6,346 matches
-
inima vinului, tot te simți gîdilat la inimioară dacă ți-ar spune hai să-ți dau o șampanie pentru că meriți! Toți oamenii vor să merite ceva. Tu nu vrei?" Sigur că voia, dar încă nu înțelegea legătura cu prințul. "Prințul, dom'le adjutant, e un nobil, un vin nobil, cum s-ar zice. Desigur nu unul obișnuit, uite că ți-a dat seama că pînă la urmă Mott va cîștiga partida cu șampania ei făcută din tot felul de acrituri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cele zece porunci. Și vezi ce ți s-a întîmplat. Bine că ți s-a făcut rău înainte de a ieși pe uliță. Și mai bine că ți s-a făcut rău la timp și te-am găsit eu. Nu știai, dom'le Bîlbîie, că omul care bea singur nu doar că se îmbată, dar se și îmbolnăvește la creier, atît de grav, încît nu mai știe pe ce lume trăiește, tot ce i se pare devine demn de crezut. Și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de măsură și, după cum îi tot arăta cu degetul, se vedea că era foarte încîntat de ceea ce spunea. Iar a doua oară a fost la fel de mulțumit cînd Leonard Bîlbîie l-a întrebat plin de uimire și neîncredere "de unde știi dumneata, dom'le adjutant, chestia asta cu suferința lui Pangratty?" Erau justificate uimirea și neîncrederea, deoarece dacă trebuia cineva să știe totul despre prinț acela era Bîlbîie și nu adjutantul. Radul Popianu trebuia să știe totul despre cei din Vladia, iar Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și-a turnat sieși și după ce a mai tras o dușcă a zis : Dacă vrei cu adevărat să ajungi unde spui că vrei să ajungi, nu-ți mai dori nici o clipă lucrul ăsta. E la fel cum e cu fericirea, dom'le Bîlbîie. Dacă o dorești cu tot dinadinsul n-o s-o capeți niciodată. Mai bine întinde-te pe pat că ești beat. Și omul cînd e beat își închipuie multe, nu-i așa? Bîlbîie s-a ridicat de pe scaun, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Probabil că avusese în față lista invitaților, dacă nici el nu va fi reușit să o obțină, cine altcineva, în toată România?, Mihai Mihail știa că există un criteriu, că se urmărește obținerea unui consens asupra conștiinței de sine (formidabil, dom'le, cum îți vin cuvintele, ca într-o notă informativă către Regență, nu alta!), datoria lui era să descopere ce urmează. Simți că-l ia cu frig în spate, transpirația se răcise brusc și îl trecu un fior. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și prin el întreg Serviciul, stă pe propriile-picioare, nedepinzînd de capriciile unui ministru ori ale nu știu cărui deputat sau senator. Dar asta era altceva. George Stan îi povestea la cîte o bere ori la o cafea rece că "nu știu cum se face, dom'le, dar cam peste tot unde dăm gaura (nu era bandit dar îi plăcea să vorbească șmecherește) lucrurile stau nici că se poate mai prost. Toți sînt datori, dom'le, au ghiftuit depozitele cu marfă și n-are cin' s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o bere ori la o cafea rece că "nu știu cum se face, dom'le, dar cam peste tot unde dăm gaura (nu era bandit dar îi plăcea să vorbească șmecherește) lucrurile stau nici că se poate mai prost. Toți sînt datori, dom'le, au ghiftuit depozitele cu marfă și n-are cin' s-o cumpere. Apoplexie, ascultă la mine Leonard băiatule, asta-i apoplexie. O să crape inima, o să crape ceva în creieraș, ceva o să fie dacă nu se urnește căruța". Cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Balbo și suita plecaseră pe neașteptate, în vreme ce ei stăteau în fața ferestrei deschise către livadă și cineva spusese în treacăt că "italienii pleacă mîine la Constanța, va fi un spectacol de zile mari". Iar cineva i-a răspuns din întuneric "Fugi, dom'le, ce spectacol, pleacă dimineața la patru, direct de la chef, sînt invitați la Coriolan Popa, la Snagov. De la masă țup în aeroplan, ăștia-s dați naibii, parol." În dreptul luminii palide a becului de stradă s-a oprit, și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar așa, Mihail se chinuia să ascundă pierderea unui dinte de jos, nu era mare lucru, destul de des se întîmplă, mai ales din pricina nervilor, după cum îi spusese un doctor știrb de-a binelea, dar plin de optimism. Se pune altul, dom'le, de aur, mai zdravăn decît ăla pe care l-ai avut de la mama", căutase să-l convingă doctorul, dar el știa că nu-i chiar așa. Nu era vorba de dintele propriu-zis, ci de primele semne ale sfîrșitului, organismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
