14,040 matches
-
fruntea acoperită cu picături de sudoare. — Iarăși cu legenda fiicei lui Manfredi... Ești Încăpățânat precum catârii din ținutul dumitale. Ți-am spus că nu această acuzație i se aduce femeii. Dante Îl fixă cu un zâmbet sarcastic. — Văd din cuvintele domniei tale că afirmația mea nu te surprinde. Atunci, de vrei să Îți fie predată? Cu siguranță, nu fiindcă e vrăjitoare, zise el apropiindu-se ceva mai mult. Călugărul pălise. — De ce o acuzați? Îl presă mai departe. Spune-mi ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din nou peste chip. — Asta voiam să Îți spun, declară el ridicându-se. Suntem Încredințați că cererea noastră va fi primită cu solicitudine. E ultima ocazie de care dispui de a Îndrepta opinia pe care ne-am făcut-o În privința domniei tale. Dante Își lipi arătătorul și policarul de la ambele mâini, Îndreptându-le spre spinarea omului care tocmai ieșea. — N-am să ți-o dau, câine, zise În sinea lui. Era furios. Îl avusese pe acel șarpe În mână pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu toții. Nu numai dumneata ai scrutat printre umbrele acestui mister, ci și conștiințele noastre au fost tulburate de cele Întâmplate, iar mințile noastre, ca și a dumitale, s-au aplecat asupra anevoioasei cercetări a adevărului. Dar, la fel cum inteligența domniei tale s-a vlăguit pe calea spre soluție, nici ale noastre nu au izbutit să ajungă la nici o concluzie, În afară de aceea amară că moartea s-a interpus În drumul unui proiect ce putea fi ambițios și care ar fi adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inițial, cel de dinaintea căderii omului În lume, ultima ființă creată de Demiurg este cea dintâi În ierarhia valorică a Universului - finis coronat opus, nu-i așa? Menirea sa este de a stăpâni peste toate cele făurite În primele cinci zile. Domnia omului peste celelalte lucruri și viețuitoare Îl așază În postura de Dumnezeu al acelora. Un Dumnezeu mai mic, bineînțeles, un substitut al Său. Împrumutând pentru o clipă modul dumneavoastră de a vorbi, aș zice că avem de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tătăroaice în floare. — Mărite han! - spuse spătarul Vulture după ce-și stăpâni în ultima clipită un iminent zgomot stomacal. - Noi, adică eu, Vodă și Broanteș ne-om duce, conform tradiției, la Stambul, să vedem dacă se poate mișcula ceva-cumva cu domnia. E păcat de așa Vodă să rămâie fără țară. Și turcii sunt oameni. Mai lasă ei, mai dăm noi, de, cunoașteți dumneavoastră. Cât despre aceste cinstite fețe bisericești, ele se întorc în Moldova, după cum ne-am înțeles. Am socotit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
v-am captat benevolentia, cum zicea străbunul Cicero, fie-i țărâna ușoară, așa că pot să înalț și eu o întrebare: toate ca toate, da’ ce-aveți, fraților, cu cărțile? — Preacuvioase părinte - grăi atunci povestitorul numit Parnasie - se vede treaba că domnia-ta ai umblat prin școli: latinește știi, pântece ai, fraza-ți umblă, nu glumă. Nu mă miră că aperi cărțile. E-adevărat că la o adică din cărți culegi multă înțelepciune. Dar ia gândește-te cuvioșia-ta și la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
masă de bârne, scoase de sub suman o pană, o călimară, o pungă cu nisip dunărean, și-un petic de hârtie. Uitându-se din când în când spre ușa crâșmei, începu să scrie mărunt, dar citeț: „I pak dau de știre domniei voastre za starea mè. întâmplatu’s’a de v’am vădzut și mare sminteală iaște vederea voao. Că unde sunt zilele cele calde și frumoase? Iată s’au dus. Unde bucuria me? Iată s’au frânt. Unde limba cea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ximachi. — Lasă să gândesc eu prost, da’ măcar să mă țineți minte! - zise Sima-Vodă. Tu știi, vistiere, că sunt oameni în urbe care nici nu știu cum mă cheamă? Tu știi că Iusuf-pașa, când a venit de la Poartă să-mi dea caftanul de domnie, a crezut că-s tata, Dumnezeu să-l ierte? Dacă acuma nu mă știe nimeni, ce-o să fie mai târziu? Câți s-au ridicat împotriva turcilor, toți au rămas cu faimă, deși puțini au apucat s-o și simtă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-se în mod firesc așteptat, apăru Husain Ramza-pașa, însărcinatul cu afaceri ad-hoc al Porții în Moldova. Episodul 85 UN TOAST După ce preacinstiții boieri se așezară care pe unde le erau locurile, după rang și după felul cum se raportaseră la domnia anterioară, Sima-Vodă se sculă de pe tron, îi oferi brațul Doamnei sale Ruxăndrița și veniră amândoi în capul mesei. Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tăcutul Broanteș stăteau la prora aplecați peste bord, aruncând pradă peștilor tot amarul și toată fierea pe care o adunaseră în cursul acelor năcăjite zile de când umblau să fie repuși în drepturi. Cu osebire Barzovie-Vodă, ca un om căruia fosta domnie nu-i sporise numai cutele necazului pe frunte, ci și inelele de osânză în jurul mijlocului, icnea din toți rărunchii, blestemând în gând bătălia de la Kulikovo (1380î unde tătarii, în loc să se alieze cu rușii spre a-i bate mai târziu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cine-a dat? - scrâșni Ximachi. — Sima-Vodă, domnul nostru - zise Metodiu. Fața lui Ximachi se contractă un moment, apoi se destinse într-un zâmbet. Ridică ochii spre Sima-Vodă și spuse cu blândețe: — Doamne, când am simțit cocoloașa aruncată cu gingășie de domnia-ta mângâindu-mi fruntea, mi-am zis: ferice de pământul îmbelșugat al cărui domn zvârle în slujitorii săi nu cu plumbi, ci cu pâine. Episodul 99 TOT MAI SUS Auzind vorbele lui Ximachi, Sima-Vodă, ajutat de Doamna Ruxăndrița, ridică paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru a fi liniște în ceruri și pe pământ e bine să fie mai democrat decât toți și să-i pună să cânte. Episodul 112 PROPUNEREA LUI VASEA — Prea cuvioase tătucă - zise atunci Vasea către Metodiu - se vede treaba că domnia-ta n-ai umblat degeaba prin școli. Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbești și dacă nu ne-ar aștepta afară caii, eu și tovarășii mei am tot sta să te-ascultăm, măcar că, pe întinse porțiuni, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chiar trecând peste firești considerente strategice care cer continuitate pe tron, și să mă pună pe mine în detrimentul lui Sima-Vodă? — Dumneata iar vorbești ca din cărți - zise spătarul. Eu am văzut acum vreo treizeci de ani cum Stanciu-Vodă a luat domnia pentru două luni c-un sac de zarzăre, plus bineînțeles tributul. Tributul venea oricum, așa că la alegere au cântărit mult zarzărele. Episodul 171 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (Iî Nu e ușor să scrii despre un om pe care l-ai cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dori să cunosc numele domniilor-voastre? — Nicidecum - răspunse spătarul. Eu sunt, de-ați auzit cumva de mine, nevrednicul spătar Vulture. — Cum să n-aud? - se miră Radu Stoenescu-Balcâzu. De numele acesta a auzit toată Moldova, ba încă și dușmanii dimprejur! Nu domnia-ta ai slujit atâtea capete de domn, ele căzând în cele din urmă, al dumitale rămânând, precum văz, pe umeri? — Numai eu știu cum se mai ține - oftă spătarul. Dânsul a fost Barzovie-Vodă. — Plecăciune, Măria-Ta! - zise cu smerenie gazda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bibliotecă la Curte și-am fost mazilit. — Oricum, vrednică încercare - îl lăudă boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. Dânsul? - arătă el din priviri pe Broanteș. — El trebuia să fie bibliotecarul - răspunse Barzovie-Vodă. în cheamă Broanteș, dar din păcate nu va putea vorbi cu domnia-ta, căci turcii, încercând să-mpiedice răspândirea Cuvântului, i-au tăiat limba. Ți-a rămas, nefericite copil, mâna - zise cu blândețe Radu Stoenescu-Balcâzu. Cuvântul e ca o albină: câtă vreme zboară, el numai bâzâie; când se-așază pe-o hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de jugul turcesc și-a fugit cu noi de la Stambul. — Jugul nostru e mai blând - spuse Radu Stoenescu-Baicâzu - căci tragem toți la el: boieri, răzăși, curteni. Bici să avem, că de arat e destul. — Nici eu n-am auzit de domnia-ta până acum, dar vremea noastră nu stă înapoi, ci înainte - plecă sfielnic genele țigăncușa. — Hm - tuși Radu Stoenescu-Balcâzu - nu stai rău cu retorica. Și din ce neam ești? — Neamul meu - zise Cosette •— s-ar fi tras din Egipt, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în palat și-n încăperea permanent rezervată oaspeților turci Ramza-Pașa scoase dintr-un teanc un firman în alb pe care se așeză la masă să-l completeze. — Numele și prenumele - zise turcul. — Barzovie Petre - răspunse Vodă. — Vârsta? — 53. — A câta domnie? — A doua - răspunse Barzovie. — De ce-ai fost mazilit prima oară? — Nu știu - zise Barzovie. Ramza-Pașa ridică ochii