1,226 matches
-
putea să mă arunce în jos, pe scara metalică, aflată la doi pași. Mă, e clar?? îmi strigă Vlad. Da, încuviințez eu. Scuză-mă! Credeam... Să nu crezi nimic! Să fii sigur, scriitorule, și-apoi... Tu, zice după o pauză, domolindu-se, lăsîndu-și în jos brațul cu care m-a amenințat, ești singurul care știe precis de prietenia mea cu ea, pentru că ți-am spus eu. Nu-ți dau ție socoteală dacă s-a terminat și de ce. Vreau doar să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca o pisică grasă care a pus ochii pe o pasăre interesantă un colibri, o kiwi. Cînd îl roagă să-i arate jurnalul lui, arată ca un vampir emoționat care cere de la virgină un strop de ceva, ca să-și mai domolească setea. Toată viața din Perry trebuie să treacă în personajul Perry din cartea lui Capote și, atît timp cît durează transferul ăsta delicat (a durat ani), Capote face totul ca să l țină în viață (îi găsește noi avocați, îl îngrijește
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
turbat, striga la frate-su „dă-i la cap, Gheorghe, aruncă-l în groapă de viu, să se sature de pământ”, urla cât putea Ion al Mariței. Ion Barzu și oamenii lui i-au prins de brațe și i-au domolit de a apucat bietul Gheorghiță să mă ajute și să mă ridice în căruță, ca să mă aducă acasă. Maria se gândea că iar încep procese și judecăți, bani cheltuiți pe avocați, drumuri la Vaslui și oftând din rărunchi, exclamă: „Of
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
amenajată într-o veche biserică din secolul XIII. Pe o stradă uitată de lume, la un mini market, am cumpărat pâine, bere și conserve de pește. Ne-am întors la camping, am mâncat, am dormit și când soarele s-a domolit am mers să ne bălăcim în marea învolburată. Seara am ieșit la plimbare prin stațiunea din apropiere, am cumpărat struguri și două caiete pentru jurmale. A fost o zi lâncedă, cu dureri de cap și măsele, dar cu speranța că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să-mi închei misiunea în Spania fără să fi trecut prin Valencia, Barcelona, Bilbao, Saragosa, Burgos... A urmat doar o vară fierbinte, cu călduri sufocante. În curtea din spatele ambasadei trona o piscină mare care, după program, ne-ar mai fi domolit arșița. M-am mirat că nu poate fi folosită și m-am interesat pe ici, pe colo de ce. Mi s-a spus că ar avea chipurile o fisură, pe unde se pierde apa, pe care însă meseriașii din ambasadă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
anilor să trec peste obstacole. Datorită ei mă simțeam acasă În apartamentul nostru de trei camere, cu balcoane de jur-Împrejur. Priveam Bucureștiul, dar și mai departe, spre nesfârșit: un sentiment de Încredere se năștea În mine, agitația mea febrilă era domolită doar prin simpla ei prezență, ca și cum totul, din acel moment, avea să fie așa cum trebuie. O afirmație, o susținere, o acceptare. Cu bunica Eftalia lângă mine totul era posibil. Am bănuit-o des că nu știe bine românește, căci nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față purpurie, plină de riduri și zbierând ca din gură de șarpe. Altădată plecau Într-o călătorie cu bicicleta și erau capturați de canibali; călătorii noștri, nebănuind nimic, Își domoleau setea la un iaz Înconjurat de palmieri, când deodată răsunau tam-tamuri. Privind peste umăr trecutul meu, admir acea poză crucială: Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul, fără cea mai vagă ezitare, o splendidă mașinărie de citit total independentă de tuburile ei bronhice bolnave. Pe toate le-am ascultat: Les Malheurs de Sophie, Le Tour du Monde en Quatre-Vingts Jours, La Petite Chose, Les Misèrables, Le
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar omenia lui Înnăscută Îl Împiedica să-l jignească cu adevărat pe Osip când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind din experiența proprie că orice băiat are mândria lui, asprimea mustrărilor lui se domolea, având drept urmare o iertare bruscă. Astfel, am fost mai mult nedumerit decât Încântat Într-o zi, când, aflând că m-am tăiat dinadins la picior, chiar deasupra genunchiului (mai am și acum o cicatrice) pentru a scăpa de o recitare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înăuntru la impactul cu mai multe gloanțe, care-l loviseră ca placa de fier a unui leagăn monstruos, când, după ce o luase Înaintea detașamentului lui, atacase singur, cu un curaj nesăbuit, un cuib de mitraliere ale Roșilor. Astfel a fost domolită setea care l-a măcinat toată viața de a se comporta vitejește În bătălie, setea de acel ultim galop curajos cu pistolul pregătit sau cu sabia scoasă din teacă. Dacă aș fi fost În stare să-i scriu epitaful, aș