corp ca peste tot, cine a îmbrăcat o dată uniforma n-o mai scoate niciodată, nu-i așa?" August Stoicescu l-a bătut prietenește, ostentativ, pe umeri, a golit păhărelul dintr-o înghițitură și i-a făcut semn lui Bercu: "Dă, dom'le, ceva mai serios, țoiuri n-ai? Un bărbat întreg bea cu țoiul, nu se încurcă în degetare!" Artur Stavri i-a făcut cu ochiul adjutantului "ei, ce zici, e nemaipomenit colonelul, e un colonel adevărat, nu din ăștia, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ne putem baza?", dar și-a luat seama, a încuviințat grav dînd din cap. Ce era de aflat va afla încetișor, era de acum cu piciorul în ușă, nu mai puteau să i-o închidă în nas. Cum merge poșta, dom'le, zilnic, la două zile?" Stoicescu luase un ton profesional. A ridicat din umeri, "nicicum, merge cînd ai de trimis ceva, de fapt, nici n-avem poștă propriu-zis. Ce ai de pus la poștă i-o dai lui Iacubovici, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru că își bătuseră capul cum să facă din om o păpușă pe sfori și dintr-o păpușă pe sfori ceva care să semene cît mai mult a om. Amîndoi râseră gros și cu poftă, întinseră țoiurile să ciocnească ,,ei, haide, dom'le adjutant, mai avem noi trei ceva sînge-n puță" și atunci Popianu a băut liniștit, știind că reușise pasul cel mare, așa și era, dacă-i socoteai pe toți trei împreuna, ceva sînge mai era. Pînă la urmă a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la stîlpul porții! Spre seară ieșiseră, ținîndu-se pe după umeri, maiorul Stavri îl pupa țocăind pe obrazul său pistruiat, noroc de favorite, că altfel l-ar fi îmbălat cu totul, iar colonelul Stoicescu îl lămurea că "așa nu se mai poate, dom'le, fiecare își face de cap în țărișoara asta, nu vezi, nici rege n-avem, doar regenți! Regența era bună pentru țărișoara de dinainte de răzbel, acum sîntem o țară, dom'le; o țară, și nu sîntem în stare să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
colonelul Stoicescu îl lămurea că "așa nu se mai poate, dom'le, fiecare își face de cap în țărișoara asta, nu vezi, nici rege n-avem, doar regenți! Regența era bună pentru țărișoara de dinainte de răzbel, acum sîntem o țară, dom'le; o țară, și nu sîntem în stare să avem nici măcar un rege! Bolșevicii își fac de cap, țărăniștii s-au dat cu avocații ardeleni, în Cameră au intrat tot felul de socialiști, de jidani, de plutocrați, nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
socialiști, de jidani, de plutocrați, nimeni nu mai respectă armata, toți au uitat că există o Coroană, patriarhul face politică în loc să-și vadă de ale sufletului, comerțul e în pericol, țara e bîntuită de bandiți de drumul mare, ai citit, dom'le, despre Cocoș! Omoară lumea, împușcă jandarmii, nu există o mînă de fier, o mînă de fier, o mînă de fier ne trebuie!" Și se înroșise, dar nu de la rachiu, se înroșise gotcă strigînd atît de tare că "e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fereastra gata să arunce un lighean cu zoaie în capul bețivului care nu lasă lumea să doarmă și să viseze, dar s-a oprit la timp auzind vocea adjutantului Radul Popianu, care îl liniștea pe colonel "de ce numai o mînă, dom' colonel, ce să facem noi cu un ciung, să fie două, două mîini de fier". Derutat, August Stoicescu s-a oprit în mijlocul drumului, încă nu se făcuse praful cel mare, cum se întîmplă în iulie-august, a răscolit cu bombeul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe stradă, pe uliță, să planteze pomi, salcîmi sau tufe de lemn cîinesc și să înfigă în marginea drumului cărămizi văruite. Cam toți cu care schimbase cîte o vorbă ziceau că "e o idee grozavă, așa arată mult mai bine, dom'le, ai senzație de ordine, de disciplină, tocmai ceea ce ne trebuia". De două ori pe săptămînă toată lumea mînca în stradă, însuși colonelul Stoicescu se îngrijise de punerea pe picioare a trei bucătării de campanie, care străbăteau toată Vladia și distribuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl așeză în fața mesei după ce strînse la repezeală hîrtia de ambalaj și cojile de mezelicuri, nu se mai