1,248 matches
-
mintea celorlalți, dar pe mine mă ia amețeala de atâtea teorii, spuse domnul Sloane, spulberând tăcerea stânjenitoare care urmă acestui schimb de replici. Propun să ne ducem toți în camerele noastre, să încuiem ușile și să rămânem acolo până se domolește furtuna. Explicațiile pot aștepta până dimineața. — Splendidă idee! spuse Tabitha. Eu sunt istovită, drept să spun. Are cineva amabilitatea să-mi umple o sticlă cu apă fierbinte înainte de a mă retrage? În casa asta pare a fi îngrozitor de frig în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era moartă: strivită de greutatea propriilor opinii, zăcând la pământ, în nesimițire, precum cititorii care capitulaseră amețiți în fața torentului ei turbat de cuvinte supra-recompensate. Capitolul 7 Cinci ore de aur La Winshaw Tower era liniște. Afară, vântul înepea să se domolească și ploaia răpăia acum mărunt pe geamuri. Înăuntru, nici un zgomot, în afară de scârțâitul - pentru care Michael își făcea reproșuri - al scării pe care urca, după ce termină inspecția finală a casei. Fie de oboseală fie de zăpăceala produsă de amețitoarele evenimente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să stai undeva unde să le poți practica, și acum, ajuns la treișopt de ani, Îi plăcea să pescuiască și să vâneze la fel de mult ca atunci când se dusese pentru prima oară cu taică-su. Era o pasiune care nu se domolise niciodată și-i era foarte recunoscător tatălui său pentru că-l făcuse s-o cunoască. Iar În ce privește cealaltă problemă, despre care taică-su nu vorbea, avem deja echipamentul necesar și orice bărbat Învață tot ce trebuie să știe fără să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare față de toți cei ce reazemă pereții crâșmei cât îi ziulica de lungă. De băut nu beau, dar cască gura la tot ce se vorbește aici și... Bine, bade. Dacă mă rogi matale, n oi mai vorbi... Zâua mamei lor! Domolește-te, Toadere! Altfel îți vei plânge de milă și nu merită nenorociții iștia. Doar tu spuneai că i ai văzut pe colhoznicii ceia cum trăiau și că care ieșea din rând Siberia știa de el. Atunci de ce îți bagi capul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
adevărul. Du-te, Toadere! Du-te! Poate ai noroc și om mai ieși și noi din nevoi... În zori de zi, Toaibă a pornit spre târg. După o bucată de cale, s-a așezat pe marginea șanțului, să-și mai domolească durerea din picior... Abia către prânz a ajuns în gară. Bună ziua, om bun! - a dat el binețe unui frânar. Bună ziua. Da’ cu ce treabă pe aici? Apoi caut și eu pe cineva care să-mi spună dacă îi adevărat că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
apă înghețată. Nu-i era îngăduit să leșine, nu-i era îngăduit decât să se ridice, să cadă, să se ridice iar. Era încă noapte; mai erau două ore până la ivirea zorilor. Cineva făcu un semn. Cei trei bărbați își domoliră atacurile. Antonius se ridică. Acum vedea doar pânza albă, foarte aproape de el. Spectatorii dispăruseră. Adversarii erau un detaliu neglijabil, un fel de energie invizibilă care îl respingea, dar nu îl rănea. Focul îl simțea în spate, în biciul care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reprezenta o fată surâzătoare. Cu o mână oprea, aparent fără efort, atacul unei creaturi monstruoase, infernale, un dragon cu gura căscată, gata să muște. — Sufletul nostru purificat e asemenea unui copil... Glasul lui Proculus răsună profund, liniștit. — ...și puritatea dobândită domolește și călăuzește instinctele sălbatice închise în fiecare dintre noi, adăugă Antonius, atingând capul balaurului. Uneori mă întreb, însă, dacă nu ar fi mai bine să ne manifestăm instinctele acelea, zise cu tristețe. Așa poate că am atinge mai repede scopurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