de pe firman: — Nu pot scrie asta. Trebuie să fi fost o cauză. Ai plătit tributul? — Până la ultimul șfanț - răspunse Vodă. — Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îl cântări turcul din priviri. Să mai slăbești. Uite scriu aici că ești subțire. La vară, când vii la Poartă, să n-avem discuții. Putem scrie că ești chior. S-a-nțeles? — întru totul - răspunse Vodă. — Bine. Semnează aici și domnie ușoară - zise turcul. Barzovie de aplecă și semnă. Firmanul rămâne la noi - spuse Ramza-Pașa și dădu să iasă, dar în ușă se opri: Auzi, n-ai cumva să-mi dai doi galbeni până la anu’? Barzovie se scotoci în sân, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
galbeni până la anu’? Barzovie se scotoci în sân, scoase o pungă și i-o întinse. — Luați-o pe toată și s-o folosiți sănătos. — Ești cu adevărat un domn. O să țin minte - spuse Ramza-Pașa și ieși. Așa începu a doua domnie a lui Barzovie-Vodă. Episodul 200 OSPĂȚ OFICIAL Cu prilejul apariției celui de-al douăsutelea episod al romanului foileton „O sută de ani de zile la Porțile Orientului”, în saloanele casei „Ars Amatoria” autorii serialului au organizat a masă festivă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o pătură din materialul acela moale. Eu le-am schimbat în albul și negrul de pe mine. — Sunt ultimele haine pe care le mai croiesc - a spus Benjamin în timp ce eu mă dezbrăcam ca să-mi ia măsura în dosul paravanului înfățișând Decăderea Domniei Lebedelor. O fac numai de dragul lui Adél. Căci eu i-am croit pe vremuri cel mai important costum din viața ei, când tu încă nici nu te născuseși. Acesta va fi singurul lui urmaș. De croiuri noi nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu dă prea bine ca Benjamin să fie văzut de prea multă lume cu o călugăriță și un copil. Și, de altfel, de sus aveți o priveliște mai bună. Informați-vă cât vă place. Eu voi ascunde scara cu Decăderea Domniei Lebedelor. Se potrivește. De sus aveam într-adevăr o priveliște minunată. Peste drum, monumentul eroilor era încă în picioare. Doar nu urmează o oră de muzică? am întrebat eu și, în chip de răspuns, Adél aproape că m-a pălmuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
primit o scatoalcă, pentru că nu vorbeam, „muțenia lui Dumnezeu“, și cartofi copți în coajă, cu sau fără sare, după gust. Nu alcătuiseră meniul anume pentru mine. Am cinat împreună. Am așteptat îndelung, până ce au adormit. Mai întâi au așezat Decăderea Domniei Lebedelor în jurul chiuvetei din colțul camerei, apoi au încercat radioul lui Benjamin. Programul nu i-a decepționat nici pe ei. Era muzică la fel de bună ca în timpul revoluției. Dar, brusc, în mijlocul unui interludiu de operetă, acul a începu să sară, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
este ceea ce mi se întâmplă acum și nu știu cum să dau cât mai degrabă de înțeles o astfel de nebunie, astfel că trebuie să mă îndepărtez cât mai repede din zona aceasta nefastă a energiei moarte, până nu devin una cu domnia ei sinistră și rece. Cred că am văzut destul de mult din imperiul morților, e mai mult decât suficient, parcă aș vrea acum să mă întorc la cei vii și să le povestesc despre minunățiile și grozăviile care îi așteaptă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
umflați, nimeni nu mai îndrăznea să facă glume pe socoteala lui. Rusia feudală era împărțită în cnezate. La mijlocul secolului al XV-lea, cnezatul Moscovei, aflat sub conducerea lui Ivan al IV-lea, numit și "cel groaznic" ajunsese la apogeu. După domnia lui Ivan cel Groaznic, Rusia devenise un stat puternic și mai târziu, imperiu. Ivan a fost ultimul Mare Cneaz al Moscovei și primul Țar al Rusiei. Numele conducătorului statului rus a fost împrumutat de la monarhii autocrați ai Imperiului Bulgar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
slavonă țesar fiind înrudit cu titlul germanic Kaiser. Deși în 1721, Petru cel Mare s-a proclamat împărat, termenul de "țar" a continuat să fie folosit până în zilele noastre pentru a defini conducătorii ruși. Ivan cel Groaznic a avut o domnie controversată. În perioada în care s-a aflat la conducere, Rusia era măcinată de numeroase războaie. Statul trebuia întărit pentru a putea face față acestei situații. Sub conducerea sa, profitând și de sprijinul unui grup de boieri cu vederi progresiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]