8,849 matches
-
București, str. Dianei 1 123. Marius Julius și Viorica 8 apartamente, București, str. Gh. Dimitrof 20 124. Mironescu Dumitru, 7 apartamente, București, str. Șerban Vodă 94 125. Moscovici Sinner, 5 apartamente, București, str. C. Nacu 8 126. Propriet. absentist în diviziune cu Marinescu Eugenica, 3 apartamente, București, str. Nicolae Filipescu 14 127. Manciu Cornel, 3 apartamente, București, str. Londra 24 128. Niculescu Medeia, 13 apartamente, București, str. 13 Decembrie 60, Jules Michelet 7, str. Luterana 22 129. Negropontes, 4 apartamente, București
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Prodanov N. și Stelian Chiriochita, Pologni George și Baciu A 142. Perla Ion Frați și Momblant, București str. Toma Stelian 4, str. N. Conta 79 143. Prunescu Gh. P., 17 apartamente, București, str. Mitita Constantinescu 1-3 144. Propriet. absentist în diviziune cu Pînă Eufrusina, 8 apartamente, București, str. Jules Michelet 8 145. Rizescu Nicolae, 5 apartamente, București, str. Timișoara 20. Gutenberg 3 bis, Popa Savu 65 146. Ruos Alexandra, 1 apartament, București, str. Frumoasă 7 147. Rautu Mihail, 1 apartament, București
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Modelul cauzal de explicare a fenomenelor sociale prezintă două limite de principiu. În primul rând, el elimină subiectul activ. Toate fenomenele sociale sunt componente umane sau produse ale acestora: revoluții, războaie, stiluri de conducere, norme de comportare, coeziune a grupurilor, diviziune a muncii. Modelul cauzal invocă drept cauză una sau mai multe dintre condițiile care formează situația în care s-a constituit respectivul comportament. Dar care este rolul subiectului în acest proces? Fenomenele sociale nu sunt pur și simplu produsul altor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu cu acelea amenințate. Tom Burns și George Stalker (1961) sunt autorii unei influente teorii asupra relației dintre mediul organizațiilor și patternurile interne de organizare. Se disting două tipuri de organizații: mecaniciste - pozițiile și rolurile sunt strict determinate și reglementate, diviziune a muncii clară, reglementată formal, înaltă codificare a comportamentelor - și organice - o organizare flexibilă, sarcinile șirolurile nu sunt strict reglementate, ci definite continuu în procesul interacțiunii, comunicarea între diferitele părți ale organizației este lipsită de restricții, coordonarea se realizează mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
metodologic, analiza trebuie pornită mereu de la individ - nivelul de organizare cel mai pregnant, cu finalitățile cele mai puternice. Logica societății trebuie să fie privită ca derivând și fiind mereu subordonată logicii acțiunii individuale. Polemica lui Durkheim cu Spencer asupra cauzelor diviziunii muncii (Durkheim, 1926) este ilustrativă pentru diferența dintre strategia holistă și cea individualist-metodologică. Punctul de vedere al lui Spencer, sprijinit într-o oarecare măsură pe lucrările economiștilor clasici englezi (Adam Smith), este tipic holist. Schematic, el este următorul: diviziunea muncii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cauzelor diviziunii muncii (Durkheim, 1926) este ilustrativă pentru diferența dintre strategia holistă și cea individualist-metodologică. Punctul de vedere al lui Spencer, sprijinit într-o oarecare măsură pe lucrările economiștilor clasici englezi (Adam Smith), este tipic holist. Schematic, el este următorul: diviziunea muncii duce la o creștere a productivității și deci a bogăției; creșterea bogăției duce la o creștere a fericirii colectivității; fiind, în ultimă instanță, orientată spre creșterea fericirii membrilor săi, societatea va adopta și stimula diviziunea muncii. După cum se poate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Schematic, el este următorul: diviziunea muncii duce la o creștere a productivității și deci a bogăției; creșterea bogăției duce la o creștere a fericirii colectivității; fiind, în ultimă instanță, orientată spre creșterea fericirii membrilor săi, societatea va adopta și stimula diviziunea muncii. După cum se poate observa, explicația propusă de Spencer este holistă și funcțională. Diviziunea este un instrument de creștere a fericirii colectivității și este adoptat de către aceasta din acest motiv. Punctul de vedere al lui Durkheim este tipic pentru individualismul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a bogăției; creșterea bogăției duce la o creștere a fericirii colectivității; fiind, în ultimă instanță, orientată spre creșterea fericirii membrilor săi, societatea va adopta și stimula diviziunea muncii. După cum se poate observa, explicația propusă de Spencer este holistă și funcțională. Diviziunea este un instrument de creștere a fericirii colectivității și este adoptat de către aceasta din acest motiv. Punctul de vedere al lui Durkheim este tipic pentru individualismul metodologic. Două obiecții sunt formulate de către sociologul francez. În primul rând, este discutabil că
