2,212 matches
-
încăpățînează și rămîn eterogene. Și diversitatea face farmecul lumii, iar în calitate de talmudist, Levinas ar fi trebuit să știe asta. El preferă sfințenia sacralității, aceasta din urmă fiind considerată ca mereu purtătoare a unui neo-păgînism al pămîn tului. Levinas găsește locul divinului în relația interumană. Altfel spus, relația omului cu Dumnezeu depinde de relația sa cu celălalt, în care trebuie să se implice cu o responsabilitate totală, chiar de-ar fi vorba despre o simplă mîngîiere. Cu tot ritualul ei, cu toată
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fie de iubire, de iertare și iubire aș spune eu, pentru că știu că poate exista iubire fără iertare, iar Iisus ni le-a adus pe amîndouă, pentru a le practica atît pe orizontală, cît și pe verticală, în relația cu divinul. Vorbim deci despre o dublă cruce : a iertării și a iubirii, despre un gest tandru de mîngîiere care le poate atinge magic pe toate și transforma în chip miraculos într-o catedrală, de pildă. Este un gest aproape geometric ce
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Misterium tremendum-ul acesteia se păstrează. Religia autentică e universală și atotin clusivă. Ca păpușa din zahăr a lui Ramana Maharishi, care s-a dus să facă baie în ocean și s-a dizolvat complet. Așa este și contopirea noastră cu divinul, în același timp concretă și abstractă. Lumina și iubirea divină au un continuum în noi. Îi spunem conștiință pură, transcenzînd toate polaritățile întru unitate. Ea este infinită și finită, extatică și terifiantă, creatoare și distrugătoare... Așa-zisa identitate devine una
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Marele Creator? Mai mult, acesta nu reprezintă un "dincolo de", ci se găsește pretutindeni, inclusiv în interiorul nostru și aceasta ar fi marea descoperire a psihologilor, de la Jung încoace, ceea ce înseamnă nici mai mult nici mai puțin decît că suntem unu cu divinul, acesta fiind "secretul" aflat în centrul tuturor tradițiilor spirituale. Iarăși, cum spun orientalii, "Dumnezeu sălășluiește în tine ca tine". În sufism găsim, de asemenea exprimări similare, în zen, în hassidism, în gnoză, în hermetism ș.a. De aceea am propus termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
actualei civilizații occidentale. Timpul va rezolva această problemă într-un mod implacabil. În ciuda implantului Occidental, Orientul încă mustește de religiozitate, într-un chip firesc, fără păcate originale și paradise pierdute, încă oamenii caută acest summum bonum reprezentat de unirea cu divinul, în ei și dincolo de ei, și imortalitatea, iar asta înseamnă că omenirea mai are o șansă : Orientul revine la putere, care pentru ei este sfîntă. Ambii poli cultural-civilizaționali cunosc și manifestarea unui alt dualism, respectiv dominația succesivă a principiului masculin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
suverane actuale sunt păcate ce trebuie ispășite și nu pot fi iertate, vor apărea excomunicări și prevalențe economico-religioase ce riscă să trezească demoni întunecați care pot genera totalitarisme pe care le credeam uitate în noaptea istoriei. Aferim ! Tot ce implică divinul se manifestă în constituția umană și-l poate ridica pe om către Sine. Asta și face ființa umană superioară îngerilor. Omul e sigiliul de pe lăzile lumii, inclusiv pe ale celor pline cu aur... În general, Max Weber este cunoscut pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
care trebuie să te rogi, și care e deasupra tuturor celorlalte religii. Coranul e totul singura scriptură revelată integral, Mahomed cel mai mare profet, dar care a fost un simplu purtător de cuvînt etc. Nici vorbă de unirea omului cu divinul, ca în alte religii, direct sau prin intermediari, excep tîndu-i pe sufiști. Regulile sunt foarte precise pentru toată lumea, iar libertatea de mișcare tinde spre zero, deși interpretări sunt felurite. De aici foarte multă încrîncenare, aroganță, curaj nebunesc, spirit de sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Țara Sfântă. De asemenea, comunitățile hasidice adoptă o versiune modificată a liturghiei sefarde, bazată pe ritualul aceluiași cabalist. Mai general, hasidismul popularizează într-un fel învățăturile Cabalei luriene, pentru care exilul și dispersarea lui Israel coincideau cu exilul și dispersarea divinului. Astfel, poporul evreu avea misiunea de a aduna părțile de sfințenie, diseminate printre creștini, într-un proces de răscumpărare care avea să fie desăvârșit de venirea lui Mesia. Acesta este momentul când izbăvirea cosmică și izbăvirea lui Israel se suprapun
