciat drept alfa și omega
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
numită de Blaga și minus-cunoaștere, care se exprimă în încercări de revelare a misterului cum sunt mitul, religia, arta sau metafizica, pe de o parte, și aspirația spre cunoaștere obiectivă, pe de altă parte, sunt în mod fatal și iremediabil divergente. Blaga va califica drept iluzorie pretenția marilor sisteme filosofice, bunăoară a celor postkantiene, de a oferi o cunoaștere a absolutului, de a reprezenta în acest fel „surogate ale revelației divine”17. Rezistența misterului în fața tuturor încercărilor de a-l revela
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
după cum subliniază Olff et al. (1991) - dau propria lor definiție mecanismelor de apărare. Pornind de la această constatare, ni s-a părut util să procedăm la analiza a nouă definiții bine cunoscute, în scopul identificării eventualelor puncte comune și precizării aspectelor divergente. 1) Pentru Laplanche și Pontalis (1967), mecanismele de apărare reprezintă diferitele tipuri de operații în care apărarea se poate concretiza. Cât despre apărare, ea constituie ansamblul operațiilor a căror finalitate este să reducă, să suprime orice schimbare susceptibilă de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
utilizează vârsta cronologică (Blum, 1953; Engel, 1962; Vaillant, 1971, 1977; Lichtenberg și Slap, 1972; Elkind, 1976), ca și cei care acordă o atenție privilegiată stadiilor dezvoltării psihosexuale (Anthony, 1970; Gedo și Goldberg, 1973; Swanson, 1988) ajung în general la concluzii divergente cu privire la unul și același mecanism sau inferează pe baza unor mecanisme diferite, care sunt, prin urmare, dificil de comparat. Cu toate acestea, se remarcă un consens destul de larg în privința refuzului, care este o apărare precoce, precum și în privința intelectualizării, mecanism caracteristic
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a mecanismelor mature: reprimarea (sau înlăturarea), anticiparea, altruismul, umorul și sublimarea. Dar ce se întâmplă oare la persoanele în vârstă? Ihilevich și Gleser (1986) notează că puține sunt studiile care abordează această chestiune. Potrivit lui McCrae (1982), ar exista două poziții divergente în privința utilizării mecanismelor de apărare la persoanele de vârsta a treia: pe de o parte, punctul de vedere conform căruia aceste persoane tind să regreseze către forme mai primitive de apărare, iar pe de altă parte, opinia că, asemenea persoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la valorizarea anticomunismului În spațiul politic românesc, În rândul partidelor fondate de fostele elite comuniste, UDMR a reprezentat o excepție din punct de vedere doctrinar. Având statut juridic de asociație culturală etnică, uniunea a reprezentat o federație de „identități politice divergente, cu un interes comun convergent” - și anume, apărarea drepturilor colective ale minorității maghiare din România. Dincolo de această chestiune centrală, programele UDMR s-au articulat Încă din 1990 În jurul conceptelor de democratizare, abandon al moștenirii instituționale a fostului regim și tranziție
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
gândirii politice americane, care se numea „The Vital Center” - „Centrul vital”. E nevoie de așa ceva pentru funcționarea unui organism politic, mai cu seamă Într-o democrație aflată, din punctul meu de vedere, În curs de consolidare. Aici putem avea poziții divergente, dar eu asta cred că este, după cincisprezece ani de la ce a fost În decembrie 1989. Unii Îi spun revoluție, alții nu - eu mă Înscriu Între cei care Își asumă Încă răspunderea să o numească revoluție, revoluție prin efecte. Nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
procesul intervievării și să judecați concluziile la care am ajuns după examinarea materialelor. Cartea este rezultatul unui dialog continuu între cele trei autoare. Ca participante la o asemenea conversație „vie”, am câștigat enorm prin schimbul de opinii, prin examinarea ideilor divergente, prin compararea punctelor de vedere diferite asupra unuia și aceluiași text. Dialogurile noastre nu au fost, oricum, limitate la întâlnirile cu ceilalți cercetători, ci se extind practic în cărți, în reviste de specialitate, sunt purtate între autori și cititori. Vom
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Cătălin Țârlea și George Cușnarencu) susțin profilul publicației; nu însă și o linie a ei. A. l. și a. nu va avea niciodată o omogenitate de atitudine, o „doctrină”; redactorii și colaboratorii săi, respectând anumite principii, au poziții diverse, uneori divergente. Acest principiu al „autonomiei” părților ce compun, totuși, un întreg va fi susținut și de noul colectiv redacțional al revistei (căreia, de la numărul 108, i se dă subtitlul „Săptămânal de cultură și atitudine”): Cristian Tudor Popescu (redactor-șef), C. Stănescu
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285187_a_286516]
-
în care gânditorii vor afirma tendințe contradictorii puse fie în slujba științei, fie exclusiv în slujba a idealurilor religioase. Albert cel Mare (1193-1280) și Toma d’Aquino (1225-1274) sunt intelectualii care vor încerca să realizeze o apropiere între aceste tendințe divergente izbucnite la Universitatea din Paris. Ca promotori ai aristotelismului, ei au înlesnit adoptarea peripatetismului de către teologi (cu dorința de a-l pune în serviciul credinței), provocând totodată o adevărată revoluție în istoria gândirii occidentale, revoluție care în Europa de Sud-Est
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]