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aceasta din acest motiv. Punctul de vedere al lui Durkheim este tipic pentru individualismul metodologic. Două obiecții sunt formulate de către sociologul francez. În primul rând, este discutabil că fericirea colectivității a crescut ca urmare a dezvoltării sistemului industrial, a promovării diviziunii muncii. Mai degrabă, avem motive să credem contrariul. În al doilea rând, o asemenea motivație - creșterea fericirii colectivității - reprezintă un factor prea difuz pentru a deveni o forță efectivă, capabilă să pună în mișcare efortul colectiv. Explicația alternativă propusă de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
motive să credem contrariul. În al doilea rând, o asemenea motivație - creșterea fericirii colectivității - reprezintă un factor prea difuz pentru a deveni o forță efectivă, capabilă să pună în mișcare efortul colectiv. Explicația alternativă propusă de Durkheim este cauzal-individualistă. Cauza diviziunii muncii este „densitatea morală”. Creșterea volumului populației generează nu numai o densitate demografică sporită, ci și una socială. Concurența dintre membrii colectivității sporește. Creșterea densității morale reprezintă însă o condiție care afectează masiv realizarea finalităților individuale. Indivizii, orientați către câștig
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dintre membrii colectivității sporește. Creșterea densității morale reprezintă însă o condiție care afectează masiv realizarea finalităților individuale. Indivizii, orientați către câștig, găsesc tot mai dificilă realizarea acestei finalități în condițiile concurenței în creștere. O soluție la această problemă individuală este diviziunea muncii, specializarea. În loc ca doi producători să concureze cu același produs, ei își vor diviza munca, fiecare specializându-se în realizarea unui produs, subprodus sau funcții mai specializate.Dezvoltarea industriei moderne, bazată pe o tot mai adâncă diviziune a muncii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
individuală este diviziunea muncii, specializarea. În loc ca doi producători să concureze cu același produs, ei își vor diviza munca, fiecare specializându-se în realizarea unui produs, subprodus sau funcții mai specializate.Dezvoltarea industriei moderne, bazată pe o tot mai adâncă diviziune a muncii, nu este efectul unei orientări globale a colectivității spre un tip de organizare mai bun, care să maximizeze finalitățile globale (perspectiva holistă), ci rezultatul neintenționat al orientării mulțimii indivizilor spre maximizarea profitului individual, ce dezvoltă acele activități tot
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și al ofertei, întreaga producție socială este eficace orientată spre satisfacerea necesităților colectivității. Pentru a limpezi cele două răspunsuri alternative la această întrebare, să luăm ca exemplu un proces social major al societății contemporane: evoluția organizării tehnologice a muncii, a diviziunii muncii în ultimă instanță. Soluția invarianței rezultatelor analizei în raport cu perspectiva adoptată s-ar formula astfel: presupunem două colectivități care evoluează în aceleași condiții de mediu și tehnologice, dar una după un model holist - pornind de la interesele și necesitățile colectivității își
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și chiar să amplifice calificarea muncitorilor, complexitatea muncii lor, în același timp cu o creștere a productivității; patronul a optat însă pentru o organizare tehnologică menită să simplifice munca, să scadă nevoia de forță de muncă calificată, săsporească specializarea și diviziunea muncii, nu pentru a crește productivitatea, ci, în primul rând, pentru a spori controlul asupra muncitorilor (Form, 1980). Pe aceeași linie, analizând condițiile schimbării tehnologiei în industria metalurgică occidentală de la sfârșitul secolului trecut, Kenneth Stone argumentează că justificarea ei nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
redusă din această cauză (Form, 1980). Specialiștii care promovează o reorganizare a procesului productiv pe principiile muncii îmbogățite sugerează, implicit sau explicit, că sistemul taylorist de organizare a muncii, bazat pe principiul muncii simplificate și care a dus la o diviziune extremă a muncii, nu reprezintă o etapă necesară în logica evoluției tehnologiei. Ea a fost impusă mai degrabă de logica unui anumit tip de organizare socială. L.E. Davis (1971) argumentează, de pildă, că succesul taylorismului în America începutului de secol
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
subsisteme ca: economie, sistem politic, juridic, artă, știință, învățământ, asistență sanitară, familie. Fiecare dintre aceste subsisteme reprezintă, la rândul său, un sistem, cu logica sa, cu finalitățile sale proprii, fiind compus din alte subsisteme. Fiecare întreprindere are secții, servicii etc. Diviziunea sistem-subsistem merge până la ultimul subsistem, „atomul” vieții sociale - comportamentul uman elementar. Ceea ce în schema funcțională figura ca relație dintre sistem și elementele sale reprezintă în fapt o relație între un sistem și subsistemele sale, o relație de supraordonare și subordonare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