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și realizarea personală ar trebui căutate de acum în lumea aceasta, și nu într-un viitor mistic și escatologic. Nu există speranță de salvare pentru omenire, destinul său ultim fiind de a se întoarce în neant. Respingând concepția biblică a Divinului și teodiceea evreiască, Rubinstein subscrie la o formă de păgânism de tip cananean. Pentru el, singurul răspuns la lagărele morții este respingerea lui Dumnezeu. Cât despre poporul evreu, îl consideră un popor a cărui religie a fost influențată succesiv de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
uman. William Stanley Jevons este primul care a atras atenția economiștilor asupra contribuției lui Gossen. La rîndul său, Jevons își propune mai întîi obiectivul ambițios de a identifica principiile unui comportament rațional al omului, așa cum au fost ele fixate de "Divinul Creator" și abia mai apoi își va propune să facă din procesul de satisfacere a nevoilor baza unei noi teorii economice. Revenind la Gossen, să spunem că el a lansat două "legi" care-i vor purta numele:1) principiul utilității
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mainstream. Misterium tremendum-ul acesteia se păstrează. Religia autentică e universală și atotinclusivă. Ca păpușa din zahăr a lui Ramana Maharishi, care s-a dus să facă baie în ocean și s-a dizolvat complet. Așa este și contopirea noastră cu divinul, în același timp concretă și abstractă. Lumina și iubirea divină au un continuum în noi. Îi spunem conștiință pură, transcenzînd toate polaritățile întru unitate. Ea este infinită și finită, extatică și terifiantă, creatoare și distrugătoare... Așa-zisa identitate devine una
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Marele Creator? Mai mult, acesta nu reprezintă un "dincolo de", ci se găsește pretutindeni, inclusiv în interiorul nostru și aceasta ar fi marea descoperire a psihologilor, de la Jung încoace, ceea ce înseamnă nici mai mult nici mai puțin decît că suntem unu cu divinul, acesta fiind "secretul" aflat în centrul tuturor tradițiilor spirituale. Iarăși, cum spun orientalii, "Dumnezeu sălășluiește în tine ca tine". În sufism găsim, de asemenea, exprimări similare, în zen, în hassidism, în gnoză, în hermetism ș.a. De aceea am propus termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
care trebuie să te rogi, și care e deasupra tuturor celorlalte religii. Coranul e totul singura scriptură revelată integral, Mahomed cel mai mare profet, dar care a fost un simplu purtător de cuvînt etc. Nici vorbă de unirea omului cu divinul, ca în alte religii, direct sau prin intermediari, exceptîndu-i pe sufiști. Regulile sunt foarte precise pentru toată lumea, iar libertatea de mișcare tinde spre zero, deși interpretări sunt felurite. De aici foarte multă încrîncenare, aroganță, curaj nebunesc, spirit de sacrificiu și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
trimite sufletul uman în lumea materială, o vale a plîngerii, pentru a se îmbogăți prin experiență în lumea formelor, a crește în putere și înțelepciune, a se desprinde de materialul său psihologic (Eul) și, în final, a se uni cu divinul. Fiecare ființă umană evoluează pe raza sa. Este o evoluție în materie de conștiință întru Domnul Marelui Cuvînt (Theomegalogos), pentru a iniția o nouă zi cosmică plină de lumină. Cînd vine noaptea cosmică, Ființa se retrage și se odihnește la
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
autorealizare. Aceasta e o cale inițiatică, pe care lepădăm irealul, iluzia, egoul și pătrundem în lumile suprasensibile interne sau supradimensionale. Antiteza Ființei este Eul pluralizat, o creație a noastră schimbă toare, trecătoare, iluzorie, ce nu face parte din real, din divin. Ființa este absolută; Eul este relativ. Ființa este adevărul din noi; Eul este minciuna. Ființa este unică; Eul este multiplu. Ființa este cuvîntul perfect; Eul este ignoranța. Ochiul în triunghi, care vede tot, știe tot și veghea ză asupra tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
înlocuită cu un surogat. Principala problemă este trecerea de la realitatea exterioară la cea interioară. Numai spiritualitatea ne poate ajuta aici. Oamenii au nevoie de semnificație, de valoare, de viață. Numai trăirea expe rienței interioare a lui Dumnezeu le poate asigura. Divinul trebuie abordat înlăuntru și dinlăuntru, în mod liber, fără constrîngeri exterioare. Trebuie să ne redisciplinăm pentru a fi liberi pe calea fără de cale. Realitatea este conștiință pură. Vital e că ne este accesibilă, de fapt esența noastră este conștiință pură
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
împlini miracolul unui singur lucru" (Tabula Smaragdina). Aceasta este esența filosofiei hermetice. Sfîntul Augustin se referă la Hermes, fă-cînd referire la Definițiile lui Asclepios, singura lucrare care se găsea pe atunci în traducere latină. Alți autori din epocă menționează și Divinul Poimandres. Dar filosofia lui Hermes Trismegistul a ajuns să fie mai cunoscută în Occident abia după ce Marsilio Ficino traduce Corpus Hermeticum în 1463, influențînd pe foarte multă lume. Pentru renascentiști, Hermes era "intelectul zeificat", reprezentînd "calitatea abstractă" a înțelegerii. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
