7,734 matches
-
într-o rezervație cu animale pensionate pe caz de prea multă viață ne retrăsesem fiecare în carapacea lui , meditând la meandrele unei vieți răstignite pe altarul hazardului și al durerii... Cine o fi responsabil de drumurile noastre? Poate noi, poate divinitatea, poate norocul, poate... Până la urmă, suntem toți ființe dificil de fixat în timp și în spațiu, așa cum spunea Emma în titlul unei cărți a ei. Și totuși, când vrei într-adevăr ceva cu intensitate și crezi , tot Universul conspiră la
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]
-
o simbolizează. El este o scară care ajută spiritul să urce la realitatea simbolizată. Este văzut deci în funcție de transcendență. Idolul nu înalță spiritul la o transcendență, ci îl coboară în creație, îl reduce la datele imanentului, dar acest imanent este divinitatea. Patriarhul Nichifor Mărturisitorul zice: „Sensul idolilor și al înclinării lor de către cei rătăciți, rămânând la ceea ce se vede și neputând indica mai mult... îndreaptă mintea omului la pieire și la materia neînsuflețită”. De aceea Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 8
INTERVIU CU PĂRINTELE PROFESOR IOAN ICĂ JR. DE LA SIBIU, DESPRE DUMINICA ORTODOXIEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364539_a_365868]
-
simbolizează. El este o scară care ajută spiritul să urce la realitatea simbolizată. Este văzut prin urmare, în funcție de transcedență. Idolul nu înalță spiritul la o trascendență, ci îl coboară în creație, îl reduce la datele imanentului, dar acest imanent este divinitatea. Patriarhul Nichifor Mărturisitorul susține că „Sensul idolilor și al înclinării lor de către cei rătăciți, rămânând la ceea ce se vede și neputând indica mai mult... îndreaplă mintea omului la pieire și la materia nensuflețită”. De aceea Sfăntul Apostol Pavel în Epistola
PARINTELE TEODOR CIOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364629_a_365958]
-
rostirii, din tonul ușor elegiac, din armonia intrinsecă a asocierii cuvintelor. O listă lungă putem alcătui doar din temele sale consacrate: dragostea, curgerea ireversibilă a timpului, faptul divers, jubilația, reveria, nostalgia copilăriei, legătura dintre generații, familia și singurătatea, raportul cu divinitatea, criza mondială, problemele ecologice ale planetei, moartea, memoria, uitarea etc. Lumea autorului e o sumă de fragmente de realitate și irealitate, de cotidian și de viață interioară, condensând metaforic durerile unui neam și credința în temeinicia lumii. Printre rânduri, transpare
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin...”), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
nimeni ne având grija lor. De ce? E o întrebare la care cei care ne guvernează nu pot răspunde. Dar, pentru ,,EI” sunt multe facilități de care nici monarhii lumii nu beneficiază. Nu mai avem demult cui să ne plângem, de parcă Divinitatea nu ne mai aude. Oare se împlinește acel citat din Biblie? ,,Celui ce are, să i se mai dea, iar celui ce nu are, să i se ia și ce are” Referință Bibliografică: VIITORUL ȘI MÂNDRIA ȚĂRII! / Mihai Leonte : Confluențe
VIITORUL ŞI MÂNDRIA ŢĂRII! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349512_a_350841]
-
pregătită să primească ofranda. Ușița era încă închisă, așa că din nou începu să-i mângâie intrarea cuptorului pentru a nu o speria pe fată. Se juca cu răbdare apoi încercă din nou cu delicatețe să pătrundă în tainele necunoscute ale divinității. A fost întâmpinat cu un ușor scâncet și cu o mușcătură a umărului stâng. Simți nu numai căldură și înfiorare de plăcere, ci și cum un lichid se prelinge spre prosopul de protocol al bunicii sale. Andrada tremura toată, însă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin.), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin.), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > MARINA GLODICI - DESPRE SMERENIE ȘI MODESTIE Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 938 din 26 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Am scris în materialele mele anterioare despre cum să fii relegat de divinitate prin nașterea din nou, adică umplerea cu Duhul Sfânt, însă am omis probabil cel mai important lucru. Ce oare facilitează un astfel de proces pe care îl realizează Dumnezeu? Este atitudinea noastră de smerenie, de recunoaștere că suntem creația lui