au dovedit curajoși și teribili în luptă... dar sunt lipsiți de milă când comit tâlhării. Am văzut scene care m-au îngrozit, și nu uita că am fost gladiator. Arrius Varus, Errius Sartorius și alți ofițeri au încercat să-i domolească pe soldați, dar nimeni nu i-a ascultat. Soldații nu te ascultă decât pe tine. Numai tu ai fi reușit să-i oprești, dar n-ai fost acolo. Antonius lăsă capul în jos și răspunse cu glas înfundat: Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și-l înfipse în piept. Se prăbuși pe pardoseală și muri fără să scoată un geamăt. O furtună cumplită se abătu asupra Romei, deși era iarnă. O asemenea furtună în vreme de iarnă era un semn funest. Ploaia se mai domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau cerul plumburiu; Vitellius privea din palatul său în jos, spre poporul Romei care înțesa străduțele și piețele, sărbătorind Saturnaliile. Potrivit obiceiului, oamenii își dăruiau unul altuia lumânări aprinse și statuete de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
au strâns aver i fabuloase pe care și le trimit acum la băncile sigure din stră inătate...”; „Cum piețele orașelor au fost prefăcute în „târguri de mezat”, unde cămătarii, pe care nici trecerea pri n pușcărie nu i a mai domolit, își adjudecă pe prețuri de nim ic, pânʹ și cele din urmă obiecte casnice...”; „Cum financiari improvizați peste noapte își afișează obrăznicia neroadă și agasantă în „limuzine cu mogaițoi”, tocmai în preziua unor falimente zgomotoase... ”; „cum un kilogram de grâu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în lumea prezentă de bacara, lipsită de soare, în ceașca de cafea vor seca amintirile. Icoane vechi De ziua ta, desigur, Sfântul Gheorghe și-a arătat sabia și crucea, acesta a fost portretul tău întotdeauna, deși noi îți spuneam Getuța domolind firea ta de luptător aprig ce se înmlădia în glas, la fiecare pas. Am uitat să-ți urez la mulți ani, am uitat balaurul din icoană și vechea cetate Silena și Lida cu sfântul mormânt al războinicului. Un nume măreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de a deveni bogat și faimos, prima fiind cîștigarea concursului „Vrei să fii miliardar”. E totuși straniu că, plecînd eu de la Cline, am ajuns În catalog drept un soi de doctor literar ce vrea cu orice preț să vindece, să domolească, să calmeze, să ungă. Nici prin cap nu mi-a trecut. Dar, cine știe, s-ar putea să aibă dreptate criticii. Mă gîndesc că mi se-ntîmplă să plîng tot mai des de la un timp. De pildă, zilele trecute eram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încetul cu Încetul limba va deveni rigidă, Înregistrîndu-se mari realizări În Îndeplinirea sarcinilor, limba va Înlemni, cuvintele vor aflui de pomană, Înflăcărat patriot, ilustru gînditor, procedeul ilustrat nu va influența mestecatul decît, cel mult, În sens negativ, adică-l va domoli, o victorie secundară. Că tot sîntem obezi, Ne e Congresul IX, spre comunism o treaptă / Spre viitor de aur, convorbirile ni se vor desfășura de-acum Înainte Într-o atmosferă caldă, prietenească, metoda va Înrîuri gîndirea, epocă fără egal În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau pe la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile grăbite ale inimii. “Trebuie să merg la Școala Normală, trebuie să aflu cum ajung acolo ș- apoi, voi mai vedea!“ se încuraja, privind oamenii care treceau atât de nepăsători pe lângă el. Cum, chiar nimeni nu vedea că el nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
sau a etichetei protocolare și alimentației. Lucrarea de 540 de pagini se citește cu interes și ușurință, autorul derulându-și subiectul într-un dialog continuu între personaje, pigmentat din când în când cu peisajul înconjurător parcurs de eroi, menit să domolească firul acțiunii dar și să sporească nerăbdarea deslușirii întâmplărilor descrise. Aș sublinia din nou vastele cunoștințe ale autorului asemănătoare istoricului profesionist, cunoștințe ce se împletesc fericit cu talentul și imaginația de prozator, capabile să asistăm din fotoliu, ca la un
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
