9,274 matches
-
Vă aduc? Nu. Un pahar cu apă. Ca doamna. Chelnerul înclină privirea, semn că a înțeles și se îndreptă spre ușa bucătăriei, dar, în dreptul sobei, face un pas în stînga, lîngă fata care continuă să se îmbete de plăcerea focului. Domnișoara dorește ceva? Mulțumesc, nu întoarce fata privirea. Avem și cafea naturală, să știți o asigură chelnerul, înclinîndu-se, pornind spre bucătărie, unde Mihaela, bucătăreasa, pe cît de scurtă și de grasă, pe atît de ageră, se învîrte pe lîngă plită, întreținîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
receptor vocea înfuriată a celui de la garaj -, iar cînd am fost treji, a trebuit să ne ocupăm de cursa rapidă, c-așa dădea dispoziție tovarășul Andrei. Mai du-te...!... Tovarășe Anton, să știi... Alo! Alo! bate șoferul nervos în furcă. Domnișoară, dă-mi te rog, urgent, autogara!... *** Grupul de navetiști pleacă spre sala de așteptare a gării. Singur pe peron, Vlad umblă de ici-colo, să se încălzească la picioare. Cînd simte că nu mai rezistă, intră din nou în biroul șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu, două precizează Iulian Barbu, trăgînd cu colțul privirii spre femeia de alături, îngîndurată, tot mai neliniștită. Înainte de-a intra pe ușa dinspre bucătărie, în spațiul dintre sobă și bar, Ovidiu e oprit de Letiția: Vă rog, dacă... Sigur, domnișoară! o încurajează chelnerul, prinzînd mai bine teancul de farfurii ce-l duce la spălat. Vă pot fi de folos? Știți... spune fata încet, timid am plecat cu puțini bani la mine... V-aș putea ajuta și eu la ceva, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plecat cu puțini bani la mine... V-aș putea ajuta și eu la ceva, la... la spălat vasele, la făcut curat... Chelnerul o învăluie într-o privire scurtă, apoi ochii lui se opresc în ai fetei, țintuindu-i: Bună idee, domnișoară. Dar ca să ai putere la treabă, trebuie să mănînci. Mergi la masa de colo. Fata se îndreaptă spre o masă liberă și se așază. Alături, Lazăr și studenta au terminat de mîncat. Spune-mi, întreabă Lazăr după ce mulțumește faci mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu aveți coș? îl oprește o supraveghetoare. Caut pe șefă. Acolo arată femeia spre ușa magaziei. Mihai intră în magazie, privește roată, dar nu vede decît o femeie care ambalează zahăr în pungi de hîrtie. Cu șefa îi spune Mihai. Domnișoara Cristina! strigă femeia sînteți căutată. Imediat vine vocea dintr-un colț îndepărtat al magaziei. Mihai pornește într-acolo. Da, ce doriți? îl întîmpină șefa, cu palmele desfăcute, murdare de făină albă. "Dumnezeule! se miră Mihai. Ce naiba să-i spun?!" A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ne mai lipsește, să se rupă acoperișul. Ți-ar plăcea să stăm afară, în viscol? surîde profesorul spre Lazăr, care s-a apropiat de telefon. Dacă ar fi vorba numai de dumneavoastră, da răspunde sec Lazăr, bătînd apăsat în furcă. Domnișoară, ce se aude cu convorbirea mea? Taxă inversă, pe numele Lazăr. Cît?, că și răbdarea are o limită. Sultana, apărută și ea de o vreme, se agită printre mese, împărțind ultimele comenzi, făcînd notele de plată. În bucătărie, Pavel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dinu Zaharia întinde tînărul mîna. Am fost trimis să preiau lucrările de montaj. Lăsați pe mîine, ori pe luni face Vlad un gest de lehamite. Trebuie să umblăm prin zăpadă, să vă arăt... Dinu Zaharia salută și iese. Dacă și domnișoara asta mai face montaj... clatină Vlad din cap, apoi se preocupă de telefon, să sune autogara. Parcă văd că se întoarce și a doua oară autofreza bombăne el îngîndurat. Vine, tovule, vine! îi strigă cineva de la autogara. Pînă după-amiază sosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sec: Eu. Fata are impresia că nu a auzit bine răspunsul, dar după reacția mamei sale, după fiorul de groază care i-a tăiat fața, înțelege că bărbatul de la masa lor s-a oferit de soț. Domnule... murmură ea stupefiată. Domnișoară, strînge bărbatul din umeri cred că nu-i o soluție atît de inumană... Dar abia v-am cunoscut... Nu vă iubesc! Poate cu timpul... Iar dacă n-o să se poată, după ce vă luați diploma, divorțați. Doi ani trec repede. Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prune, același ca acum două luni, a răsturnat în ea sufletul cernit, deodată, învăluind-o într-o mare fericire. Ar fi vrut să-l invite înăuntru, dar tînărul i-o luase înainte: Plec. Știu că, de-acum, trebuie să sosească domnișoara de la facultate... L-a văzut cum coboară treptele, se strecoară pe poarta din fier forjat și se pierde în lapoviță, ca o umbră. A închis și ea ușa, apoi, cu greu, pe rînd, a dus traistele în bucătărie. Doamne, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ba chiar și unul tînăr, unul Cîmpeanu, v-a fost elev, pe care i-am instruit ast' noapte, c-am ajuns aseară, pe la zece. Ehe, a oftat el or fi alții mai..., dar cu mine și-au găsit omul. Imediat ce domnișoara semnează actul de căsătorie, să îndrăznească vreunul să zică ceva! Îl dau cu capul de birou și apoi fac din el berbec, cu care dărîm porțile Facultății de Medicină. Ce, degeaba se zice că puterea e în mîinile noastre, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Altcineva. Hai, Vic, zi-i pe larg ce ai de zis îl îndeamnă președintele pe Săveanu. "Atîta rău cît mai iese premiera! gîndește Mihai. Mai bine dormeam; vin aici să-mi văd piesa făcută zob..." Ce să mai zic după domnișoara Săteanu! rîde jovial Săveanu. Orice-aș zice, veți conclude că eleva și-a întrecut magistrul... Tu fiind un magistru îl înțeapă Negrea în șoaptă. Numai că citatul amintit continuă Săveanu se referă la destinul lui Sisif, "acel proletar al zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-o margine lăsați, încă nu-i gata operația; trebuia să fi coborît înainte prin bar, să luați un anestezic... Un val de rîs încălzește sala, iar Mihai are impresia că obrajii îi vor lua foc. Nu voi repeta spusele domnișoarei precizează Săveanu. Și nici nu mă entuziasmez la chestia cu ceaunul, cu arma de vînătoare și alte găselnițe: aici nu-i circ. Cert e că, de la un text, devenit pretext, cu niște tineri surprinși în trei ani consecutiv, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o savarină în compania unei femei foarte frumoase ""tot frumosu-i mîndru foc / și suflet n-are deloc", cîtă dreptate are rapsodul popular!" -, ar putea să-l pună într-o asemenea încurcătură. "Trebuie să accept că savarina de atunci a devenit domnișoara de acum, din seara asta, a cărei prezență m-a făcut să privesc pieziș în întuneric. Fericit Vlad, și-l invidiez pentru asta, că s-a stabilit la Sorina, fetița care a pornit la drum pentru el; el, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă întreb ce caut... Și mi-am răspuns: eram un paravan și o antiteză. O femeie frumoasă strălucește mai mult cînd este alături de alta urîtă și devine inaccesibilă cînd, făcînd cunoștință cu vreun bărbat, se întoarce și-și prezintă fiica, domnișoară deja: "Poftiți, faceți-i curte ei, nu mie, care sînt mamă, soție fidelă etc." Te rog! rîde Doina după o pauză de cîteva secunde ce rost are să roșești?! Aș putea spune că trebuia să-ți port pică, să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care s-a apropiat de mașină. Vlad scoate capul din cabină și strigă lui Cornea să împingă mașina mai într-o parte, să nu încurce traficul. Întîlnind privirea Paulei, care se întoarce spre microbuz, îi face semn să se apropie: Domnișoară, cu toată jena de care sînt capabil, vreau totuși să vă întreb ceva. V-ascult spune Paula calmă, dar roșind toată, sigură că Vlad vrea s-o întrebe dacă n-a fost ea la telefon ieri, cînd l-a drăcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i cărbuni! strigă Cornea deschizînd portiera să urce, dar cînd o vede pe Paula așezată fără gînd de plecare, scoate un "î" prelung, după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd spre microbuz își bagă și Dracul coada... Vlad pornește motoarele, ocolind cu grijă mașina destroienită. Paula deșurubează capacul termosului, umplîndu-l cu cafea. Poftim, să poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de unde o știe și-și vede de drum. Nu vă supărați îl reține studenta, ajungîndu-l. Voiam... voiam... se fîstîcește ea voiam să vă întreb de ce ați..., așa, de ce ne-ați dat carnea și vinul? întreabă ea dintr-o suflare. Păi, domnișoară, saltă Mihai brațele a neputință dacă-mi puneam întrebarea asta și căutam un răspuns, acum le-aș fi avut aici, pline. O păsărică a mea... Da, încuviințează fata surîzînd toți avem... Uite eu: stau de-o jumătate de ceas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l imite pe Bull, maimuțărindu-i accentul de Pathé News și însoțindu-l cu un plonjon în genunchi și un tremur nefiresc de încântare. Freza umflată îi flutura la fiecare mișcare pe care o făcea simulând un act sexual. O domnișoară, auditor junior la Godstone, leșină din cauza emoției. Paharul de Cinzano îi lăsă o pată oribilă pe rochie. Bull era deja în parcare, aproape fugind. Trecând în revistă întâmplările din seara trecută, Bull își dădu seama că Pilsurile băute îi șterseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
