1,794 matches
-
e frig, trebuie să stai cu capul gol. ― Ești deștept, papa, dar nu ține! Ori mergem toți, ori nici unul. ― N-ai să-mi dai dumneata lecții, tinere! În ce te privește, faci ce poftești. ― Nu trebuie să ne certăm, interveni domol Melania Lupu, nu se cuvine, și făcu semn spre odaia lui Panaitescu. Se vedeau luminările aprinse, sicriul. Sculptorul închise ostentativ ușa. ― Mă indispune! ― Să nu luăm foc, aveți grijă, domnule Matei. ― Unde dă Dumnezeu! Își reluă ideea: Nu putem continua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
negru. Vorbi încet: ― Comiteți imprudențe, domnule Matei. Nu-i acum momentul să admirați pânzele... Îl așteptă până intră în camera lui, apoi închise ușa zâmbind. Azimioară apăru după câteva minute, căutîndu-și țigările. Erau pe o măsuță, lângă odaia bătrânei. Glasul domol îi atrase atenția: ― ... și atunci, la Roșu împărat veni cel de-al treilea fecior. Tată, îi spuse, lasă-mă și pe mine să-mi încerc norocul. Balaurul cu șapte capete din pădurea Iasminului... Mă asculți, Mirciulică? Uf, urîciosule! Ai adormit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ÎN CÎND ÎMPĂRĂTEASA, SCOPUL DECLARAT FIIND DOAR ACELA DE A STRICA DIGESTIA TUTUROR. "LUCRUL IMPORTANT", SE GÎNDI HEDROCK, " ESTE CĂ SITUAȚIA A ATRAS ATENȚIA TUTUROR OAMENILOR DE LA CARE MĂ AȘTEPT SĂ-MI SALVEZE VIAȚA." Împărăteasa rupse tăcerea, spunînd cu glas domol dar înțepător: ― Ce n-aș da să-ți cunosc ultimele gînduri, căpitane. O exprimare cum nu se poate mai izbutită. Hedrock își stăpîni un zîmbet răutăcios și răspunse: ― Declarația mea anterioară rămîne în vigoare. Semeni foarte bine cu frumoasa Ganela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dar aveam înrădăcinat și bunul obicei de a mă pregăti serios pentru fiecare lecție. În felul acesta, cu ajutorul divin și pregătirea responsabilă, eram recunoscut ca un bun și sârguincios școlar. După ce eleva s-a ridicat luându-și ghiozdanul, a pornit domol spre școală. Intru în vorbă cu ea, bănuiam că avea în acea zi o teză dificilă și nu m-am înșelat. - Da, mi-a zis eleva, astăzi am o teză foarte grea! - Și ai învățat mult pentru teză, sau te-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
piele expusă dintre guler și clapele care îi protejau urechile. Vestimentația lui era acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață interioară. Schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul în felul său domol, elefantin, Ignatius provocă valuri de carne ce se înciețeau pe sub tweed și flanelă, spărgându-se la nasturi și cusături. Astfel reașezat, reflectă la lungul răstimp petrecut în așteptarea mamei sale. Se concentră în special asupra senzațiilor neplăcute pe care începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pachet de bancnote și făcu teancuri mici cu monedele de 5 cenți pe care le scotea din mașina înregistratoare de încasări. — Nu mai da cu mătura în bar! strigă ea. Dracu’ să te ia, mă scoți din sărite. Vrei măturat domol, ia-ți o bătrână. Eu mătur cu foc. Mătura se mai izbi de câteva ori de bar. Apoi trecu norul de fum împreună cu cealaltă parte. — Mai bine zi mușteriilor să folosească scrumiera, zi-le că n-ai decât unu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am ales — dintre numeroasele birouri goale — unul lângă fereastră. Am stat acolo întreaga după-amiază, cu radiatorul meu cu gaz deschis la maximum, privind cum vapoarele venite din multe porturi exotice scoteau aburi pe apele reci și întunecate ale portului. Sforăitul domol al domnișoarei Trixie și scrisul furios la mașină al domnului Gonzalez ofereau un contrapunct agreabil gândurilor mele. Domnul Levy nu a apărut astăzi. Mi s-a dat de înțeles că vizitează rar întreprinderea, ba chiar, cum spune domnul Gonzalez, „încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Prin toată casa, la distanțe ușor de parcurs, erau scaune care se modelau după conturul trupului. Mai era o masă de masaj și o planșetă mecanică pentru gimnastică, ale cărei numeroase secțiuni stimulau corpul cu o mișcare în același timp domoală și revigorantă. Conacul lui Levy — cum scria pe placa de la capătul din vale al drumului — era un Xanadu al simțurilor. Pe partea interioară a pereților lui izolați, existau toate condițiile de a satisface pe oricine. Domnul și