chipul și trupul fetei... A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului. ― Lenuța. Așa să-mi spui, fata mamii. ― Așă am sî vă zâc, da’ numa’ când nu-i nimi’... ― Acum, freacă-te cu săpun. Pe urmă, te-i Întoarce să te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l citise, dar de dat cu părerea își permitea să dea. Îmi aud vocea de-a doua: În fapt, i-ai scăpat. Trupul tău i-a scăpat. Orgoliul masculin s-a inflamat și a dat pe dinafară. Nu s-a domolit, pînă nu te-a scos de la revistă. A stat la pîndă, ca să-i pici în cursă. Cine știe dacă greșeala de tipar n-a fost pusă la cale, cum ți-a spus Ciușcă". Bietul băiat îmi oferise locul la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el așa prin locuri pustii, a ajuns într-o gară-fantomă. Și apoi a văzut un tren-fantomă pe aburi, venind. Și s-a urcat repede în el. Nici nu vedea pe unde merge - așa de rapid mergea. Și, când s-a domolit viteza, s-a răsturnat și s-a pomenit într-o groapă foarte mare în care erau multe locomotive cu aburi, stricate, vechi, ruginite, dar care mai trăiau, pentru că vorbeau între ele și se gândeau cum să iasă de acolo? S-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
atunci poți considera că ai obținut o mare victorie! Dacă vei urma îndemnul meu, vei vedea că vei avea multe zile în care liniștea ta sufletească va păși în același pas cu tine, nu alături... Olga ascultă docilă. Aparent se domolise. Ea știa bine însă că fusese nevoită să coboare atât de mult în ea, încât i se părea că se terminaseră toate treptele spre cele mai neașteptate adâncimi ale sufletului ei răvășit de toate cele întâmplate. Arăta ca o construcție
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bine, acum ai! Putem să Închiriem un apartament Împreună unde vrem noi! — Grozav! Vocea mi-a sunat golită de emoție, deși eram cu adevărat entuziasmată. — Ei, te tentează ideea? a Întrebat ea, iar pasiunea a părut să i se mai domolească puțin. — Lil, absolut. Zău, cred că e o idee splendidă. N-am vrut să par neinteresată, dar plouă cu găleata, sunt afară și Îmi curge cafea clocotită pe brațul stâng... Bip-bip. A sunat linia cealaltă și, cu toate că era cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a înghițit o jumătate de țuică, să se încălzească puțin. Boiangiu îi declară că el nu va răbda să fie notat prost din pricina unor țopârlani netrebnici și nu vru să-și schimbe hotărârea nici când auzi că arendașul s-a domolit. Lui nu-i pasă de toanele domnului Cosma. El e militar și-și face datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
posibilă salvarea. ― Acuma, coniță, să mai aveți și dumneavoastră nițică răbdare! reluă Platamonu. Ați făcut foarte bine c-ați venit, să vadă oamenii că nu vă lepădați de moșie, cum ziceau dânșii. Chestie de câteva zile, până ce se va mai domoli dârdora asta cu răzmerițele. Azi o să treacă și domnul prefect pe aici, că e prin județ, să vorbească cu țăranii, să-i astâmpere și să le scoată din cap închipuirile... ― Dar bătrânul Iuga? întrebă Nadina. Ieri i-am zis doar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de porcii arendașului. Atunci se născu o încăierare. Filip, încercînd să-și facă loc de trecere, parc-ar fi rupt un zăgaz de mânie, se pomeni deodată cu o revărsare de pumni și ghionturi din toate părțile, care nu se domoli decât când Luca strigă speriat și dînsul: ― Da ce, măi oameni, ne-ați poftit aci să ne luați la bătaie?... Așa merge treaba? ― Așa, nea Luca! răspunse Trifon Guju dezvelindu-și dinții. Cine nu pricepe de vorbă trebuie să priceapă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
secretarul Dimitrescu, copleșit de hârțoage, căci primarul era când la postul de jandarmi, când la curte. Plutonierul Boiangiu ar fi ținut anchetele încă un an de zile dacă Grigore nu I-ar fi povățuit să le isprăvească și să se domolească. ― Când îți spuneam eu că Amara e sat de tâlhari, nu mă credeai, imputa Boiangiu deseori primarului. Acu i-ai păscut și tălică!... Dar lasă, că de-acu, eu sunt popa lor!... Vechiul conac părea întinerit sub tencuiala nouă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i veșmintele, care în sus, care în jos, dar reușind, în sfârșit, s-o prindă cu amândouă palmele. Nu mai simțea moliciunea dinainte, parcă un pumn țâșnea dinăuntru, trăgând, după el, de-a valma, simțuri și măruntaie. Fără a-și domoli strigătul mut printre buzele ei, prinse femeia de umeri și o apăsă, înfigând-o în zvâcnetul lui bărbătesc. Ea icni, încremenind o clipă. Dar el începuse să se miște și atunci femeia se potrivi după bărbat. Se îmbrățișară mai strâns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]