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
casa din nord pentru ceea ce credeam că va fi doar o scurtă așteptare, o oprire prudentă pe marginea sudică a Rusiei, ca o pasăre ce-și Întrerupe zborul, odihnindu-se pe o creangă; dar furia noului regim refuza să se domolească. În Grecia, În răstimpul a două luni de primăvară, am umblat În zadar după fluturele Orange-tip al lui Gruner, după fluturele Sulphur al lui Heldreich, după fluturele White al lui Krueper: nu se găseau În acea parte a țării. Pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deplasează pe ea ca niște reflectoare. Calul acesta sau celălalt este o pârghie reglată și Încercată, iarăși reglată și iarăși Încercată, până ce problema este acordată astfel Încât să atingă nivelul necesar de frumusețe și surpriză. De câte ori nu m-am luptat să domolesc teribila forță a reginei albului pentru a evita o dublă soluție! Trebuie să se Înțeleagă că În problemele de șah competiția nu are loc Între Alb și Negru, ci Între persoana care compune problema și persoana prezumtivă care o rezolvă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Domnul izbânda păgânului?! protestează el apoi. Și... și pentru ce să răbdăm?! Până când să răbdăm?! Și răbdarea are o margine! Împotriva acestei sorți m-am ridicat! Era nedreaptă! se înfierbântă el, dar, după ce face câțiva pași adâncit în sine, se domolește și prinde mâinile bătrânului, i le strânge febril. Înțeleptule... Oamenii vorbesc că ești "Omul lui Dumnezeu", că ești dăruit cu harul profeției. Părinte! Rogu-te! Prorocește! Nu pentru mine! Nu pe mine mă plâng! Soarta Țării! Soarta Moldovei voi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și picură: pic-pic... Privește fascinat în flacăra unui muc de lumânare ce pâlpâie zbătându-se într-o baltă de ceară, aruncând umbre disperate, ca țipătul sinucigașului ce se îneacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cetatea Sucevei! Nu mai pot răbda! V-am rugat să stăruiți! Stăruiți! Să-mi dea odată oștenii făgăduiți! Cu ce-oi elibera Mangopul din ghearele lui Isac, vândutul turcilor?! Vreau Mangopul! Vreau Mangopul! E dreptul meu! Alexandre! Răbdare, Alexandre! îl domolește Țamblac. A făgăduit. Și când Ștefan făgăduiește... Dar, știi și tu, cum să se mai împartă? Când va socoti el, cu vântul în pânze vei pluti spre "Pământul făgăduinței". Dee Domnul să fie bine, oftează Maria și-și face cruce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mehmet, Mehmet!! Roma!! Roma!!" Să recunoaștem, e un sultan mare. Profeții mincinoase!! izbucnește mânios Alexandru, strângând spătarul unui scaun gata să-l fărâme în pumni. Nu vom îngădui!! Nu zice vorbă mare! Teamă mi-i să nu se adeverească, îi domolește Țamblac avântul eroic. În palatul său de pe malurile Bosforului, privirile lui se pierd în largul Mării Marmara legănat în vise de mărire, urzind planuri nebunești de cucerire, triumful Islamului asupra Europei. Dacă visele furtunosului Padișah se vor împlini, dacă popoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era o răvășeală ca după o luptă: un lighean răsturnat, podelele ude, rufe aruncate peste tot, sticluțe cu leacuri, ștergare... În aer stăruia mirosul acru, înțepător al oțetului cu care mama frecase cu disperare trupușorul gol al puiului, ca să-i domolească fierbințeala ce nu voia să scadă. Acu se răcise de tot... "Tata căluțu!" Nu mai suportă ochișorii albaștri... Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi mai mare, și va Întinde mai mult numele și civilizațiunea noastră”. În cadrul aceleiași ședințe a vorbit și despre evrei, spunând că „a fost o vreme când s-a discutat mult această chestiune. De atunci Încoace pasiunile s-au mai domolit, și acum sunt mai la largul meu: nu vorbesc astăzi În atmosfera arzătoare În care am vorbit atunci; și dacă atunci am avut curajul, când eram amenințat să-mi ardă casa și că am să fiu ucis a doua zi