DESPRE SMERENIE ŞI MODESTIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349645_a_350974]
-
dureroasă, dar necesară! Nu aveam de ales altceva mai bun acasă... Am ales Italia, deoarece era țara unde se născuse religia catolică. Este inima religiei catolice! Aici este și Vaticanul... Sfântul Scaun! George ROCA: Ați avut chemare spre Dumnezeu, spre divinitate, ați urmat teologia, ați devenit preot de rit romano-catolic... Cum a fost posibil? Pr. Antoniu PETRESCU: În 1993, un episcop de lângă Roma mă primește în dieceza sa. Nu după mult timp sunt trimis să studiez teologia la seminarul din Anagni
INTERVIU CU PĂRINTELE ANTONIU PETRESCU ALIAS DON ELVIS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349606_a_350935]
-
un act de creație, analog actului divin. Satana îl ispitea pe Adam șoptindu-i: “Veți fi ca Dumnezeu”. Grăind astfel satana nu a mințit pe de-a întregul: făptura timp de o clipă, a devenit divină; a creat paralel cu divinitatea : răul care a contaminat lumea. Ceea ce și explică de ce singurul lucru pe care l-a dus Iisus de pe pământ la cer sunt stigmatele. (5) Ciudată contradicție între Vechiul și Noul Testament. În cel Vechi, Atotputernicul deși se înfățișează ca un Dumnezeu
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
de sub blestemul legii la har, în mod cu totul neașteptat se poartă nespus de dur. Explicația pare a fi una singură: înainte de întrupare sufletele nu se puteau mântui, mergeau toate în iad, până și ale drepților. Datoare era prin urmare divinitatea să le răsplătească binele măcar aici pe pământ. După ce Hristos coboară cu sufletul în iad, situația e alta: oamenilor li se deschid cerurile și pot cunoaște fericirea veșnică. Nu mai este necesar ca răsplata să se producă pe plan material
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
prezența primejdiei, virtute supremă cerută samuraiului. Poate că vorbe pașnice ( nu scoateți sabia) și fapte milostivnice (tămăduirea rănii) să le fi putut grăi și face și un sfânt. Dar “prietene” implică o măreție și o liniște care, numai venind din partea divinității, nu dau impresia de irealitate. (19) Atâta timp cât nu ieșim din posibil, din contabilitate, nu putem nici concepe, nici pretinde paradisul. (20) Contabilitatea, celălalt nume al demonismului, arma preferată și statornica metodă de lucru. (21) Iorga: “Ai dreptate să ierți numai
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
Crivat Reactiv, față de o lume excesiv de proteica și împotriva tendințelor acestei lumi de a se „varsă” plămada alchimica (precum un Ucenic Vrăjito, răpit și sortit pierzaniei, de vârtejul propriilor pătimi - depășit uluitor fiind de Stihii Malefice!), pește marginile trasate de divinitate - spre jalnică și prepuielnica autosuprimare... O literatura valaha care, dacă va fi cunoscută (și Duhul limbii germane-surori ne poate mult ajutora!), va sta mărturie, lumii întregi („multului rotund”, cum zice Coșbuc!), că soluțiile ontologiei umano-divine, de pe Terra, prin Magia Verbului
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
ultima limită: MANE, TEKEL, FARES („Numărat, cântărit, împărțit”). Zicerea aceasta de veghetor se structurează unitar în patru părți: Cartea profețiilor, Cartea glasurilor, gesturilor și tăcerii, Cartea descântecelor, Cartea apocalipsei. Este o structurare cu semnificații, sunt patru Evanghelii canonice, ființa de lângă divinitate are patru fețe, lumea are patru dimensiuni, patru sunt direcțiile pământene pentru a focaliza în direcția verticală a credinței. Profeția este despre cel născut într-un timp precis, despre judecată, înger, zi-noapte, Hristos-Viața, flori sub cenușă, armonia divină, lucrătoare. Dinamica
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
al mamelor rămase fără copii, al omului vidat de propria conștiință... Pentru ce să îndur toate acestea, de ce să nu sorb doar din cupa eternității mute, a absolutului îngăduit. Apoi confesiunile către Dannot, duhovnicul meu, poate singura poartă către tânjita divinitate, poate singurul dialog autentic și auster, dimineața, atunci când lumea încă nu a prins viață, nu și-a reluat caruselul apocaliptic... De la Dannot am învățat că Dumnezeu nu oferă certitudini, în afara uneia singure: a iubirii Sale nemărginite pentru om și, subsumată
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