umane și ale alegerii raționale”. Diferențierea organizațiilor în mai multe departamente (producție, marketing, cercetare etc.) trebuie să-și găsească explicația și în strategia de soluționare a problemelor complexe: descompunerea lor în subprobleme mai simple ce pot fi mai ușor abordate. Diviziunea internă a muncii poate fi deci explicată parțial ca o strategie de a rezolva probleme cu un anumit grad de complexitate. Cum putem explica tendințele de centrare excesivă pe subobiectivele departamentului (o caracteristică generală a birocratizării) și de pierdere din
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lui Dahl examinează politicile de educație, partidele politice și dezvoltarea urbană în New Haven, Connecticut, văzut ca un microcosmos al politicilor americane în general.1 Într-o societate eterogenă care utilizează instituții politice complexe și fragmentate, rezultatul normal este o diviziune largă a puterii, ceea ce ajută la promovarea unei participări populare ample odată cu întărirea stabilității sociale. Dar nu toți politicienii sunt la fel de încrezători. Unii se întreabă dacă un guvern fragmentar poate fi destul de eficient pentru a realiza binele public.1 Unii
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
prin știință, este fie accesibilă percepțiilor noastre, fie construită de către mintea umană. Putem cunoaște lumea fie pornind de la probe externe, fie prin logică internă. Rezultatul este un tabel cu două coloane de opțiuni posibile. (Eu găsesc această concepție mult superioară diviziunii tradiționale dintre idealiști și materialiști.) Un mod de a interpreta aceste opțiuni este în funcție de termenii „a propune” și „a dispune”. În manieră ontologică: oare lumea ni se oferă, ni se propune spre înțelegere sau noi ne propunem înțelegerea ei? În
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ne pot învăța să facem distincții. Există mult prea multe entități și prea multe diferențe între ele ca să putem face cu succes grupări coerente. Astfel, ne folosim de concepte ca să clasificăm și să organizăm lumea. Să ne gândim doar la diviziunile spectrului culorilor: culorile roșu, verde, galben etc., sunt reale datorită convențiilor care le identifică astfel. Mai mult, lucrurile pe care le percepem senzorial, cele pe care le vedem, de exemplu, se pot schimba chiar în timp ce le privim. Trebuie să putem
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și ce nu merită să fie nici măcar menționat. Se face astfel, deja, o divizare a întregului și o inserare a unor categorii analitice. Este astfel acceptat faptul că fenomenul respectiv nu poate fi captat ca tot unitar, ci doar ca diviziune de părți componente. După cum notau King, Keohane și Verba: diferența dintre volumul de complexitate din lume și cele mai detaliate descrieri este mult mai amplă decât diferența dintre cele mai detaliate descrieri și cele mai abstracte analize cantitative sau formale
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
le stau la dispoziție și să selecteze strategia care pare a avea cele mai mari șanse de a maximiza valoarea obținută. Această accepțiune a noțiunii de raționalitate este foarte diferită de vechea, dar surprinzător de răspândita distincție filozofică bazată pe diviziunea strictă dintre gândire și simțire, rațiune și sentiment. Nu înțeleg prea bine ce vrea să zică această distincție și, de altfel, aceasta este irelevantă pentru noi. Pentru noi nu este necesar să presupunem că indivizii și-ar finaliza perfect ordinea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
voi prezenta un exemplu simplu cu trei persoane și sumă zero. Să ne imaginăm că avem trei indivizi cu putere politică egală și 60 de unități de utilitate care trebuie distribuite între ei conform regulii majorității. Una dintre formulele de diviziune posibile și echitabile ar fi o treime din cantitatea totală pentru fiecare. Dar acesta nu reprezintă un rezultat stabil. Jucătorul A și B, de exemplu, își vor da seama că ar putea să obțină un rezultat mai bun dacă l-
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Jucătorul C ar putea să-i propună lui A (sau B) o alocație mai mare de 30 de unități, cu condiția ca el să ia mai mult de 0. B, rămas acum fără nimic, i-ar propune lui C o diviziune de 30/30. Acest rezultat este, la rândul său, instabil față de contra-propunerea rațională pe care o poate face A, și astfel ciclul începe din nou. În forma schematică, stadiile negocierii ar putea arăta astfel: Prin deducție, regula majorității într-un
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
care o poate face A, și astfel ciclul începe din nou. În forma schematică, stadiile negocierii ar putea arăta astfel: Prin deducție, regula majorității într-un joc de n persoane cu sumă zero produce un tipar de rezultate ciclice. Orice diviziune a unităților de utilitate este posibilă, dar nici una nu este vreodată stabilă. (Anumite jocuri cu sumă non-zero produc și ele acest rezultat, în funcție de configurația specifică a recompenselor.) Limbajul folosit în analiza jocurilor de n persoane este diferit față de cel folosit
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]