ostenea să-și întindă masa, de fapt nu mînca, ci doar se hrănea, îl bătu ușor pe umerii căzuți "uite ce e, dom'le adjutant, te apuci și așezi totul pe hîrtie. E absolut necesar să rămînă ceva scris, pe vorbe nu te crede nimeni. Și nu știm ce ni se poate întîmpla, azi ești, de ieri nu mai ești!" Începu să rîdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să primească soldele la timpul cuvenit. Mofturi, și arțag, vise, fantasmagorii ale unora care încă își mai închipuie că tot ce zboară se mănîncă. Nimeni nu i-a întrebat nimic și ei vor să dea răspunsuri! O înflăcărare, sînge tînăr, dom'le, primăvara abia a trecut, dar pînă la urmă un foc de paie, nimic mai mult putea zice așa oricare din persoanele importante, sus-puse, fie ele din armată ori din administrația statului, care ar fi întrebată despre fascia națională "Vulturul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apleacă peste interval să umple din nou paharul cu scotch, și zice: — Mecca îți spune ceva, amice? Al-Haram? Zice: Dar Ka’ba? Cu o mână pe cască, Sheila spune: — Au lovit Tabernaculul Mormon... Sediul Convenției Naționale Baptiste... Zidul Plângerii și Domul Stâncii... hotelul Beverly Hills... Neah, zice Flint. Dezarmarea n-a funcționat. Nici Națiunile Unite. Și totuși, poate că asta o să funcționeze. Iar prietenul lor Jenson, Reverendul nostru Fără Dumnezeu, o să fie singurul supraviețuitor. Webber zice: — Da ce-i în hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noastre. Și dacă asculți atent, auzi până și liniștea orașului toropit de căldura de la amiază, când în sfârșit Tache și Lache și Mitică au ajuns acasă după discuții înfierbântate despre soarta țării, purtate în fața unei halbe de bere: ,,Căldură mare, dom’le! Căldură mare!”. Birjarii au ațipit tot așteptând un client și morfolesc vise frumoase despre un bacșiș bun. Doamnele se pregătesc pentru ,,five o’clock tea”. Un reporter adună știri senzaționale pe o bancă-n Cișmigiu. Pălăriile albe paie au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în vederea formulării rezoluției de către cel căruia i se adresează și un alt spațiu liber în stânga paginii pentru a putea fi îndosariată. Cererea este precedată de o formulă de adresare prin care se indică funcția celui căruia i se adresează solicitantul: ,,Domule Director,”, ,,Domnule Redactor,”, ,,Domnule Primar,”. Ca orice compoziție, cererea este structurată în cele trei părți: Introducerea începe cu o formulă tip: Subsemnatul Marian Vornicu, ...” prin care se indică prenumele și numele solicitantului, ocupația acestuia, locul unde și-o desfășoară. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lungi. Pădurile se zăresc în depărtare, îmbrăcate cu mantie albă, cu tulpini fumurii. Apele au prins pe deasupra o pojghiță de gheață. Unele animale, iarna, hibernează. Sus, la munte, ursul își suge laba în bârlog. Alte animale își caută hrana, nu dom. Oamenii se ocupă mai puțin de treburi. Copiii sunt veseli, jucându-se cu bulgări, făcând oameni de zăpadă sau trăgându-se cu sania. Iarna, în circuitul anotimpurilor anului are rolul său. Zăpada este asemeni unei mantii călduroase pentru culturile de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Îngăduitor. Se aștepta la o asemenea confuzie. Aritmetică, Sebastiane? (Își permise să-l tutuiască acum când superioritatea sa nu mai era doar una a vârstei.) Viață, Sebastiane, viață! Viață, viață, Îngână nedumerit Gheretă, da' la ce servește, asta-i Întrebarea, dom'le... Păi, cum la ce servește viața? La viață... ? N-ai Înțeles? Nu. Stai să vezi! Pentru a se face cât mai ușor Înțeles, Dionisie Începu să se Învârtă În jurul mesei, cu mâinile la spate, cu privirea când În tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lungi Încercau câteva acorduri dintr-un concert de Giuliani. O muzică pe care șefa nu o pricepea, dar nici nu o tulbura decât arareori prin Întrebări scurte la care el răspundea clătinând din cap: „da”, „nu”: N-ați mai plecat, dom' profesor? Aveți vreo veste? E adevărat că...? și așa mai departe. Într-un târziu, după un oftat prelung, femeia zise: Poate că și aici se poate trăi, dom' profesor, dar nu mai știm noi... Puse chitara la loc și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]