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Nou, sunt speciale. Un soi de inactivitate cvasi-oficială pare a fi tacit recunoscută; zile periculoase pentru bărbați, înclinați către băutură, și grele pentru femei, mai ocupate ca altădată. Este și un spațiu temporal numai bun de vagabondaj. Ninsoarea s-a domolit. Și așa era neconvingătoare; acum plouă, gardurile sunt negre de apa care a îmbibat scândurile vechi (obligatoriu, în lașul pitoresc, gardurile sunt vechi). Se târăsc, fără vlagă, niște câini fără stăpân; totuși, sunt "administrați", se vede, într-un regim convenabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care, în acel final de an 1903, solicita atenția și activitatea directă a cancelariilor europene era, pe acest teren turcesc de eterne rivalități, problema macedoneană, măr al discordiei între balcanici, pe atunci în plină actualitate. Acordul de la Müerszteg, destinat să domolească fricțiunile austro-rusești, permitea punerea în aplicare în Macedonia a unei forme simple de Regulament administrativ care să aducă un pic de ordine în aceste regiuni mereu în fierbere, datorită propagandei bulgare, grecești și sîrbe, care, prin bandele lor de comitagii
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
GÎNDUL neștiutor. Fetița îi ascultă sfatul, dar pădurea nu are timp să-i răspundă.Trebuie să deschidă mugurașii, să le pună copacilor haină nouă de verde crud. Trebuie să cheme la dans și fluturii, și albinele, și greierii. Trebuie să domolească susurul pârâului, să rânduiască viața animalelor și creșterea florilor. Trebuie să dea tonul la concertul primăverii, pentru că tocmai i se întorc din depărtări cântăreții înaripați. E tare ocupată pădurea! - Hai să mergem în Copou! îi propune Ioanei GÎNDUL neobosit. - Să
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
ce le pot roade coaja de pe tulpini, oamenii nechibzuiți, care-i pot rupe din cine știe ce motiv. - Și cum pot fi apărați de aceste necazuri? întreabă într-un glas copiii. Bunicul îi privește cu drag și le vorbeste cu blândețe:pădurea domolește vântul năprasnic, îmbrățișându-l cu ramurile vânjoase ale arborilor puternici, iar pădurarii, așa ca mine, le înfășoară tulpinile tinere, pe timpul iernii, în hăinuțe călduroase de paie, ca să-i ferească de frig și de dinții ascuțiți ai iepurașilor.Cât despre oameni
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
bumbăcel țesut în trei ițe. Alesătura de mână se aplică în mod special cămășilor de nuntă, care erau apoi purtate în zilele de sărbătoare. Bumbăcelul alb folosit în acest scopse reliefa, pe fondul mat al țesăturii de lână țigaie sau domolind strălucirea borangicului, în desene delicate reprezentări sugestive ale brăduțului, paiengănului, miezului de nucă sau a prescurelor. La pânza de borangic alesăturile se executau și cu bumbăcel colorat, cu mici motive geometrice (chiticul, bobușor, rățișoara). Aceste elemente decorative, precum și ogururile și
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
mă aflam și m-am pomenit fără de vrere atât de aproape de personajul principal încât și astăzi, după aproape optzeci de ani, îi simt gâfâitul și-i păstrez bine privirea. Nu erau ochii unui agitat, ci, mai curând, ai unui resemnat, domolit de efortul care-l măcinase, îl obosise, ochi blânzi totuși, calzi, ușor umezi nu de lacrimi ci mai curând de însăși roua sufletului, de seva vieții, ochi de căprioară rănită. — E poetul Mihail Eminescu, oameni buni, ni s-a adresat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Am în minte exemplul consătenilor mei: față de cum erau în urmă cu două decenii (arțăgoși, bătăuși, sălbatici cu animalele și cu copiii), au devenit, cert, mai știutori de lege, mai umani. Poate fiindcă generația celor violenți a îmbătrînit, s-a domolit natural; poate, de asemenea, fiindcă s-a ridicat între timp o generație cu mai multă școală. Chestiunea trebuie totuși pusă și altfel: cei mai buni dintre noi ating înălțimea de gîndire și subtilitatea lui Maiorescu, Eminescu, Caragiale? Or, răspunsul meu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]