certitudini, în afara uneia singure: a iubirii Sale nemărginite pentru om și, subsumată acesteia, a renașterii într-o lume mai bună, în Edenul refăcut. Dar, fatal, nu rațiunea ar fi trebuit să descopere toate acestea, nu inteligența ne este cerută de divinitate, ci sufletul curat, sentimentul fără de prihană... * Diminețile la Dannot și miniaturala cruce ce mi-a fost hărăzită, înfruntarea absurdului, redescoperirea eului. Un lunetist a deschis focul la întâmplare, un bătrân a murit de inaniție, un copil abia născut încearcă să
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
străzii, o mică cerșetoare cu suflet de prințesă, un fel de Lolita ajunsă însă la vremea majoratului, la timpul la care prima, cea autentică, se căsătorise deja cu alesul ei. Nu e nimic complicat în relația asta, nimic sfidător la adresa divinității și nici măcar cu vreo inflexiune prea sesizabilă a flăcărilor iadului. Și totuși e ceva plin de o armonie a simplității, o reciprocitate puțin ambiguă, dar autentică, un mic cadou pe care viața l-a dăruit amândurora. Noul roman e bine
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
într-un gest grăbit. Am ieșit din biserică fără să privesc înapoi. * Acasă, m-am ținut aproape de pat, temându-mă parcă să nu încep să sfidez legile gravitației. Nu se poate... Dannot, poarta mea către absolut, ultima mea șansă către divinitate... Confesorul blând, părintele cel mai apropiat, cel fără de care aproape că n-aș fi rezistat... Nu poate fi adevărat, risc să înnebunesc chiar acum, aici, înainte de a mai trece orice poartă, înainte de a mai da orice examen... Dannot, sfătuitorul de
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
te avea, fie și doar în imaginație! Sunt departe, și totuși aproape de tine. Ai visat vreodată să fii atinsă așa cum nimeni n-a mai făcut-o până acum, ai visat vreodată să fii adulată, adorată, să știi că cineva imploră divinitatea ca tu să-i dai un sărut? Însă nu-l vei vedea, o, nu! - nu-l vei vedea niciodată pe cel ce-ți închină ode, fiindcă chipul său este prea hidos, sărutul său e cu adevărat mortal! Voi fi respins
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
de teroare sunt adâncimile iadului", articulă clar, după care se dematerializă lent, ca și precedenta apariție. "Nuuuu!", am strigat, din nou. "Acest coșmar nu se va opri niciodată...". * Roua dimineții. Susurul izvoarelor. Atingerea ta. E simplu, sublim, perfect. Încărcat de divinitate. Atunci pentru ce acest blestem, acest chin fără sfârșit? De ce mă rătăcesc între personaje misterioase, între lumi paralele, între a fi și a dispărea? Doar pentru că am vrut să fii a mea, pentru totdeauna? Vor veni spectatorii la premiera piesei
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
Mă voi arunca în brațele ei doar pentru a plăti o poliță. Așa fac oamenii când trebuie să aleagă... * Am fost, după destul de mult timp, la biserică. Simțeam nevoia să mă reculeg, să mă împac cu mine însumi și cu divinitatea după toate cele petrecute. Numai în rugăciune, în contactul cu sferele celeste îmi mai puteam găsi alinarea. Am îngenuncheat în fața icoanei, plăcut impresionat de mirosul de tămâie ce se degaja dimprejur. "Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
unește și înfrumusețează lumea și să facă pe dracu în patru să posede averi, mașini, doctorate etc. Sunteți niște inutili și niște nimeni dacă așa vă educați copiii și dacă voi credeți că viața este daruită pentru aceste nimicuri de către divinitate. Este momentul să colaborăm, să ne ajutăm, să iubim indiferent de rasă, sex, culoare, doctrină politică. Nu mai dați hamburgeri și sucuri acidulate la copii, nu îi lăsați cu ochii în telefoane de la vârste fragede, inutililor, ci hrăniți-vă copiii
VIOLUL ŞI DEMOCRAŢIA de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350271_a_351600]
-
a operat este un doctor bun, nu am ce să îi reproșez. Oamenilor li s-a spus că ce vrea Dumnezeu este că banii să fie considerați sursă râului. Banii sunt răi iar Dumnezeu este bun-așa că banii și divinitatea nu pot fi amestecate. Oamenii nu ar trebui să primească o grămadă de bani pentru a face lucruri bune, iar dacă fac ceva într-adevăr bun, ar trebui să își dorească să o facă gratuit.Lozinca omenirii este : cu cât
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]