doamna Levy, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a Întrebat: — Ce cântec de Johnny Cash o să ascultăm? — Dirty Old Egg-Suckin’ Dog! — Ăsta e numele cântecului? Nu-l știu pe ăsta. — Mda, a zis Asya cu gravitate. Începe. Ascultă... Cântecul a Început, mai Întâi s-a auzit un preludiu domol, apoi acorduri country amestecate cu țipete de pescăruși și strigăte În turcă din fundal. Pe când asculta, Armanoush era prea șocată de discordanța dintre versuri și peisajul Înconjurător ca să mai guste cântecul. I-a trecut prin minte că melodia aia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lumină, poate rătăci în interior cât îi dorește inima, se poate bucura de muzica facilă și de vocile îmbietoare. Dacă, atunci când au venit să vadă apartamentul, ar fi luat un ascensor de pe partea opusă, ar fi putut aprecia, în timpul urcușului domol, pe lângă noile galerii, magazine, scări rulante, puncte de întâlnire, cafenele și restaurante, multe alte instalații cu nimic mai prejos ca interes și varietate, precum un carusel cu cai, un carusel cu rachete spațiale, un centru pentru copii, un centru pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
toate-n lege La școlari, să le dezlege. Eu fac un portret. Firește, Voi urmând să dați răspunsul: Cine-i dânsa (sau e dânsul)? La catedră se oprește Și deschide catalogul; Către voi apoi privește Și începe dialogul. Printre bănci domol se plimbă, Cum ar merge pe cărări, Și vă pune întrebări Tot trăgându-vă de limbă. Voi să-mi spuneți cartea-n care Stau pe file în strânsoare Animalele din lume. Nu doresc decât un nume. Barbă albă, haine roșii
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Omul pare o albină Și pe câmp și în livadă. Umblă-n ploaie și-n răcoare Și e meșteră-n culoare; Când își umflă pânzele, Rupe toate frunzele Și provoacă-n tot minutul Când tușitul, când strănutul. Uneori e mai domoală Și obrajii nu-i ciupește, Cu făina ei din poală Ea pe toate le albește. Însă, când e năzuroasă, Mai bine-i să stai în casă. Cu teniși, tricou și șort, Toată lumea face... E micuță și bondoacă, Stă și dânsa
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ea ține pe cât ține: din nour până la copac, de la mine pîn' la tine. PĂRINȚII Coboară-n lut părinții, rând pe rând, în timp ce-n noi mai cresc grădinile. Ei vor să fie rădăcinile, prin cari ne prelungim pe sub pământ. Se-ntind domol părinții pe subt pietre, în timp ce în lumini mai adăstăm, în timp ce fericiri ne-mprumutăm și suferinți și apă vie pe la vetre. SUFLETE, PRUND DE PĂCATE Suflete, prund de păcate, ești nimic și ești de toate. Roata stelelor e-n tine și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
om liber, și cutez să te sfidez, chiar dacă nu sunt un nobil longobard, am adăugat. Rotari a încercat să mă potolească prin semne discrete. Faroald mă fixa mijindu-și ochii. Adalingul s-a ridicat, a venit lângă mine cu pași domoli și mi-a poruncit: - Ridică-te! Era un munte de om. Inima mi-o luase la goană de frică, dar am căutat să par cât se poate de liniștit. Doream să mă lovească acolo pe loc, ceva scurt și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mulțumit. După ce m-am întors în odaie, servitorul Lucio mi-a adus o tunică albă de in, fără ciucuri, și o centură cu margini de argint. Mi-a spus că eram așteptat la marele stejar și a început să deretice, domol și tăcut, prin cameră. De-abia mă îmbrăcasem, când a apărut Rotari, nespus de agitat. Era doar în izmene, iar părul lung îi cădea pe umeri. M-a luat aproape pe sus. Până la acel moment nu cunoscusem femei longobarde. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și munca mea de învățător, sub cele mai bune auspicii. În noaptea aceea, nevasta adalingului Alhais a născut un băiat. Dimineața în zori a fost aruncat de tatăl său într-o cotitură a râului unde apa era adâncă și curgea domol. Pruncul s-a dus la fund și, spre uluirea mea, a apărut cât ai clipi, apucându-se cu mânuțele de sulița pe care părintele său i-o întinsese. Alhais l-a scos din apă și i l-a încredințat unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mine. A dat să se retragă, dar regele a fost mai iute și, fără menajamente, i-a descheiat mantia, smulgându-i fibula cu care era închisă. Spre norocul meu avea colierul la gât. În acel moment, Adaloald