greacă și culminează în hermetism, fapt evidențiat atît de operele culte, cît și de tradiția populară. Ulterior, Tabla de Smarald a fost tradu-să în mai toate limbile cunoscute, iar acum o avem și-n limba română, tradusă din engleză, alături de Divinul Poimandres, de către Dan Dumbrăveanu și Alexandru Anghel. Este un text concis, în treisprezece puncte, destul de obscur, de "ermetic", ce a dat naștere la numeroase interpretări de-a lungul timpului, filosofice, alchimice sau științifice, dintre care le amintim aici doar pe
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Unic. Libertatea ne ajunge pînă la glezne. Plini de rănile visului întunericit, tulburăm răsăritul din noi, rătăcind între două Carybde. Or, sufletul are doi ochi: unul lăuntric, capabil să recunoască divinitatea ce o purtăm, și unul exterior, deprins să recunoască divinul în ceilalți. Iată așadar omul deplin, omul teandric, care unește Cerul cu pămîntul, după modelul lui Hristos, în care adevărata unitate s-a și realizat. Căci "un singur Cuvînt a rostit Dumnezeu, pe Fiul său, și pe acesta-l rostește
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
angajîndu-l plenar în aventura Ființei. Transcendentul e înțeles ca esențialitate non-abstractă, ca matrice creatoare ireductibilă, de unde lumea își primește semnele și minunile, "nu e ceea ce ține de lume, ci ceea ce ține lumea", (André Scrima), altfel fiind intangibil. Cum spunea Hölderlin, divinul se retrage cînd încerci să devii prea familiar cu el, ca să nu facem din el un idol închizîndu-l în înțelegerea noastră suficientă, în loc de a fi mereu deschiși spre noi înțelesuri, ieșind din noi înșine, cum avertiza Sf. Grigorie de Nyssa
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
se atribuie de a favoriza accesul la o stare superioară de a fi, la o viață subiectivă mai bună și mai autentică 7. Firește - trebuie subliniat -, a crede nu înseamnă a consuma: înscriindu-se în continuitatea unei tradiții, căutând „esențialul”, divinul și sensul vieții, spiritul credinței nu se poate confunda cu spiritul pragmatic al consumerismului. Dar nu e mai puțin adevărat că reafirmarea contemporană a religiosului este marcată de chiar trăsăturile definitorii ale turbo-consumatorului experiențial: participare temporară, încorporare comunitară liberă, comportamente
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se identifică, transformându-se în piatră, încremenit într-o imobilitate asemănătoare celei a colossos-ului înălțat spre cer. În context african, examinând fetișul de lemn sau de piatră, „zeul-obiect”, un antropolog ca Marc Augé2 subliniază, la rândul său, raportul imobilității cu divinul, cu supranaturalul, ca și legătura dintre inanimat, inerție și moarte. Zeul-obiect este deopotrivă dublul unui zeu și dublul unui mort. De altfel, problema raporturilor materiei cu o putere de ordinul invizibilului se află în centrul analizelor consacrate de antropologul francez
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vor căpăta o formă, un trup. Dacă, cel mai adesea, waki este un călugăr rătăcitor, se mai întâmplă uneori și ca el să fie un poet pribeag. Prin acest waki-poet, poezia aliată cu muzica (mijloc de intrare în contact cu divinul sau cu fantomele) se vor afla permanent în centrul unei piese no. Cu ajutorul lor, scena no devine locul privilegiat al apariției invizibilului. Pinul, emblemă a locului aparițieitc "Pinul, emblemă a locului apariției" Veritabil loc al aparițiilor, scena teatrului no se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Craig răspunde: „Nimeni n-ar putea s-o spună. Nu cred în mașinării, nu cred în materia inanimată. Poate că firele întinse de către Divinitate sufletului poetului vor fi cele ce vor izbuti să o miște”2. Așadar, forțele invizibilului, forțele divinului în relația sa cu psyche-ul sunt singurele în stare să pună în mișcare această statuie neînsuflețită, destinată să fie un „simbol al omului”. Așa că ar fi absurd să ne închipuim că „e trasă de niște fire adevărate, fire de metal
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din punctul de vedere al entuziasmului participării la elaborarea teoriei generale (sau unificată) a universului, dar ar trebui să-și aducă propria contribuție la decelarea universului, cu uneltele și ritualurile specifice. Blestemul primar al furtului ideii de reglator (de la reglatorul divin la reglatorul invizibil) a lustruit un comportament al împrumutului cu orice preț de la case științifice mai mari nu pentru că așa le-a hărăzit destinul, ci pentru că au performat continuând, în ciuda tentațiilor, să se rezume la proiectul inițial, la teritoriul lor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]