între două vârste, care de regulă sunt pozitive, printre acestea fiind și cele de împărați și dregători, și "Xiaosheng" roluri pentru personaje tinere. Categoria "Dan" este divizată în "Qingyi" roluri jucate de actrițe, care apar pe scenă ca doamne sau domnișoare din familii de aristocrați, "Wudan", roluri jucate de actrițe care stăpânesc artele marțiale, precum și "Huadan", personaje din lumea de rând. "Jing"personaje cu fețe acoperite cu desene variate ca forme, care întruchipează personaje masculine cu personalitate, calități sau înfățișare deosebită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Începînd din după-amiaza aceea, viața obișnuită. Fanfara cînta În lumina caldă a asfințitului, alămurile străluceau ca printr-o ceață, iar fețele atîtor fetișcane necunoscute se amestecau cu figurile familiare: doamna Troup, patroana băcăniei, care ținea și oficiul poștal din localitate, domnișoara Savage, Învățătoarea de la școala duminicală, nevestele de cîrciumari și de clerici. În copilărie, se oprea cu maică-sa la toate dughenele, unde se vindeau haine de copii, pulovere roz, vase artizanale sau, și mai bine, elefanți albi. Îi plăcea Îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a face cu un complot monstruos... Doamna Dermody Își vîrÎ capul pe ușă și spuse: — Reverendul Topling mi-a lăsat adresa lui: Park Crescent, nr. 5... — Dacă e o prietenă a reverendului Topling... Începu Rowe, dar se opri, surprinzînd privirea domnișoarei Hilfe, care-i dădea a Înțelege, discret, că e pe drumul cel bun. — Să ne gîndim, mai bine, la purtarea acelui intrus, zise Hilfe. — I se pot găsi o mie de explicații, Își dădu cu părerea fata. — Nu chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cauză pe reverendul Topling?... Cred că În cozonacul acela se ascunde ceva. — Ce anume? — Nu știu. Dar am băgat de seamă că individul fărîmița fiecare bucățică de cozonac pe care-o lua. — S-ar putea să fie un obicei, sugeră domnișoara Hilfe. — Obicei? o Îngînă fratele ei. — Da, una dintre maniile alea vechi englezești, pe care le studiezi cu atîta atenție, Îl repezi fata. Rowe Încercă să-i explice: — Nu despre asta e vorba. Mie nu-mi trebuia cozonacul lor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mă omoare. Știu că pare neverosimil acum, În plină zi, dar dacă l-ați fi văzut pe omulețul acela infirm turnîndu-mi laptele În ceașcă și așteptînd cu ochii țintă la mine, În vreme ce fărîmița felia de cozonac... — Și chiar credeți, spuse domnișoara Hilfe, că prietena reverendului Topling... — N-o asculta! o Întrerupse Hilfe. Da, de ce nu ar fi implicată prietena reverendului? Criminalii nu mai formează astăzi o clasă aparte. Noi doi știm asta prea bine. În Austria erau o mulțime de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Da’ de unde? protestă Hilfe. În zilele noastre, Îi Întîlnești pe toate drumurile. Am cunoscut personal pe puțin șase criminali. Unul era ministru, altul specialist În boli de inimă, altul director de bancă, altul agent de asigurări... — Încetează, te rog! exclamă domnișoara Hilfe. — Deosebirea este că În zilele noastre crima a devenit rentabilă, continuă tînărul. Iar cînd un lucru e rentabil, Începe să fie și respectabil. Moașa care se Îmbogățește din raclaje devine ginecolog, iar hoțul bogat devine director de bancă. Amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spunîndu-i, de la Înălțimea experienței sale, că granița dintre lumi dispăruse. GÎngania ghemuită sub o piatră are dreptul să se simtă la adăpost de gheata trufașă ce amenință s-o zdrobească. — Nu trebuie să-l iei În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O clipă, i se păru că fata Îl privește cu simpatie. Dar nu, era cu neputință. — Desigur, exagerez, urmă Hilfe cu dezinvoltură. Dar În zilele noastre trebuie, totuși, să fii pregătit să Întîlnești criminali pe toate drumurile. Ei spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]