s-a așezat domol pe tron, frecându-și tâmplele; și-a pus mâinile în dreptul feței, și, când și le-a dat jos, ochii îi erau plini de lacrimi. S-a uitat mâhnit la consilier și, fără să se adreseze cuiva anume, a spus: - Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu doi pui, care adulmeca nervoasă văzduhul înspre noi, și din pricina unui mistreț masiv, dar probabil speriat și gata-gata să ne fugărească. Iată-ne în sfârșit la apa cea mare a Padului. Apăruse dintr-o neașteptată curmare a codrului. Curgea domol, și lățimea lui era impresionantă. Bovo ne-a dus până la o colibă de chirpici de pe mal. Dinaintea unei uși cu găuri astupate cu iarbă și noroi, a strigat cât îl țineau bojocii: - Cagnaccio! A ieșit un bărbat murdar de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
treilea îi atârna ca și cum i-ar fi fost rupt; răsuflarea i se auzea ca un șuierat iuțit. Și-a apropiat mâna la un deget de-a mea, după care și-a retras-o; s-a întors și s-a îndepărtat domoală și șovăielnică în beznă, de unde m-a podidit cu ultimele sale cuvinte: - Ești doar un nebun, nu un credincios. Un lucru puteai totuși să-l spui, dar nu te-ai priceput: „Ca om mi-e milă de tine!“. Doar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viitorul apărător al aberațiilor tale, se va urca în barca aceea. A oftat din adâncuri, s-a sculat și mi s-a postat dinainte, de partea cealaltă a altarului. N-avea pe față semnele fricii de moarte. Mi-a vorbit domol: - Cea care l-a omorât pe Arioald prin doze de plumb a fost Gundeperga. Și tot ea a fost cea care a cumpărat plebea ca să strige numele lui Rotari pentru a fi ales rege. Și asta nu fiindcă vedea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era goală: i-am pus brațele sub cap și am întors-o pe-o rână, ridicându-i fața astfel încât traheea să-i stea cât mai drept cu putință. Gesturile îmi erau însoțite de vorbe. - Surioară, te rog, încearcă să răsufli domol, o să-ți treacă imediat. Aud cum răsufli tot mai adânc, aproape normal. Fața ți se limpezește, uite! Suflarea sugrumată a devenit un horcăit șuierător și prelung, după care s-a liniștit, chiar dacă a rămas asmatic. Când respirația i-a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu se întâmplase mare lucru, doar că începuse un vânticel pervers de aprilie. Lada pe care dormea Pampu era chiar lângă fereastră. Ceilalți aveau locuri ferite, iar Iscru se lăfăia lângă cuptorul sobei. Nu stătuse mult pe gânduri. Se ridicase domol și o luase spre el. Se vedea proiectat pe pereții camerei ca o namilă neagră. Ajunsese lângă cuptor și apucase cu amândouă mâinile lada pe care dormea Iscru. Apoi o mutase binișor către ușă. Ca și când ar fi mutat un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se-arată Păsărelele ce aduce Primăvara cea curată. Pom cu pom le cresc prin cale Înflorind în flori frumoase Ce ne-ajută să ne aducem Gândul nost’ la primăvară. Ciripind în al său cuib Cucul strigă-ncetișor Cu un glas foarte domol Vino, vino primăvară! Călătoria Și venind vacanța mare Doar un gând îmi vine în gând O imagine frumoasă, Ce se va împlini curând. Și pornind pe drumul lung Prin pădurea de stejari Întâlnii în a mea cale O priveliște încântătoare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în urmă, când Timpul era prizonier al Metaforei, când balsamul dulce al florilor topea pătura de cristal a fulgilor de nea, când rugina toamnei șoptea florilor de cireș poveștile păsărilor călătoare ce colindau pământul însoțite de un vâslit de foșnete domoale, exista un anotimp misterios numit ”cel dintâi vis al anului”. Acest anotimp era deosebit, căci doar o singura clipă ascundea, iar sufletul oamenilor nu putea pătrunde în „clipa celui dintâi vis al anului”, deoarece cheia timpului trebuia însoțită de inocență
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trosnind, cu vâlvătaie galbenă, caporalul era tot acolo, la pământ, și-a întins mâna, cu chiu cu vai a scos de sub roata barăcii icul care-o ținea în loc, și atunci baraca-n flăcări s-a zguduit și a luat-o domol la vale, spre puț, caporalul a dat să se ridice dar, fără cârje, n-avea de ce să se sprijine, așa că s-a întins la loc, pe pământ și, întors pe-o rână, privea cum se rostogolește baraca în apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]